Sfântă Scriptură ne povesteşte (în capitolul I Regi, 17) despre poporul israeliţilor, ocrotiţi de Dumnezeu, care au fost atacaţi de către un neam războinic şi crud. Cele două armate stăteau faţă în faţă aşteptând lupta. Dintre filisteni - căci aşa se numeau duşmanii israeliţilor - a ieşit un luptător cum nimeni nu mai văzuse, un adevărat uriaş, cu o suliţă imensă în mână, cu platoşă, scut şi un coif de aramă. Numele sau era Goliat - uriaşul neînvins. Şi Goliat a început să strige la oştenii israeliţi, înfricoşaţi deja de statura lui impunătoare:
- Hei, fricoşilor, alegeţi un bărbat adevărat dintre voi şi să vină acela să se lupte cu mine! De mă va doborî, noi toţi vom fi învinşi şi vă vom lăsa în pace. Dar dacă eu îl voi învinge, atunci veţi fi robii noştri şi ne veţi sluji nouă! Haideţi, laşilor, nu are nimeni curaj?
Nici unul nu cuteza să iasă în faţă şi să se lupte cu uriaşul.
David, un tânăr simplu şi credincios, veni chiar atunci în tabără israeliţilor, la fraţii săi mai mari, să le aducă de mâncare. El era păstor şi păzea în fiecare zi oile tatălui său, iar atunci când vreun animal sălbatic ataca turma, David nu se pierdea cu firea, ci azvârlea pietre cu praştia sa până ce alunga fiara. Era, însă, prea tânăr pentru luptă şi de aceea nu era încă soldat. Dar auzind David batjocurile lui Goliat, a ieşit în faţă armatei pentru a se lupta cu el.
Văzându-l atât de tânăr şi fără arme, Goliat îl privi cu dispreţ şi îi strigă:
- Cum îndrăzneşti să vii să te lupţi cu mine, păstorule? Te văd cu un toiag şi cu pietre în desagă, ce crezi că eu sunt câine, să mă alungi aşa?
- Eşti mai rău decât un câine, om rău şi fără credinţă, i-a răspuns David. Tu vii împotriva mea şi a neamului meu cu război, dar Dumnezeu este de partea mea şi eu te voi birui!
Amândoi s-au repezit unul spre celălalt, Goliat ridicând ameninţător lancea sa, gata să-l sfărâme pe micul David dintr-o lovitură. Dar acesta nu s-a speriat şi iute şi-a scos din traistă praştia ce o purta mereu la câmp, înşfăcă o piatră şi învârtind cu putere praştia deasupra capului sau, slobozi dintr-o dată piatra, care îl lovi pe Goliat drept în frunte.
Uriaşul s-a prăbuşit dintr-o dată, fără suflare, la picioarele lui David. Uimiţi, filistenii au fugit care încotro, temându-se de israeliţii care acum strigau de bucurie.
David a avut curaj şi încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Chiar dacă Goliat era un războinic puternic şi viteaz, tânărul David l-a biruit, căci dreptatea era de partea sa, fiindcă "Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har!”
Activităţi practice:
1. Citiţi povestea lui David şi Goliat, sau rugaţi pe altcineva să v-o citească.2. Coloraţi planşa.
3. Seara, când vă rugaţi, spuneţi următoarea rugăciune:
Doamne, mâna ta cea puternică este ca un scut care ne apără de orice rău. Dă-ne credinţă puternică, să avem încredere că tu ne vei purta mereu de grijă. Amin.
4. Desenaţi, coloraţi şi decupaţi un scut şi o sabie dintr-o cutie de carton. Confecţionaţi un coif din hârtie. În loc de pietre folosiţi ghemotoace de hârtie. Mai aveţi nevoie de traista în care David aducea mâncarea (puteţi folosi o sacoşă de plastic sau de hârtie).
5. Folosindu-vă de obiectele realizate realizaţi împreună cu un frate sau o soră sceneta poveştii. Repetaţi şi apoi jucaţi-o în faţa părinţilor. Puteţi invita la spectacol şi pe prietenii voştri sau pe vecini.
(Pentru a tipări daţi clic pe imagine)Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 29 - iunie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu