Încă de mici, copiii trebuie obişnuiţi cu munca, prin sarcini potrivite cu vârsta lor, pentru a-i învăţa ce înseamnă responsabilitatea şi pentru nu încuraja şi dezvoltă în ei lenevia.
În cartea sa, numită "Despre Educaţie", Sfântul Vladimir spune că atunci când vrem să educăm în copii un spirit muncitor, trebuie să ţinem cont de următoarele lucruri: "În primul rând, copiii nu trebuie împovăraţi cu munca până la a nu le rămâne timp pentru învăţătură şi odihnă. În al doilea rând, nu trebuie să li se dea sarcini care întrec puterile lor, dat fiind că asta ar împiedica bună lor dezvoltare fizică şi le-ar vătăma sănătatea. De altfel, asemenea împovărare peste măsură le-ar tăia orice chef de muncă şi ar da naştere în ei dezgustului faţă de aceasta."
Efecte în familie
Copiilor trebuie să li se dea sarcini pe măsura vârstei şi puterilor lor. Încredinţându-le diverse responsabilităţi în casă, încă de mici, vom vedea mai târziu efectele pozitive:
- copiii vor deveni responsabili, ceea ce va face viaţa familiei mult mai plăcută;
- părinţii vor fi mai odihniţi şi mai plini de energie, deoarece sunt ajutaţi de copii în îndeplinirea muncilor gospodăreşti;
- deoarece astfel gospodăria este condusă mai uşor şi cu mai puţin stres, părinţii ar putea lua în considerare opţiunea de a-şi lărgi familia
Lucruri de făcut
Deprinderea celor mici cu munca şi cu responsabilităţile poate începe de la vârsta de 9-10 luni. Există sarcini pe care şi un copilaş le poate îndeplini, acestea ajutându-l să se simtă de ajutor, util şi responsabil. Iată o listă orientativă cu lucruri de făcut pentru copilaşi de 9-24 de luni, pe care o puteţi adapta, conform specificului familiei şi particularităţilor copilului.
- 9 luni- 2 ani
- "ajută" la cumpărături în magazin (le pune pe cele mai uşoare în coş, sau la casă) sau acasă ( o ajută pe mamă să le pună la locul lor)
- participă la curăţenie( şterge praful cu o cârpă, stropeşte geamul sau vitrină cu soluţie de curăţat)
- udă florile cu stropitoarea
- începe să ajute la făcutul patului
- ajută la strângerea jucăriilor şi a altor obiecte
- duce gunoiul la găleata
- îndeplineşte cereri simple ("te rog, adu-mi ...", "pune acolo" etc.)
Pe măsură ce copiii cresc, le putem încredinţa mai multe responsabilităţi. Pentru a uşura munca părinţilor şi a copiilor, se poate face un "tabel de responsabilităţi", unde se notează numele copilului, sarcinile pe care le are de îndeplinit, şi unde se marchează dacă le-a îndeplinit sau nu. Pentru copiii de vârstă mică, care nu ştiu să citească, aceste sarcini pot fi reprezentate prin desen.
- 2- 3 ani
- copilul poate fi inclus în toate activităţile zilnice (curăţenie, cumpărături etc.)
- i se dau sarcini mai complicate ("ia prosopul ăsta şi pune-l în coşul de rufe")
- ajută la spălatul rufelor (la sortarea lor, le pune în maşina de spălat, le scoate din maşină etc.)
- ajută la punerea mesei
- duce vasele murdare în chiuvetă şi ajută la strânsul mesei
- pune cărţile şi revistele pe raft
- ia decizii simple (vrei să mănânci un măr sau vrei o pară?)
- curăţă mâncarea scăpată pe jos
- 3-4 ani
- trebuie să-şi păstreze camera curată
- se stabilizează rutina de dimineaţă - se spăla, se îmbracă, face patul
- se îmbracă şi se dezbracă, cu puţin ajutor
- se spală pe dinţi, pe faţă, pe mâini; se piaptănă
- îşi pune lucrurile în dulap sau pe raft
- ajută la îngrijirea bebeluşilor - aduce şerveţele umede, scutece sau hăinuţe etc.
- 4-5 ani
- sortează rufele murdare sub supraveghere
- învaţă să împăturească lucrurile şi să le pună la loc
- întinde rufe mici pe o sfoară la înălţimea lui
- ajută la prepararea mâncării - învaţă să măsoare, să amestece
- întinde unt pe pâine
- prepară cereale reci (toarnă lapte peste cereale)
- aşează masa
- duce gunoiul afară
- ajută la spălatul vaselor
- şterge praful
- ascute creioane
- se joacă fără a fi supravegheat de adulţi
Psiholog Irina Constantinescu
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 48 - ianuarie 2011
4 comentarii:
frumoase si foarte utile sfaturile acestea!
Este f bun, dar pt o fata de 13 ani,
ce am putea face? ideile sant bine venite,
Carmen
Sunt de acord că trebuie să implicăm copiii în activităţile gospodăreşti, dar ceea ce propui tu nu prea este realist. La 9 luni un copil de abia dacă merge bine, cum să-l pui la treabă?! De asemenea cred că cei mici nu pot îndeplini corect sarcinile menţionate, dar dacă se arată dornici să ajute mai bine retuşăm după ei decât să-i descurjăm cu replici de genul "nu eşti în stare".
Intre 13-17 ani un copil este suficient de mare incat sa faca aproape orice activitate casnica - sa pregateasca lista de cumparaturi, sa gateasca, sa spele geamuri, sa sorteze rufele, sa le bage la masina, sa le puna la uscat,sa spele geamuri, sa aspire, etc..
Aceste liste de sarcini sunt un ghid general. Fiecare copil se maturizeaza in ritmul sau - unii pot mai mult sau mai putin decat altii la o anumita varsta. De aceea sarcina parintilor este sa supervizeze copilul si sa-i evalueze nevoile si abilitatile.
Ecaterina, desigur ca un copil nu va indeplini de la inceput corect o sarcina, dar incredintandu-i ceva de facut, ajutandu-l la inceput, dandu-i explicatii, incurajandu-l, el isi va forma treptat deprinderile necesare.La 9 luni un copil normal iti poate da rufele din lighean, de ex. El va face intai acest lucru in joaca, cu mare placere, nu ca pe o sarcina, dar incurajandu-l mereu, punandu-l sa dea rufele tot timpul samd. aceasta va deveni in timp sarcina lui.
Cand in casa e un singur copil mama evita de obicei sa-l puna la @munca@, ca face ea. Dar cand familia creste mama va regreta ca nu a inceput antrenamentul copiilor in treburile gospodaresti de mici, fiindca intr-o familie mare e mult de munca, si un om nu le poate face pe toate, fiecare trebuie sa-si faca partea lui. Familia trebuie sa lucreze in echipa, nu pe principiul stapan-sclav- adica cineva cu munca si altul cu leneveala.
Irina
Trimiteți un comentariu