A mai trecut un Crăciun peste noi. În fiecare biserică creştinii s-au rugat împreună şi s-au bucurat împreună de Naşterea lui Hristos. Am primit cu mare bucurie “Irozii” şi Ceata de feciori. Ne-am bucurat de ei şi acasă şi la biserică, aşa cum e tradiţia în zona noastră. Am ascultat în versul lor şi în slujbele Bisericii despre Naşterea lui Hristos, drumul magilor şi viclenia lui Irod.
Drumul de la curiozitate la certitudine
Am auzit cu toţii cum au mers magii, călăuziţi de stea, până la peştera unde S-a născut Pruncul şi apoi, după ce s-au închinat şi i-au adus daruri ca unui împărat, au mers la casa lor ”pe altă cale”, înştiinţaţi de înger să nu se întoarcă la Irod. Au venit deci pe o cale, iar după ce L-au văzut pe Pruncul Împărat, s-au întors acasă “pe altă cale”. Au venit pe calea necunoaşterii, a curiozităţii celor ce caută la stele, şi au mers acasă pe calea cunoaşterii, a certitudinii că au văzut un Împărat care este mai presus decât orice alt împărat. Drumul lor este, de fapt, drumul pe care trebuie să-l facem fiecare din noi. Fiecare creştin trebuie să parcurgă acest drum, de la necredinţă la credinţă, de la necunoaştere la cunoaştere, de la “curiozitate” la certitudine. Unii parcurg cu bine tot drumul şi se întorc la casa lor “pe altă cale”, însă alţii se poticnesc şi nu mai ajung la “destinaţie”, aşa că se întorc acasă tot pe calea pe care au plecat.
Piedicile ridicate de „irozi”
Au plecat Magii la drum pe calea necunoaşterii şi s-au întors pe calea cunoaşterii. Au plecat Magii la drum pe cale necredinţei şi s-au întors pe calea credinţei. Noi înşine mergem spre Dumnezeu pe o cale şi apoi, cunoscându-L, ajungem să fim aşezaţi pe o altă cale. Dar pentru a cunoaşte şi calea cea nouă trebuie mai întâi să plecăm la drum, iar apoi trebuie să fim mereu atenţi la piedicile ce ne apar pe cale, cum sunt şi “irozii” ce încearcă să ne întoarcă din drum pe aceeaşi cale. ”Irozii” aceştia de care vorbesc nu sunt altceva decât ispitele cu care îngăduie Dumnezeu să fim încercaţi, la fel cum a îngăduit să fie încercat şi Dreptul Iov. Iar dacă tăria noastră are măcar puţin din tăria lui Iov, atunci şi răsplata noastră o să fie pe măsură. ”Irozii” vremurilor noastre sunt de fapt aceeaşi ca întotdeauna: boala (trupească şi/sau sufletească), timpul (în goana noastră după bunăstarea materială am ajuns să fim ieşiţi cu totul din ritmul natural al Universului în care Dumnezeu ne-a aşezat) şi moartea (iar aici mă refer cu precădere la moartea noastră sufletească).
Să fie Calea voastră Cale Nouă, iar Calea cea Nouă să fie cale a iertării, cale a blândeţii, cale a bunătăţii, cale a păcii, cale a înţelegerii, cale a înfrânării, cale a Iubirii... Aceasta e Calea care te întoarce la Dumnezeu, pentru că de la Dumnezeu am plecat şi la El trebuie să ne întoarcem. ”Pe altă cale” înseamnă de fapt Calea Virtuţilor.
Nu pot decât să vă urez la toţi un An Nou cu sănătate, Hristos să vă zâmbească şi să ajute Dumnezeu să ne întâlnim cât mai des pe Calea Virtuţilor!
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 48 - ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu