Ascultă ce vrea să-ţi spună copilul tău!

Trântitul uşii şi îmbrăţişatul pisicii
Mămica C îmi spune că joi, Flori a venit de la pregătirea la engleză, a alergat pe scări, a intrat în sufragerie, a trântit uşa şi a luat pisica în braţe... A intrat şi ea totuşi, să vadă ce are. Fetiţa i-a spus plângând că a trebuit să mintă că familia ei e întreagă, că are trei membri: mamă, tată şi copil, că nu a putut să spună adevărul (că părinţii s-au despărţit) pentru că era de faţă colegul de clasă Andrei, şi că e o "taină" mare despărţirea lor. Şi că pe viitor nu mai vrea să mintă, că vrea ca mama să-i schimbe profesoara.
Mama şi fiica ei Flori se iubesc şi îşi exprimă iubirea foarte frumos. Ce înseamnă, deci, acest comportament al fetiţei? E clar că se simte frustrată, dar de data asta nu aleargă la mama să primească mângâiere; acum doar pisica o ajută să-şi trăiască durerea. Atunci când un copil deschis şi tandru în mod obişnuit trânteşte uşa şi se duce direct să ia în braţe pisica, el vrea să exprime ceva.

Cum vor copiii să ne transmită ceva
Mămica acestei fetiţe i-a dat ocazia să exprime ceea ce o supără. Dar câţi copii sunt ascultaţi în clipa în care afişează un comportament neobişnuit? De obicei, părinţii trec peste asta sau, atunci când comportamentul este supărător, încearcă să suprime acest comportament nedorit folosind poziţia lor de autoritate în faţa copilului şi chiar violenţa.
Un copil care are la un moment dat un comportament surprinzător şi nepotrivit, are nevoie, de fapt, să exprime ceva foarte important pentru el. Dacă nu i se dă ocazia să exprime, sau părinţii încearcă suprimarea acestui comportament, lucrurile se vor agrava; copilul poate să apeleze la o modalitate şi mai neobişnuită de a exterioriza acea nevoie pe care caută să o exprime.
Iată un caz. Un copil mic are nevoie ca părinţii să-i arate mai multă iubire. Pentru a le atrage atenţia, începe să facă pipi în pantaloni, deşi ştie deja să folosească oliţa. Când vede că a ajuns o obişnuinţă, tatăl, considerând că este important să înlăture acest obicei nedorit apărut deodată, bate copilul la fund sistematic, ca să aibă efect. Nu după mult timp, copilul începe să facă crize de astm bronşic, boală care s-a instalat pe deplin şi i-a marcat puternic viaţa de copil şi apoi, de adult. Astmul bronşic presupune o anumită contracţie a muşchilor traheei, iar contracţia aceasta cu senzaţie de sufocare apare, în mod obişnuit, într-un plâns paroxistic. Iată cum s-a "descurcat" copilul, procurându-şi la început crize sporadice, dar grave şi în final, o boală cronică.

Ajută copilul să se exprime
Şi atunci, ce-i de făcut? Ajută copilul să se exprime, atunci când observi la el un comportament neobişnuit. Să nu uiţi că întotdeauna are nevoia de a exprima ceva foarte important pentru el, atunci când ajunge să facă deodată ceva neplăcut. Când o poate face în cuvinte, ca Flori, e foarte bine. Când e copil micuţ şi nu poate vorbi, ajută-l prin întrebări să-ţi arate unde simte că-l doare. Apoi lasă-l să aleagă dintr-o grămadă de jucării una care să semene cu durerea lui. Şi învaţă-l să aibă grijă de acea jucărie – de nevoia lui de fapt, până va putea să o identifice şi să o exprime exact. Dar să-l asculţi, să fii pe recepţie. Nu începe cu "nu trebuie să...", "nu ai voie să faci aşa!". Comunicarea se opreşte aici şi copilul va trebui să ducă singur apăsarea lui, care va izbucni în mod nedorit în afară, fiind pentru el ceva atât de important şi de greu de dus.

Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli”
www.sfintiiarhangheli.ro

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010