Ştim cu toţii zicala: ”Mai fericit este a da, decât a lua!” Adevărul ei e unul simplu şi toţi îl aprobă. Cred că sunteţi de acord şi cu faptul că toţi doresc să aibă o viaţă fericită. Acum o să zic şi ceva cu care nu o să mai fiţi de acord: ne minţim singuri. Noi nu vrem să fim fericiţi. Acum mă gândesc că mă întrebaţi de ce am zis aşa o vorbă. Nu vă grăbiţi să mă certaţi. Să stăm şi să ne gândim. De vreme ce zicem că vrem să fim fericiţi şi ştim că fericit e cel ce dă, atunci de ce bombănim de cele mai multe ori atunci când cineva ne cere ceva? De ce nu căutăm mereu prilejul de a dărui?
Am întâlnit chiar creştini care cârtesc nemulţumiţi atunci când se adună bani, sau alimente, sau haine pentru săraci, sau pentru cei care au fost greu încercaţi de un cutremur sau de o inundaţie. Şi chiar justifică bombăneala lor, în fel şi chip. Alţii bombăne că prea des se solicită ajutoare pentru nevoiaşi. Uită însă că săracii sunt pururea cu noi (după cum Hristos ne spune) şi au permanent nevoie de ajutorul nostru. Parafrazând titlul unui cuvânt al Părintelui Nicolae Steinhardt pot spune că numai Dăruind Vei Dobândi fericirea. Trebuie să înţelegem că nu e om să nu primească. De aceea se şi spune: ”Dă, că ţie-ţi dai!” Când mângâi pe cel întristat nu primeşti oare un zâmbet şi-o lacrimă de mulţumire de la el? Nu primeşti asemenea şi de la cel bolnav pe care-l cauţi? Dai mângâiere şi primeşti mulţumire. DAI şi PRIMEŞTI!
Fericit e şi cel care dăruieşte şi cel care primeşte. Dar mai fericit e cel care dăruieşte. E mai fericit pentru că ceea ce primeşte e de nepreţuit. Gândiţi-vă cam cât costă un zâmbet sincer? Sau gândiţi-vă, mai bine, cât costă o lacrimă de mulţumire? Orice sumă de bani dăruieşti e infinit mai mică decât ceea ce primeşti. Toate pălesc în faţa unor asemenea daruri. În Hristos nu mai este de fapt un dăruitor şi un primitor, ci doi dăruitori şi doi primitori (dăruitorul primitor şi primitorul dăruitor). Şi iată cum (în Hristos): Dăruind vei Dobândi şi Dobândind vei Dărui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu