Mi-e teamă că mă voi despărţi de Dumnezeu.
În ultimul an El m-a apropiat de dragostea Sa. M-a schimbat şi mi-a dăruit o grămadă de bucurii duhovniceşti de care nici nu ştiam că există. (De exemplu să simţi dragoste în lacrimi.)
Apoi, schimbându-mă pe mine... El a schimbat şi oamenii de lângă mine. M-am ataşat foarte mult de fosta mea colegă. Puteam să vorbesc cu ea pe teme religioase, la fel şi cu alt coleg de-al meu. Dumnezeu ne-a făcut prieteniile foarte frumoase, dar acum, că am intrat la liceu, nu mai suntem aşa apropiaţi. Deşi suntem în aceeaşi clădire, dar la clase diferite.
Mă simt singură. Clasa mea e plină de fete. M-am împrietenit cu unele, deşi nu a trecut decât o săptămână. Am vorbit şi cu cei mai mari şi mi-e teamă că ei mă vor discrimina pentru principiile mele religioase (de fapt absolut normale).
Apoi mi-e teamă că liceul mă va schimba în rău... şi că eu nu o să pot să rezist ispitelor de acolo. Cum să fac eu să rămân creştină, dar în acelaşi timp ceilalţi să nu mă considere încuiată şi retrasă? Cum să îi conving că ortodoxia e altfel decât cred ei?
Mădălina
***
E firesc să te temi, Mădălina mea, căci slabă ne este firea. Dar e duhovnicesc să nu te temi pentru că tu ştii cum este Dumnezeu, tu ai văzut cum lucrează şi nu te vei îndura să rămâi fără El!
Tu să continui să te bucuri de El şi să te rogi în taina ta şi să nu lipseşti de la Sfânta Liturghie şi să-i binecuvântezi în gândul tău pe toţi colegii şi profesorii şi să te bucuri de adolescenţa ta fără să vorbeşti despre credinţa ta. Vor vorbi faptele tale, bucuria ta tăcută, răbdarea ta şi binecuvântarea din taină care se va simţi în jur!
Să ne scrii des, să ne scrii ori de câte ori ai probleme şi să nu te temi, de mână cu Domnul fiind!
Cu drag şi rugăciune şi binecuvântare,
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu