miercuri, 10 iunie 2009

Dumnezeu varsă lacrimi din cer la Şinca Veche

Eroii. Personaje de basm şi de legendă. Prea uşor uitaţi de minţile noastre obosite, care aleargă în nebunia noastră după himera unei fericiri pământeşti atât de râvnite.
Eroii. Sunt totuşi părinţii noştri, bunicii noştri, fraţii noştri, străbuni care au plecat pe câmpurile de luptă pentru că ţara avea nevoie de ei. Ţara i-a chemat, iar ei au ascultat chemarea ei. Pentru mulţi chemarea a fost de fapt chemarea pământului, căci acasă nu s-au mai întors niciodată.
Şi Şinca Veche şi-a trimis ofranda sa în această chemare. Au plecat de acasă tineri feciori în floarea vârstei. Copii dragi ai mamelor lor. Bărbaţi tineri, căsătoriţi de curând, care încă nu apucaseră să-şi legene pruncii pe genunchi. Ei nădăjduiau că se vor întoarce acasă. Doar Dumnezeu şi pământul ştiau că merg de fapt spre odihnă. Spre odihna cea veşnică.
Lacrimile multor mame şi soţii nu au putut seca până când pleoapa obosită de atâta plâns a căzut pentru ultima dată, păstrând în ochi imaginea dragilor lor. Ei nu s-au mai întors niciodată. Iar ele s-au dus să se întâlnească cu ei. Eroii lor. Eroii noştri. Eroii martiri.
Pentru ei, după zeci de ani, şi la Şinca Veche s-a ridicat un frumos monument. În cinstea lor. A eroilor de la Şinca Veche. A celor pe care mulţi îi mai cunosc, dar şi pentru cei uitaţi. Pentru mulţi nu mai are cine să plângă, de aceea plânge pentru ei Dumnezeu, prin lacrima cerului.
Acest frumos monument, construit din bugetul propriu de către comunitatea din Şinca Veche, prin implicarea directă a domnului primar şi a Consiliului local, a primit binecuvântarea lui Dumnezeu prin slujba de sfinţire oficiată în data de 28 mai, de praznicul Înălţării Domnului, de Prea Sfinţitul Andrei Făgărăşeanul. La slujba de sfinţire a fost prezent un sobor de 12 preoţi şi diaconi, dintre care doresc să amintesc prezenţa binecuvântată a Părintelui Teofil de la Mânăstirea Sâmbăta şi a Părintelui Protopop Ioan Ciocan, alături de preoţii din comuna Şinca şi din împrejurimi.
De asemenea, au fost invitaţi de marcă: veterani de război, cadre militare şi fanfara, care prin defilarea lor impunătoare au reuşit să smulgă ropote de aplauze. Au fost de apreciat femeile din corul bisericii ortodoxe şi numeroase credincioase din sat, care ne-au încântat atât cu cântul lor sincer cât şi cu straiele naţionale pe care le-au purtat cu mândrie în cinstea eroilor noştri. Nu trebuie uitaţi nici cei mici, elevii şcolilor din Şinca şi Şercăiţa, care cu vocile lor suave au adus un omagiu eroilor şincani.
A lipsit un singur lucru. Lacrimile sincere ale noastre pentru ei, eroii noştri. Dar a avut grijă Dumnezeu şi de acestea. Pentru că în momentul în care a început slujba, El a făcut să cearnă lacrimi din nori. Pentru ei. Pentru eroii şincani. Picăturile de ploaie loveau caldarâmul umed, dovedind că lui Dumnezeu îi pasă de eroii noştri. A fost un semnal prin care Dumnezeu ne atrăgea atenţia de ce ne-am adunat acolo. Nu pentru interese personale. Nu pentru interese politice. Nu pentru interese sociale. Ci pentru ei. Pentru eroii noştri şincani.
Mulţumim, eroilor, pentru ce aţi făcut pentru noi!
Pr. Iosif Ciolan
video

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 29 - iunie 2009


Niciun comentariu: