Că-s bine ascuns între ziduri,
Stau singur sub cerul albastru
Şi fruntea mi-e plină de riduri
Nimic n-am păstrat lângă mine,
Nici mila, nici ploaia de lacrimi,
Azi nu pot să-mi stâmpăr amarul
Şi stau ascuns după ramuri
Nu cânt în strună la alţii,
De fapt nu mai cânt deloc,
Dar liniştea-ncepe să doară
Şi cerul acum e noros
Oricât ar fi să mă doară
Nu joc după cântecul lor,
Că-n lume mereu e o scară
Pe care eu urc sau cobor
Hoţii şi Proştii, măi frate,
Pe-acelaşi pământ, nu-i uşor,
Să-i ai deodată la cârmă
Şi să zâmbeşti galanton
Dar viaţa în ţară-i frumoasă
Dacă declari că eşti chior,
Nu te mai vede nici dracu’
De umbra mândriilor lor
De urli şi tu precum lupii,
Să nu te mănânce cumva,
Tu lup te vei face pe dată
Şi oile le vei mânca
Iar frate, cu dracul, pe punte,
Zicându-ţi că: ”Vorba-i aşa!”,
Fereşte-te, tu, a te face,
Că-n spate ţi se va urca.
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 48 - ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu