Aprofundând istoria comunismului

 Luna iulie a adunat o serie de cercetători şi tineri interesaţi de istoria comunismului la Academina Brâncoveanu de la Mănăstirea Sâmbăta. Un simpozion internaţional şi o şcoală de vară au adus în discuţie timp de o săptămână trecutul recent al României şi influenţa lui asupra comunităţilor din prezent.

Simpozion internaţional

Simpozionul, ajuns la cea de-a IX-a ediţie, a fost organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş şi Asociaţia Culturală „Mozaic” şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei Konrad Adenauer. Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 9-12 iulie şi a avut ca invitaţi istorici, filozofi, teologi, cercetători români şi străini ai trecutului recent. Fiecare a susţinut o prelegere legată de istoria comunismului, bazată pe cercetări persoanale. Tema de anul acesta a fost: „Identităţi sociale, culturale, etnice şi religioase în comunism”, iar majoritatea prezentărilor au fost însoţite de fotografii şi documente.

Şcoală de vară pentru liceeni

Desfăşurată timp de o săptămână, cea de a V-a ediţie a Şcolii de vară de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus a adus laolată tineri interesaţi de efectele comunismului. Prin proiectul derulat de IICCMER cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer şi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş au fost selectaţi 15 elevi de la licee din toată ţara, pe baza concursului de eseuri şi artă grafică „O zi în comunism: file de jurnal «secret»”. Peste 650 de tineri din România au răspuns provocării de a se înscrie în competiţie, potrivit organizatorilor. În cadrul taberei, elevii au participat la o serie de prelegeri şi ateliere, dar au avut în program şi mai multe drumeţii în Făgăraş, Cârţişoara, Cârţa, Victoria, Şona – toate cu scopul de a afla mai multe despre perioada 1944-1989 şi consecinţele ei.

 

Partizanii din Munţii Făgăraş

Unul din atelierele din tabără a fost „Ţara Bunicilor” – despre rezistenţa armată anticomunistă din Munţii Făgăraş şi efectele ei asupra comunităţilor. Acesta a fost realizat de Ioana Haşu, jurnalist şi cecetător independent la CNSAS, nepoata partizanului Gheorghe Haşu – membru în grupul de rezistenţă din Munţii Făgăraş. Folosind metode interactive şi învăţarea prin experiment, Ioana Haşu i-a introdus pe tineri în realitatea Ţării Făgăraşului în anii ’50, imediat după instalarea comunismului şi le-a prezentat portretul unora dintre cei care s-au opus regimului instalat abuziv. Prin fotografii şi documente din arhivele Securităţii, poveştile luptătorilor din munţi şi ale familiilor lor au prins din nou viaţă. 

Foto credit: IICCMER / Fundaţia Culturală „Negru Vodă".

Despre colectivizare, pe hotarul Şonei

O întâlnire inedită a liceenilor a fost cea cu pictorul Ştefan Câlţia, care i-a primit în satul copilăriei sale, la Şona, şi le-a vorbit despre efectele colectivizării în comunitatea din care face parte, dar şi despre istoria locurilor şi despre tradiţiile locale.

În faţa caselor vechi din sat, unele restaurate, altele renovate strident sau părăsite – martori tăcuţi ai vremurilor – domnul Câlţia a adus în prezent lumea de odinioară: „Începutul comunismului a fost sfârşitul relaţiei de gândire a ţăranului cu tot ceea ce însemna viaţa lui - cu oamenii de lângă el (care trebuiau turnaţi), cu proprietatea (care era confiscată), cu animelele din curte (care erau omorâte, ca să nu fie crescute doar pentru stat)."

Abuzurile comunismului au zdruncinat viaţa comunităţii de gospodari înstăriţi. Au urmat 40 de ani în care ţăranul a fost forţat să nu mai gândească decât la supravieţuire. Şona, unul din satele cu cele mai întinse hotare din Ţara Făgăraşului, cuprindea înainte de comunism dealuri cu teren arabil, fâneţe, livezi, păduri – toate lucrate cu multă chibzuinţă şi hărnicie, până la ultimul metru pătrat. Ce nu a fost confiscat prin colectivizare a rămas mai târziu nelucrat de oamenii care nu mai făceau faţă cotelor imense impuse abuziv. Reîmproprietărirea nu s-a făcut nici acum.

Fin analist al vremurilor şi extraordinar povestitor, pictorul Ştefan Câlţia i-a introdus pe invitaţi în frumuseţea lumii de altădată. La umbra merilor de vară, le-a vorbit despre Frumos şi tradiţie, despre valori şi verticalitate, despre legăturile dintre oameni, despre raportarea omului la natură şi la locul în care trăieşte. Fotografiile vechi din lumea satului de altădată au adus în prezent poveştile celor care au sfârşit la Aiud şi la Canal.

 

Foto credit: IICCMER / Fundaţia Culturală „Negru Vodă".

Poveşti provocatoare

Alina Urs, cercetător la IICCMER şi coordonator al Şcolii de vară, ne-a povestit despre experienţa de anul acesta. „De cele mai multe ori, la începutul Şcolii de vară copiii ştiu abia câteva poveşti legate de comunism, de obicei dintre cele pe care le aud în casă, de la părinţi sau de la bunici. Şi deodată se găsesc în mijlocul experienţe intense – 8 ore pe zi, timp de 7 zile – în preajma unor lectori care au călătorit sute de kilometri special pentru întâlnirea cu ei. În acest an, am avut ca invitaţi cercetători de la institute ale Academiei Române, de la CNSAS, de la Academia Civică, de la IICCMER şi de la Fundaţia „Negru Vodă”, dar şi de la universităţi din ţară şi din străinătate, tocmai pentru a asigura o diversitate de perspective. Subiectele abordate au fost şi ele foarte variate: viaţa cotidiană, detenţia politică, istoria Securităţii, mişcările de rezistenţă, situaţia minorităţilor. La început e o experienţă copleşitoare pentru participanţi, însă spre finalul şcolii ei ajung să recunoască nume, evenimente şi, cel mai important, să îşi dezvolte spiritul critic. Partea cea mai frumoasă în cadrul atelierelor şi discuţiilor este atunci când copiii încep să se întreabe care sunt valorile după care merită să trăieşti şi ce anume e mai important, materialul sau spiritualul? Scopul nostru tocmai acesta este, să îi provocăm să îşi pună probleme la care răspunsul nu este nici rapid, nici simplu. După ce Şcoala de vară se termină, abia atunci copiii încep să interiorizeze experienţa pe care au avut-o şi să o împărtăşească cu cei de lângă ei. Astfel, poveştile adevărate ale comunismului românesc ajung nu doar la cei 15 tineri care vin la Sâmbăta de Sus, ci şi la cei apropiaţi lor, ajutându-i să înţeleagă mai bine istoria ţării în care trăiesc, dar şi istoria familiei şi a comunităţii lor.”

Natalia Corlean

Apostolat În Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

Foto credit: IICCMER / Fundaţia Culturală „Negru Vodă".

Ziua Universală a Iei

2014 este al doilea an în care românii sărbătoresc Ziua Universală a Iei. O idee pornită în spaţiul online a umplut inimile românilor de bucurie şi i-a convins pe mulţi că este timpul să ne preţuim valorile. Ziua Universală a Iei a fost marcată şi în Ţara Făgăraşului, printr-un eveniment organizat la Cetate.

Ia românească, de mare preţ

O iniţiativă pornită pe o platformă de socializare pe internet a luat amploare în viaţa reală. Comunitatea virtuală intitulată „La Blouse Roumaine” a propus, în 2013, decretarea Zilei Universale a Iei în 24 iunie, de Sânziene – Naşterea Sf. Ioan Botezătorul. Ideea iniţiatorilor a fost să îi provoace pe românii de pretutindeni – şi nu numai – să poarte ie în această zi, să se fotografieze şi să încarce imaginile pe internet, pentru „a îmbrăca planeta în IA românească”.

Demersul de a promova ia românească drept imagine reprezentativă a României a fost foarte bine argumentat:

• hainele populare româneşti sunt obiecte de patrimoniu universal, expuse în marile muzee ale lumii;

• reginele României au îndrăgit şi au adoptat acest port popular, prezentându-l cu mare eleganţă şi în ocazii oficiale;

• mari creatori de modă au preluat motivele iei româneşti, prezentându-le pe podiumuri internaţionale;

• ia şi portul vechi românesc sunt purtătoare ale unor valori reprezentative ale neamului românesc: frumuseţe, creativitate, autenticitate, curăţie, verticalitate – valori ce au fost îngropate începând cu perioada comunistă, dar de recuperarea cărora depinde renaşterea şi existenţa noastră ca popor.

Zeci de mii de români din toate colţurile lumii au răspuns acestui imbold de a promova frumuseţea românească, de a-şi afirma cu onestitate şi bucurie originile, de a se uni în iubirea pentru ţara lor.

Sărbătoarea iei în Ţara Făgăraşului

La Făgăraş, celebrarea iei româneşti de anul acesta a fost organizată în Cetatea Făgăraşului. În seara zilei de 24 iunie a avut loc aici lansarea expoziţiei PRO Boholţ, cu lucrări realizate într-o tabără de pictură având ca scop să surprindă, în opere de artă, spiritul satului românesc.

O altă expoziţie-eveniment a fost „IA – eleganţă şi eternitate românească din Ţara Făgăraşului” – cu prezentarea unor exemplare foarte vechi de ii de mireasă, ii de lucru şi ii de sărbătoare, majoritatea aflate în patrimoniul Muzeului Valeriu Literat.

Seara a fost încununată de un scurt concert avându-l ca invitat pe tenorul Vlad Miriţă, însoţit de interpretul Sebastian Stan şi o mică orchestră de muzică populară din Sibiu. Repertoriul a fost tradiţonal românesc şi a trezit în sufletul ascultătorilor dragul de neam, de ţară şi de frumos.

Ziua Universală a Iei în Ţara Făgăraşului a fost iniţiată de Muzeul de Pânze şi Poveşti din Mândra, având ca parteneri: Asociaţia PRO Boholţ, Muzeul Ţării Făgăraşului Valer Literat, Restaurantul Casa Terra, gourmeTraditional, Fundația Comunitară Ţara Făgăraşului, Centrul cultural Zestrea Buciumului, tarafagarasului.eu.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

Un an într-o singură zi

Prezenţa la Chişinău a Părintelui-Profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu, invitat în Basarabia de iniţiatorii şi autorii unei ample manifestări spirituale cu seri duhovniceşti, desfăşurate în Postul Mare, eveniment organizat de Fundaţia Vasiliada în colaborare cu Biblioteca naţională Alba-Iulia din Chişinău, Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”  şi ASCOR Chişinău, prin strădania Părintelui Protoiereu Petru Buburuz şi a Părintelui Viorel Cojocaru, Preşedintele Fundaţiei Vasiliada,  a fost o  întâlnire providenţială în chiar zilele care au precedat şi au urmat marii sărbători religioase a Buneivestiri.

          

96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

La Chişinău toate antenele prezentului acestor zile de martie binecuvântat erau concentrate în jurul sărbătoririi, în 27 martie, a  96 de ani de la Unirea Basarabiei. Toate anunţurile din ziare, organizările de  spectacole şi reuniuni au adunat trăiri din cele mai entuziaste, de la evocatoarele cuvântări oficiale ţinute în rotonda din faţa statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, până la spectacolul dedicat evenimentului Unirii Basarabiei cu România de la Teatrul „Ginta Latină” din Chişinău, care au culminat cu spectacolul din 27 şi 28 martie a lui Dan Puric, de la Teatrul Naţional ”Mihai Eminescu” din Chişinău despre Sufletul românesc.

Biserica a fost prezentă în acest moment aniversar prin însăşi esenţa slujirii ei. Mitropolia Basarabiei, Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a  lansat din vreme, şi prin ziar,  o invitaţie la participarea la slujba de  parastas întru pomenirea Deputaţilor Sfatului Ţării, care la 27 martie 1918 au votat Unirea Basarabiei cu România.

La oficierea slujbei din după-masa zilei de 25 martie a participat un sobor de preoţi printre care şi invitatul special al momentului, Părintele Vasile Mihoc. Slujba parastasului a încununat  sărbătoarea zilei de Bunavestire cu revărsări de lumină şi har sfânt, binecuvântare înmiresmată de vestirea crinilor albi de la icoana Maicii Domnului.

Părintele Mihoc, pentru prima dată în Basarabia

A doua zi, în sala de festivităţi a Preturii din Buicani, Chişinău, ca un corolar al momentului, a avut loc conferinţa Părintelui-Profesor Vasile Mihoc, cu tema Învierea Domnului şi arătările Domnului după Înviere. Conferinţa a răsplătit cu generozitate bucuria întâlnirii cu părintele venit din România, după un pelerinaj la locurile sfinte de la Ierusalim şi cu perspectiva aproape imediată a unei alte călătorii de la Chişinău  în Canada.

Era a treia oară când îl auzeam pe Părintele Vasile Mihoc conferenţiind şi, nefiind acasă, la Făgăraş sau la Sibiu, tot ce  ştiam evident, despre darurile unuia dintre cei mai străluciţi profesori de teologie al nostru, specialist în tâlcuirea învăţăturii  Noului Testament, despre scrierile şi activităţile Sfinţiei Sale avute în ţară şi în diaspora, avea acum, în acest for, în această sală din Chişinău, o rezonanţă specială.

Părintele însuşi mărturisea că este pentru prima dată, aici, în Basarabia şi că Providenţa a rânduit să-şi împlinească un gând mai vechi de a vedea şi aceste meleaguri.

Aplaudat îndelung şi apăsat de o sală arhiplină la auzirea părţii din prezentarea făcută Părintelui Vasile Mihoc de către Părintele Viorel Cojocaru că părintele este şi tatăl a 13 copii şi are 27 de nepoţi, sala a devenit o mare de suflete care se împărtăşea cu uimire frumoasă din evidenţa că avem sub priviri un trăitor de exemplu al credinţei cu fapta şi în propria familie, pentru că familia părintelui reuneşte foarte mulţi slujitori la altar şi teologi. Fraţi ai părintelui, nepoţi şi rude apropiate sunt preoţi şi ei: o mare familie slujind lui Dumnezeu.

 De la masă, în picioare, Părintele Mihoc impunea prin statura înaltă dăruită lui de Dumnezeu, dar şi prin întreaga lui înfăţişare. Invitat să se aşeze pentru a vorbi de la microfon, înălţimea fizică inspira şi mai puternic înălţimea aşezării interioare întru dragoste şi smerenie, de la expresia blândă a ochilor la trăsăturile feţei, de la inflexiunile calme ale vocii în comentarii precise şi pertinente, la mărturisiri vii despre trăirea întru Hristos.

Pe durata a trei ore, tineri teologi şi credincioşi de toate vârstele s-au bucurat de disponibilitatea de comunicare trăită alături de o personalitate de o asemenea anvergură, de la noi, din România. Întrebările şi comentariile au lămurit audienţa în cele mai arzătoare probleme privind atât trăirea bucuriei Învierii lui Hristos, prin dovezi aduse şi comentate desăvârşit din Sfânta Scriptură,  cât şi probleme actuale de viaţă religioasă şi urmare a lui Hristos.

Întrebările celor prezenţi au dat prilejul unor punctări evocatoare, cu discernământ şi conştiinţă înaltă a celor mai sfinte idealuri şi valori ale credinţei, ca dragostea de neam, de ţară, de sfinţii martiri şi mărturisitori ai credinţei creştine, în toate împrejurările istorice, dar şi din toate părţile lumii şi chiar în toate condiţiile istorice ale prezentului de pretutindeni.

Am avut dintr-odată şi eu, care mai ştiam câte ceva din ţară despre activitatea Părintelui Vasile Mihoc, percepţia că abia fiind aici, în Basarabia, perspectiva vocaţiei sale misionare se răsfrânge ca un curcubeu imens din tinda Bisericii Lazaret din Sibiu, unde sfinţia sa păstoreşte, un curcubeu cu ramuri în lumea întreagă, aureolat biruitor de cununile învierii noastre ca neam prin Învierea lui Hristos.

Toate sunt din bunăvoinţa şi dragostea lui Dumnezeu

În interviul luat Părintelui Vasile Mihoc, de Radio Vocea Basarabiei, la care au mai fost invitate alte dăţi personalităţi din ţară prezente la Chişinău (Preotul Constantin Necula de la Sibiu, Preotul Augustin de la Aiud, şi nu numai), emisiuni difuzate duminică seara, ora 20, sub denumirea Interviuri pentru seri de duminică, deosebita moderatoare Maria Bulat Saharneanu remarca în finalul emisiunii, cu adresare directă părintelui: „Părinte Vasile Mihoc, de când aţi intrat în studioul nostru nu a dispărut zâmbetul de pe faţa dumneavoastră şi aş vrea să ştiu cum poate fi o astfel de stare de spirit, de bunătate, de bunăvoinţă, de bonomie, de dragoste de aproapele?”. Răspuns: „Toate sunt din bunăvoinţa şi dragostea lui Dumnezeu şi noi ne împărtăşim cât suntem în stare de bunătatea lui Dumnezeu. Mulţumim Domnului  pentru bunătate. El este minunat şi sfinţii Lui sunt minunaţi.”

„Părinte, binecuvântaţi pe radioascultătorii noştri. Chiar dacă nu avem posibilitatea să vedem feţele lor prin radio, vreau să vă asigur că în inima lor sunt încă vii sentimentele, simţămintele apartenenţei  la neamul românesc.”

„Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi cei care iubesc Cuvântul Lui şi Harul Lui, Biserica Lui şi să călătorim cu bucurie spre Sărbătoarea Învierii şi spre sărbătoarea învierii noastre la venirea Lui” .

 Îmi vine în minte salutul părintelui şi îl aprofundez în gând: SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

                                                          Maria Gabor,  

 Chişinău, 31 martie 2014

Copii fericiţi în „Ţara minunată”

37 de copii s-au întors vineri, 23 august, din Tabăra de vară „Ţara minunată”. Această a doua ediţie, organizată de Protopopiatul ortodox Făgăraş II, i-a ţinut pe participanţi departe de telefoane, televizoare, calculatoare şi de aglomeraţia oraşelor. Timp de cinci zile, ne-am bucurat împreună de comuniune şi prietenie, participând la jocuri şi diverse ateliere de creaţie, făcând sport, cântând sau pur şi simplu povestind .

Într-un cadru de poveste, cu dealuri pline de flori şi plante de leac, departe de poluarea şi agitaţia urbană, copiii au avut parte de workshop-uri pe tematici din cele mai diverse. Cele cinci zile, marcate de rugăciuni la care copiii au fost implicaţi activ, au fost bogate în ateliere de creaţie (pictură pe ghips, colaje cu burete, felicitări, pictură pe sticlă, atelier foto etc.) dar şi de lecţii interactive. Seminarul „Ţara bunicilor”, realizat de Ioana Haşu – jurnalist şi cercetător CNSAS –, le-a prezentat copiilor istoria recentă (instaurarea comunismului şi rezistenţa împotriva regimului), implicându-i activ prin metode adaptate vârstei şi jocuri. Această incursiune într-un trecut cu care copiii nu se întâlnesc în lecţiile de istorie de la şcoală, dar face parte din viaţa părinţilor şi bunicilor lor, i-a ajutat să înţeleagă prezentul şi să preţuiască valoarea libertăţii.

În cadrul activităţilor organizate de o echipă a Organizaţiei „Let’s do it, Romania!”,  copiii au învăţat să se bucure de natură fără să o distrugă şi să fie chibzuiţi în folosirea resurselor naturale primite de la Dumnezeu. Jocurile, concursurile şi „vânătoarea de comori“ au fost modalităţi active şi distractive folosite în învăţare.

Steagul taberei "Ţara minunată" 2013

Tot din seria atelierelor interactive, educative şi creative au făcut parte şi atelierul foto, atelierul de gătit şi cursul „Fii pe fază!” (acordarea primului ajutor), dar şi o prezentare istorico-geografică a zonei – „Unde suntem?”. Iar pentru dezvoltarea creativităţii şi a abilităţii de a lucra în echipă, copiii au fost încurajaţi să compună versurile unui imn al taberei şi să realizeze un steag al Ţării Minunate.

Responsabilitatea pentru cei din jur şi generozitatea unor oameni calzi au făcut posibilă împlinirea visului unor copii care nu au ieşit niciodată din satul lor. O treime dintre copiii participanţi au avut biletul pentru Ţara Minunată plătit de binefăcători din umbră, care au dorit să le facă o bucurie fără să îşi dezvăluie identitatea.

Găzduirea Taberei „Ţara minunată” a fost asigurată de Centrul de Tineret din Seliştat, iar activităţile au fost oferite de voluntari, care au ales să dăruiască din timpul şi dragostea lor pentru cei mici. În echipa de anul acesta i-am avut pe: pr. protopop Ion Tărcuţă, pr. Marius Demeter, diac. Claudiu Păun, pr. Florin Donose, pr. Ionuţ şi Alina Paroş, Ioana Haşu, înv. Elena Ferendino, asist. med. Dana Lupea şi prietenii de la organizaţia „Let’s do it, Romania!”: Iulia Vilău, Ioana Daia şi Bogdan Muşat.

Natalia Corlean

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013

 

Când am aflat că vom petrece o săptămână fără televizor, calculator şi semnal la telefon, am fost uşor speriaţi. Dezamăgirea a fost uitată repede, când am găsit o minge şi un fileu de volei.

 

Să te pansezi când eşti sănătos, e foarte distractiv! Cursul de "prim ajutor" a lăsat în urmă mulţi "răniţi" bucuroşi.

Reciclarea e un subiect despre care mai avem de învăţat cu toţii. Când o facem prin joc şi suntem premiaţi pentru asta, e şi mai interesant. Mulţumim noilor noştri prieteni, Let's do it Romania!

 

Pizza de casă, coaptă pe vatră - o experienţă amuzantă şi mai ales gustoasă!

 

În Ţara Minunată am descoperit că toţi suntem artişti: colaje, decupaje, picturi pe sticlă şi ghips - amintiri care ne vor aduce aminte de bucuria acestor zile!

Din Ţara Minunată, am intrat în Ţara Bunicilor - ateliere despre viaţa bunicilor şi părinţilor noştri în comunism. Prin joc, poveşti şi experimente, am aflat despre instaurarea unui regim criminal, despre persecuţiile şi teroarea aşa-numitei Epoci de Aur, dar mai ales despre rezistenţa împotriva comunismului.

Ne-am amenajat propria capelă şi am început fiecare zi cerând binecuvântarea lui Dumnezeu. Seara, am mulţumit împreună pentru fiecare bucurie şi experienţă din Ţara Minunată. La finalul taberei, ne-am împărtăşit, pentru ca bucuria acestei săptămâni să fie deplină

Echipa de voluntari:

• -          Pr. protopop Ion Tărcuţă
• -          Pr. Marius Demeter
• -          Diac. Claudiu Păun
• -          Pr. Florin Donose
• -          Pr. Ionuţ şi Alina Paroş
• -          Ioana Haşu
• -          Înv. Elena Ferendino
• -          Asist. med. Dana Lupea
• -         Let’s do it, Romania!: Iulia Vilău, Ioana Daia, Bogdan Muşat
• -          Natalia Corlean