marți, 20 februarie 2007

Biserica Brâncoveanu, ctitorie a unui domnitor martir


Biserica „Sfântul Nicolae“, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, un sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, este cel mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş. Slujitorii ei sunt astăzi părintele Marcel Dobrea (din 1990) şi părintele Ioan Dincă (din 2002). Mai bine de trei secole ne despart de începuturile acestei bijuterii brâncoveneşti, dar povestea ei a răzbătut peste veacuri şi ne este împărtăşită chiar de unul dintre preoţii parohi.
Brâncoveanu, sensibil la rugăciunile făgărăşenilor
“Într-acest an (1698 n.n.) au trimis Măria sa pe Neagoe Pitariul Rătescu în Ţara Ardealului, la Făgăraş, de au isprăvit o biserică, care încă din anul trecut l-au trimis Măria sa de au început din temelie a o lucra, cu cheltuiala Măriei Sale. Pentru că neavând creştinii de acolo biserică, trimis-au la Măria să cu multe rugăciuni ca să le facă o biserică. Şi neapărându-se Măria sa de un lucru dumnezeesc ca acesta, stătut-au bucuros după rugăciunea lor şi au trimis de au făcut biserica mare şi frumoasă întru cinstea Sfântului Nicolae”. Cu aceste cuvinte prezintă cronicarul Radu Greceanu (sec 17-18) zidirea celui mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş, biserica ”Sfântul Nicolae”.
Credincioşii ortodocşi din Făgăraş avuseseră o biserică veche, însă aceasta a ars. Timp de 40 de ani ei nu au avut un lăcaş de cult şi erau nevoiţi să meargă în satele învecinate la slujbe, pentru că stăpânirea austro-ungară nu le-a dat aprobare să zidească o biserică ortodoxă. Aflaţi în această situaţie grea, s-au hotărât să apeleze şi la Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti, cunoscut pentru dragostea sa faţă de Biserică. Acesta, sensibil la cererea românilor din Făgăraş, s-a hotărât să-i ajute şi să le construiască o biserică. Cererea lui Brâncoveanu, adresată principelui Mihai Apafi II, a fost luată în considerare, însă urmând a fi respectate anumite condiţii, între care aceea ca “zidurile noii biserici să nu fie prea groase, nici prea înalte“, din respect faţă de Cetatea Făgăraşului, ale cărei turnuri să domine în continuare toată împrejurimea”.
Deasupra uşii de intrare în pronaos se află o pisanie, cu slove săpate în piatră şi cu stema Ţării Româneşti, care ne spune că cel care a ctitorit această biserică închinată Sfântului Nicolae este domnitorul Constantin Brâncoveanu, iar biserica a fost construită în 1698, al zecelea de domnie al voievodului.
Arhitectul nu este cunoscut, însă este foarte probabil că a fost vorba de unul dintre artiştii formaţi în atmosfera atât de complexa a Şcolii de la Hurezi.

Stil brâncovenesc
Biserica în ansamblul ei marchează prezenţa stilului renaşterii brâncoveneşti. Faţadele evidenţiază doua brâie caracteristice acestui stil, la fel şi cornişele de sub streaşină, realizate în cărămidă aparentă. Pridvorul deschis este înconjurat de zece coloane octogonale. Şi clopotniţa are formă octogonală şi se află deasupra naosului. Cupolele sunt în număr de trei, din cărămidă şi de forma semisferică. Caracteristice pentru stilul brâncovenesc sunt şi cele şapte ferestre cu ancadramente din piatră sculptată ca şi ancadramentul uşii, aceasta păstrată în forma sa originală.
Iconostasul bisericii “Sf.Nicolae” este cel original, sculptat cu deosebită măiestrie în lemn de stejar, în acelaşi stil brâncovenesc şi a fost poleit cu foiţă de aur. Pictura lui a fost realizată, aşa cum o dovedesc inscripţiile păstrate, de zugravul Preda din Câmpulung.
Decorul altarului şi al naosului a fost executat în tehnica frescei, urmând îndeaproape iconografia şi maniera stilistică bizantină, de cei doi fii ai lui Preda, Preda şi Teodosie. Pictura din pronaos s-a executat mai târziu şi este opera unui pictor necunoscut, de o valoare mult mai mică.

Luată cu forţa
Anul 1723 a fost unul greu încercat pentru închinătorii bisericii brâncoveneşti, pentru că locaşul de cult a fost luat cu forţa şi dat în folosinţa credincioşilor greco-catolici. Astfel această biserică, ctitorită de un domnitor care a preferat mai degrabă să moară decât să se lepede de credinţa ortodoxă, a rămas în folosinţa greco-catolicilor vreme de peste 200 de ani, iar credincioşii ortodocşi de aici au fost din nou nevoiţi să ia calea altor biserici.
Vreme de 14 ani biserica “Sfântul Nicolae” a fost folosită de doi episcopi greco-catolici, Ioan Pataki şi Inochentie Micu Klein, drept catedrală episcopală. Din 1737, când sediul episcopiei unite s-a mutat de la Făgăraş la Blaj, ea a devenit biserică de parohie până în 1948, când a revenit în posesia adevăraţilor destinatari ai ctitorului, credincioşii ortodocşi.

Biruitoare peste veacuri
În 1994 a început un proces dificil de restaurare a bisericii, pentru că aceasta este monument istoric şi orice lucrare are nevoie de aprobări speciale. Între anii 1994-1998 s-a realizat restaurarea şi recondiţionarea picturii bisericii, înnegrită de veacuri. Restauratori au fost pictorii Virginia Videa şi Gheorghe Zaharia. În prezent este în curs de desfăşurare restaurarea iconostasului de către pictorul Dorin Handrea din Bucureşti.
Iată cum, de mai bine de trei secole, putem spune că biserica ”Brâncoveanu” s-a încăpăţânat să rămână neclintită sub zădărnicia vremurilor şi nevrednicia oamenilor. Ea este întruparea cea mai vie şi mai grăitoare a dreptei credinţe, lauda sfântului ierarh al cărui nume îl poartă, precum şi a sacrificiului de a cărui cunună s-a învrednicit domnescul ctitor şi alesul mucenic al lui Hristos, Constantin Brâncoveanu.
Pr. Marcel Dobrea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 2 - februarie 2007

Niciun comentariu: