Invitaţie de Revelion

Anul acesta am văzut oferte foarte atractive pentru a petrece noaptea de Revelion, oferind o gamă variată de servicii, preţuri avantajoase, confort maxim. Sunt de admirat toate eforturile pe care le face omul pentru a se simţi bine. De ce? Pentru că în acest fel ne putem da seama ce puteri putem debloca din noi pentru a realiza anumite scopuri.
Ofertelor de pe piaţă li se mai adaugă una, aproape deloc mediatizată: să te întâlneşti cu toţi prietenii tăi în locul căruia îi datorezi succesele tale, mângâierile pe care le-ai primit când erai deznădăjduit, umărul pe care ai plâns când lângă tine nu era nimeni să te asculte. Acest loc este biserica, iar oferta se numeşte Hristos.
Istoria a demonstrat că nu putem oferi nimic în schimb lui Dumnezeu ca răsplată pentru binecuvântările cu care ne răsfaţă, pentru că toate câte le avem le-am primit de la El. Ceea ce putem face, însă, este să ne sfinţim pe noi înşine şi darurile pe care le-am primit, printr-un minunat gest de iubire: „Doamne toate câte le am şi ţi le pot oferi sunt „ale Tale dintru ale Tale”, iar eu am cunoscut cât de mare este dragostea Ta pentru mine şi vreau să mă ajuţi să Te iubesc cu toată inima şi pentru todeauna”.
În general iubirea înseamnă renunţare. Renunţare la binele meu, de dragul celui(ei) pe care îl (o) iubesc. În felul acesta iubirea devine jertfă de sine, de binele egoist. Revelionul ne oferă oprtunitatea de a-i arăta lui Dumnezeu cât de mult Îl iubim. Şi pentru că Dumnezeu ştie care sunt neputinţele noastre, nu ne cere să renunţăm la masa de revelion sau la paharul de şampanie, dar vrea ca atunci când mâncăm sau bem să ne aducem aminte şi de El şi să-i mulţumim pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor, pentru că ne-a lăsat un loc atât de minunat în care să ne întâlnim, care este Biserica.
Oportunitatea pe care ne-o oferă revelionul este de a ne îmbrăţişa unul pe altul în biserică, de a ne ruga unul pentru altul, de a ciocni un pahar de şampanie în curtea bisericii.
Nu este prima dată când vreau să petrec Anul Nou în biserică, împreună cu credincioşii, iar printre împlinirile mele pastorale, clipele petrecute de Revelion în biserică mi-au adus cele mai mari bucurii. În fiecare an rugăciunile de mulţumire pentru binefacerile pe care le-am primit în anul încheiat şi de cerere pentru anul ce vine mi-au dat o mare încredere că Dumnezeu ştie să fie răsplătitor şi am simţit pe parcursul celor 365 de zile care au urmat că este cu mine, că mă binecuvintează şi mă înconjoară cu sfinţii Săi îngeri.
De aceea, îndrăznesc să vă invit pe toţi, tineri şi mai puţin tineri trupeşte, dar mereu tineri sufleteşte, care v-aţi simţit iubiţi de Dumnezeu, să începem Revelionul şi Anul Nou în biserică, pentru a ne putea împărtăşi din aceste bucurii; nu să renunţaţi la masă şi la paharul de şampanie, ci să ne întâlnim cu Hristos în biserică, pentru a-L putea duce înapoi, la masa lor.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie

Cele mai frumoase artificii le-am văzut de la biserică

Pe când eram în parohia tinereţilor mele pastorale – prima dragoste nu se uită niciodată – am luat un obicei, şi anume acela de a merge de Anul Nou cu credincioşii la biserică pentru a aduce lui Dumnezeu rugăciune de mulţumire pentru binefacerile cu care prin dragostea sa ne-a miluit în anul încheiat. Biserica situată pe vârful dealului, aşa cum cere rânduiala (în cel mai înalt loc din parohie) ne făcea să ne simţim mai aproape de cer chiar şi fizic vorbind. Fiind o localitate situată la doar 5 km de Alba Iulia, pe o colină, de la noi puteam admira focurile de artificii realizate la diverse evenimente. Cele mai frumoase erau cele de 1 Decembrie şi de Anul Nou. La început ideea de a ne întâlni la biserică de Anul Nou a fost receptată cu oarecare rezervă de către majoritatea credincioşilor. Nu prea vedeau cum ar putea să lase televizorul şi paharul de şampanie acasă, să nu mai închine şi să nu se felicite cu toţii atunci când ceasul bătea 12.00 noaptea. În primul an am fost doar vreo 30 la biserică de Anul Nou. În al doilea vreo 40, apoi din ce în ce mai mulţi, până când biserica a început să se umple de credincioşi. Care era magnetul care-i atrăgea la biserică? Veţi crede că focul de artificii. Trebuie să vă dezamăgesc. Convingerea îi atrăgea. Conştiinţa că Dumnezeu ne-a miluit cu prea multe daruri. Cu daruri pe care nu le merităm. Cu daruri infinit mai multe decât vredniciile noastre. Vi s-a întâmplat să simţiţi că aţi primit de SUS daruri pe care nu le meritaţi? Nu v-a încercat niciodată sentimentul că Dumnezeu aşteaptă un răspuns la darul pe care l-a făcut şi în acelaşi timp ne copleşeşte cu alte daruri? Dar acela că atunci când am cerut ceva de la El am fost în stare să ne tocim genunchii în faţa icoanei numai ca să obţinem ceea ce dorim, iar după ce ne-a ajutat am uitat promisiunile pe care i le-am făcut? Anul Nou este momentul în care ne putem aduce aminte de promisiunile uitate şi de cât bine ne-a făcut Dumnezeu.
Dar revenind la gândul de la început, pentru ca atmosfera festivă să nu îşi piardă farmecul, am convenit să începem rugăciunea de mulţumire în aşa fel încât să se termine înainte de 12.00, pentru ca să avem timp să închinăm şi un pahar de şampanie, după care să admirăm din curtea bisericii focul de artificii de Anul Nou. Iată cum cele mai frumoase artificii le-am văzut de la biserică.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007

Anul Nou – un punct de vedere creştin

Am citit zilele trecute pe internet câteva articole de-a dreptul zguduitoare despre Anul Nou. Un inventar întreg de practici magice şi tradiţii oculte “cu prilejul Anului Nou”, pe care nu le citez pentru a nu da idei. Gândul pe care vi-l împărtăşesc aici este că Anul Nou trebuie să fie un prilej de evaluare a împlinirilor şi a ne-împlinirilor duhovniceşti din anul trecut şi o “îngropare” a tuturor negativelor pe care nu le-am putut depăşi. Un “refresh” al harului. Pentru a mulţumi de binefacerile primite si pentru rugăciunea de binecuvântare a noului an, avem la dispoziţie Revelionul Creştin (din francezul se reveiller = a se trezi): adunarea în Biserică la trecerea dintr-un an în altul şi săvârşirea Te-Deum-ului de Anul Nou. Trezirea la Har.

Pr. Adrian MAGDA

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 1 - ianuarie 2007