Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul Scenetă

Această scenetă a fost jucată pentru prima dată la hramul bisericii din Boholț, „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, în 24 iunie 2015. Ne-a fost oferită cu mare drag spre publicare de autorul ei, părintele Ioan Paroș din Parohia ortodoxă Boholț. Sperăm să fie o bucurie pentru cât mai mulți copii și îndrumătorii lor.

Personajele: 2 prezentatori, îngerul Gavriil, Zaharia, Elisabeta, Maica Domnului, 4 vecine.

(Într-o parte a scenei se află un scaun, în cealaltă parte se află o icoană pusă la închinare. În faţa scaunului, la o distanţă de cca 2 m, se află o măsuţă joasă. Prezentatorii stau pe toată durata scenetei de o parte şi de cealaltă a scenei. Noi am început cu o strofă din Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul pusă la CD player, iar când am scăzut volumul prezentatorii şi-au început replicile).

Prezentatorul 1: Domnul nostru Dumnezeu

 N-a uitat poporul Său,

 Şi-ntr-un timp îndepărtat

 Când Irod era-mpărat

 Dă printr-un înger vestirea

 Preotului Zaharia.

(Intră Elisabeta cu Zaharia. Elisabeta se aşează pe scaun)

Prezentatorul 2: O familie frumoasă

 Blândă, bună, credincioasă,

 Preotul Zaharia

 Şi cu Elisabeta

 Toată ziua se mâhneau

 Şi Domnului se rugau

 Un copil la bătrâneţe

 Să primească spre bineţe.

(Zaharia îşi ia rămas bun de la Elisabeta şi vine în faţa icoanei tămâind.)

Prezentatorul 1: Dumnezeu i-a ascultat

 Şi lui Gavriil i-a dat

 Vestea bună minunată

 Pe pământ s-o ducă-ndată.

 Şi pe când Zaharia

 A venit şi tămâia

 În templu i s-a arătat

 Şi aşa i-a cuvântat:

(Îngerul Gavriil apare lângă icoană)

Îngerul Gavriil: — Bucură-te, Zaharie,

 Că Domnul îţi spune ţie

 Soţia va zămisli

 Şi-un copil voi veţi primi.

 Ioan va fi al său nume

 Pentru că va fi în lume

 Înaintemergător

 Domnului Mântuitor.

Zaharia: — Slavă Domnului ceresc

 Să-i dea tot ce-i pământesc!

 Dar de unde eu voi şti

 Că ce spui se va-mplini?

Îngerul Gavriil: — Eu Gavriil mă numesc

 Şi sunt pus să împlinesc

 Taina cea din veci ascunsă

 Şi de îngeri nepătrunsă.

 Iar pentru că n-ai crezut

 Iată de-acum vei fi mut!

 Până va fi împlinit

 Ceea ce ţi-am proorocit.

(Zaharia se întoarce la Elisabeta. Îngerul iese din scenă.)

Prezentatorul 2: Şi s-a-ntors acasă mut

 Cela ce nu a crezut.

 Proorocia se-mplineşte

 Elisabeta zămisleşte.

 Şi se ascunde pe sine

 Nu vrea să zică la nimeni

  Cum Dumnezeu o slăveşte,

 De blestem o izbăveşte.

Prezentatorul 1: Însă în a şasea lună

 Primeşte vestea cea bună

 Şi Fecioara Maria

 Ce în pântece primea

  De la Duhul Cel Preasfânt

 Pe Hristos pe-acest pământ.

Prezentatorul 2: Iar Fecioara Maria

 Cu Elisabeta era

 Verişoară-n sârguinţă

 În sânge şi în credință.

 Când Gavriil a plecat

 Maica Domnului şi-a luat

 Puţine lucruri ce-avea

 Şi-a mers la Elisabeta.

(Maica Domnului intră în scenă. Are în mâini o vază cu flori de sânziene pe care le lasă jos când ajunge în mijlocul scenei.)

Elisabeta: — Mulţumesc lui Dumnezeu

 Că Maica Domnului meu

 A ţinut să mă cinstească

 Şi-a venit să mă-ntâlnească.

(Elisabeta şi Maica Domnului se îmbrăţişează în mijlocul scenei, după care rămân ţinându-se de mâini)

Bine ai venit, Marie,

 Că vei fi slăvită-n lume!

 Binecuvântată eşti

 De oştirile cereşti

 Că în pântece tu porţi

 Pe Dumnezeul a toţi.

 Acum când m-ai salutat

 Pruncul meu s-a bucurat,

 În pântece mi-a săltat

 Fiincă s-a umplut de har.

Maica Domnului: — Domnul fie lăudat

 Că în pântece mi-a dat

 Pe Mântuitorul meu

  Şi veşnicul Dumnezeu!

 Elisabeta mea bună,

 Tu porţi în a şasea lună

 Un dar de la Cel de sus,

 Precum îngerul mi-a spus

 Că va merge fiul tău

 În faţa Fiului meu,

 Pregătind pe tot poporul

 Să-şi vadă Mântuitorul.

 (către Zaharia) Zaharia, n-ai crezut

 Ce îngerul ţi-a vestit.

 Acum taci şi iei aminte

 Ce nu se spune-n cuvinte.

 V-am adus acum în dar

 Pe lângă har peste har

 Aste flori de sânziene

 Rupte cu mâinile mele.

(Maica Domnului le dă vaza cu flori. Zaharia o aşează pe măsuţă)

 Să ne bucurăm acum

 De Dumnezeu Cel preabun.

Prezentatorul 1: Timpul parcă se miceşte

 Şi sorocul se-mplineşte

 Elisabeta să nască

 Proorocia să-mplinească.

 Şi-a născut un fiu frumos

  Cuminte şi sănătos.

Prezentatorul 2: De prin sat s-au adunat

 Vecinii la ajutat. (Intră vecinele)

  Era bucurie mare

 Nu avea asemănare.

 Vecinele se sfădeau

  Toţi acum se sfătuiau

 La copil nume să-i dea

 Aşa cum e datina.

Vecina 1: — Tu vecină, zic aşa:

 Să-l cheme Zaharia!

Vecina 2: — Bine zici, că-i nume bun.

 La băiat să-i pun-acum

 Numele tatălui său

 Ca să-l ferească de rău.

Vecina 3: — Însă despre acest nume

 Elisabeta ce spune?

Elisabeta: — Este drept şi-adevărat

 Că atunci când naşti băiat

 Să-i pui numele la tată

 După cum lumea se-aşteaptă,

 Căci atunci când vin pe lume

 Copiii nu au un nume.

 Dar acest copil curat

 S-a născut cu nume dat

 De Marele Dumnezeu

 Vestit prin îngerul Său.

 Îngerul Gavriil ne spune:

 Ioan va fi al său nume.

Vecina 4: — Vai, vecină, ce-ai păţit?

 Eu cred că te-ai zăpăcit.

 Căci din neamul vostru, fată,

 Nimeni n-a purtat vreodată

 Fie el cât de sărman

 Numele ăsta... Ioan!

 Daţi-i tatălui tăbliţă

 Să vedem a lui dorinţă.

(Îi dă o tăbliţă pe care Zaharia scrie sau este deja scris: Ioan este numele lui)

Prezentatorul 1: A scris Zaharia bine:

 Ioan să fie al său nume.

  Şi-ndată s-a împlinit

 Ceea ce i s-a vestit.

 Limba i s-a dezlegat

 Şi pe loc a cuvântat:

Zaharia: — Măreşte sufletul meu

 Pe Preabunul Dumnezeu

 Că ruga ne-a auzit

 Şi dorinţa ne-a-mplinit.

 Acest copil a fost dat

 Prooroc Celui Preaînalt

 Înaintemergător

 Domnului Mântuitor.

 Gătind calea Domnului,

 Pregătind poporul Lui

 Îndemnând la pocăinţă

 Învăţând cu stăruinţă,

 Şi-ndrăznind cu mâna sa

 Pe Hristos va boteza.

Prezentatorul 2: Tot ţinutul s-a mişcat

 De-acest lucru minunat.

 Şi ne minunăm mereu

 De Preabunul Dumnezeu

 De Ioan Botezător

 Înaintemergător,

 De cel mai mare născut

 Din femeie pe pământ.

(Aici se poate introduce un cântecel. Noi am găsit o priceasnă din care am luat două strofe: „Când fiul i s-a născut/ Zaharia a făcut/ Semn cu mâna că ar scrie/ Numele Ioan să-i fie// Atunci putu cuvânta/ Şi cu toţi se desfăta/ Toţi şi toate au priceput/ Că om mare s-a născut”. Le-am cântat pe melodia colindei „Toată obştea creştinească” adăugând după fiecare vers refrenul: „Domnului Doamne”).

Elisabeta: — Ia priviţi, dragile mele,

 Florile de sânziene!

 Trei luni de când le-a adus

 Maica Domnului Iisus

 Stau înflorite mereu

 Vestindu-l pe fiul meu.

(Am finalizat cu o altă strofă din Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul.)

Notă: Indicaţiile scenice sunt orientative, fiecare coordonator adaptând sceneta spaţiului şi momentului în care se joacă.

Autor: Pr. Ioan Paroș, Parohia ortodoxă Boholț

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 86, iulie-august 2015

Copii fericiţi în „Ţara minunată”

37 de copii s-au întors vineri, 23 august, din Tabăra de vară „Ţara minunată”. Această a doua ediţie, organizată de Protopopiatul ortodox Făgăraş II, i-a ţinut pe participanţi departe de telefoane, televizoare, calculatoare şi de aglomeraţia oraşelor. Timp de cinci zile, ne-am bucurat împreună de comuniune şi prietenie, participând la jocuri şi diverse ateliere de creaţie, făcând sport, cântând sau pur şi simplu povestind .

Într-un cadru de poveste, cu dealuri pline de flori şi plante de leac, departe de poluarea şi agitaţia urbană, copiii au avut parte de workshop-uri pe tematici din cele mai diverse. Cele cinci zile, marcate de rugăciuni la care copiii au fost implicaţi activ, au fost bogate în ateliere de creaţie (pictură pe ghips, colaje cu burete, felicitări, pictură pe sticlă, atelier foto etc.) dar şi de lecţii interactive. Seminarul „Ţara bunicilor”, realizat de Ioana Haşu – jurnalist şi cercetător CNSAS –, le-a prezentat copiilor istoria recentă (instaurarea comunismului şi rezistenţa împotriva regimului), implicându-i activ prin metode adaptate vârstei şi jocuri. Această incursiune într-un trecut cu care copiii nu se întâlnesc în lecţiile de istorie de la şcoală, dar face parte din viaţa părinţilor şi bunicilor lor, i-a ajutat să înţeleagă prezentul şi să preţuiască valoarea libertăţii.

În cadrul activităţilor organizate de o echipă a Organizaţiei „Let’s do it, Romania!”,  copiii au învăţat să se bucure de natură fără să o distrugă şi să fie chibzuiţi în folosirea resurselor naturale primite de la Dumnezeu. Jocurile, concursurile şi „vânătoarea de comori“ au fost modalităţi active şi distractive folosite în învăţare.

Steagul taberei "Ţara minunată" 2013

Tot din seria atelierelor interactive, educative şi creative au făcut parte şi atelierul foto, atelierul de gătit şi cursul „Fii pe fază!” (acordarea primului ajutor), dar şi o prezentare istorico-geografică a zonei – „Unde suntem?”. Iar pentru dezvoltarea creativităţii şi a abilităţii de a lucra în echipă, copiii au fost încurajaţi să compună versurile unui imn al taberei şi să realizeze un steag al Ţării Minunate.

Responsabilitatea pentru cei din jur şi generozitatea unor oameni calzi au făcut posibilă împlinirea visului unor copii care nu au ieşit niciodată din satul lor. O treime dintre copiii participanţi au avut biletul pentru Ţara Minunată plătit de binefăcători din umbră, care au dorit să le facă o bucurie fără să îşi dezvăluie identitatea.

Găzduirea Taberei „Ţara minunată” a fost asigurată de Centrul de Tineret din Seliştat, iar activităţile au fost oferite de voluntari, care au ales să dăruiască din timpul şi dragostea lor pentru cei mici. În echipa de anul acesta i-am avut pe: pr. protopop Ion Tărcuţă, pr. Marius Demeter, diac. Claudiu Păun, pr. Florin Donose, pr. Ionuţ şi Alina Paroş, Ioana Haşu, înv. Elena Ferendino, asist. med. Dana Lupea şi prietenii de la organizaţia „Let’s do it, Romania!”: Iulia Vilău, Ioana Daia şi Bogdan Muşat.

Natalia Corlean

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013

 

Când am aflat că vom petrece o săptămână fără televizor, calculator şi semnal la telefon, am fost uşor speriaţi. Dezamăgirea a fost uitată repede, când am găsit o minge şi un fileu de volei.

 

Să te pansezi când eşti sănătos, e foarte distractiv! Cursul de "prim ajutor" a lăsat în urmă mulţi "răniţi" bucuroşi.

Reciclarea e un subiect despre care mai avem de învăţat cu toţii. Când o facem prin joc şi suntem premiaţi pentru asta, e şi mai interesant. Mulţumim noilor noştri prieteni, Let's do it Romania!

 

Pizza de casă, coaptă pe vatră - o experienţă amuzantă şi mai ales gustoasă!

 

În Ţara Minunată am descoperit că toţi suntem artişti: colaje, decupaje, picturi pe sticlă şi ghips - amintiri care ne vor aduce aminte de bucuria acestor zile!

Din Ţara Minunată, am intrat în Ţara Bunicilor - ateliere despre viaţa bunicilor şi părinţilor noştri în comunism. Prin joc, poveşti şi experimente, am aflat despre instaurarea unui regim criminal, despre persecuţiile şi teroarea aşa-numitei Epoci de Aur, dar mai ales despre rezistenţa împotriva comunismului.

Ne-am amenajat propria capelă şi am început fiecare zi cerând binecuvântarea lui Dumnezeu. Seara, am mulţumit împreună pentru fiecare bucurie şi experienţă din Ţara Minunată. La finalul taberei, ne-am împărtăşit, pentru ca bucuria acestei săptămâni să fie deplină

Echipa de voluntari:

• -          Pr. protopop Ion Tărcuţă
• -          Pr. Marius Demeter
• -          Diac. Claudiu Păun
• -          Pr. Florin Donose
• -          Pr. Ionuţ şi Alina Paroş
• -          Ioana Haşu
• -          Înv. Elena Ferendino
• -          Asist. med. Dana Lupea
• -         Let’s do it, Romania!: Iulia Vilău, Ioana Daia, Bogdan Muşat
• -          Natalia Corlean

Căsuţa copiilor: Leneş sau mândru ?

Dragi copii, o să vorbim astăzi despre bolile sufletului – acele stări care ne fac rău, chiar dacă uneori nu ne dăm seama. La fel cum o răceală puternică ne ţine la pat, departe de prieteni, în durere, tot aşa şi bolile sufletului ne distrug bucuria şi sănătatea minţii şi a inimii.
Ca să le vindecăm, trebuie să fim foarte atenţi la manifestările lor şi la efectele lor în viaţa noastră. Dacă nu suntem atenţi şi nu învăţăm să le recunoaştem, ele ne vor păcăli şi ne vom da seama de ele doar atunci când sufletul nostru va fi bolnav, când inima noastră va plânge.
Aşadar, să ascultăm această istorioară :

Se spune că trăia cândva un tânar care era leneş şi mandru şi dorea foarte mult să scape de una dintre aceste două boli. El s-a dus la duhovnic, s-a spovedit îndelung şi apoi şi-a exprimat dorinţa aceasta arzătoare, de a renunţa la una din doua: ori la lene, ori la mândrie.

Parintele se gândi un pic şi îi zise:

- Fiule, află că leneşul îl cunoşti după lucrarea sa, fiindcă el nu ţipă niciodată aşa: „Sunt leneş! Ajutaţi-mă să fac cutare lucru sau cutare faptă!”. El pur şi simplu nu face nimic! La fel şi pe omul mândru n-ai să-l auzi vreodată cum spune: „Iertaţi-mă, ştiţi, sunt cam mândru!”. El pur şi simplu face lucrările mândriei, care este boala lui.
Şi apoi mai zise părintele:
- A recunoaște lenea din tine este ca şi cum ai făcut deja primii paşi spre hărnicie, după cum a recunoaşte mândria din tine este primul pas spre a te apropia de smerenie şi blândeţe, de nejudecarea celui de lângă tine. Cel mai bine este să te rogi! Dumnezeu te va ajuta astfel să te cureţi şi de o patimă, şi de alta. Iar o patimă, să ştii, niciodată nu lucrează singură. Din prea multă lene se naşte şi mândria, căci lipsindu-ne de lucrările lui Dumnezeu, se aşează în noi mândria… Şi la fel, din prea multă mândrie se naşte lenea, căci ai impresia despre tine că eşti ceva sau cineva şi te leneveşti în ascultări şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Dacă vrei să alegi una din două, alege rugăciunea!

Auzind acestea, copilul plecă spre casa lui mai îndreptat.
(Poveste adaptată după volumul Nestemate Duhovniceşti, vol I, Editura Cristimpuri, 2010)
Deci, dragi copii, să reţinem aceasta : boala sufletului nu este la fel de uşor de văzut ca boala trupului, dar poate fi chiar mai periculoasă. Trebuie să învăţăm să ne descoperim boala, iar „medicul“ care ne ajută să o facem este părintele duhovnic. Tot el ne oferă și „medicamentul“ pentru bolile sufletești.
 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013