O vorbă athonită spune că: „Trupul e o slugă bună, dar un rău stăpân”. Adică atunci când sufletul tău este stăpânul trupului, eşti pe calea cea bună. Însă când trupul este stăpânul sufletului, eşti pe calea cea rea. Dacă-i dai trupului putere, vei face cele ale trupului, adică lucruri pământeşti; dar dacă dai putere sufletului, atunci vei face cele ale sufletului, adică lucruri cereşti.
Frumuseţe sau utilitate?
Una din îndeletnicirile cele mai vechi şi mai apreciate de noi toţi, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, este de bună seamă olăritul, adică meşterirea lutului în diferite forme. Ceea ce mi se pare demn de reţinut este faptul că orice meşter olar are în primul rând în vedere ca ceea ce modelează să poată fi folosit, adică să aibă o utilitate. De exemplu, un ulcior de apă trebuie să poată ţine apa în el. Pentru aceasta, el trebuie să fie rezistent. Rezistenţa lutului modelat este dată de calitatea materialului folosit şi de măiestria arderii acestuia prin diverse metode, care au evoluat de la o eră la alta. Şi aspectul estetic este însă important, iar frumuseţea este dată atât de bunul gust al lucrătorului cât şi de gustul celui care priveşte.
Frumuseţea şi rezistenţa ulciorului dau măsura măiestriei olarului. Dacă e să ne gândim bine, amândouă sunt importante, dar numai una este esenţială. Adică un ulcior, oricât e de frumos lucrat şi împodobit, dacă nu e rezistent, încât să poată ţine apa, nu are nici o utilitate şi nu poate astâmpăra setea nimănui, nici măcar a stăpânului. Însă un ulcior rezistent, care poate ţine apa în el, oricât e de sărăcăcios împodobit, poate astâmpăra setea stăpânului şi a celor din jurul lui. Dacă şi frumuseţea, şi utilitatea vasului sunt importante, iată că doar utilitatea este şi esenţială.
Ulciorul fără apă este zadarnic
Dacă e să ne gândim la om ca la un ulcior şi la Dumnezeu ca la un „Meşter Priceput”, atunci înţelegem de ce Dumnezeu a avut în vedere încă de la Creaţie ca trupul să primească atât frumuseţe, cât şi utilitate. Frumuseţea trupului stă chiar în uimitorul mod în care este acesta alcătuit, cu toate membrele şi organele aşezate într-un chip atât de minunat, iar utilitatea este dată de faptul că trupul este sălaş pentru suflet, adică pentru acele raţiuni animatoare din noi: raţiune (gândire), voinţă-liberă şi sentiment. Aşa cum ulciorul se împlineşte numai atunci când primeşte apa în el, tot aşa şi trupul se împlineşte doar atunci când primeşte sufletul. Nici una din cele două (frumuseţea şi utilitatea) nu au cum să lipsească din zidirea trupului omului, dacă ne gândim că omul este cea mai importantă creatură a Ziditorului, fiind aşezat ca stăpânitor peste toată creaţia. Dar trebuie să înţelegem şi faptul că trupul nu e un stăpân bun, ci unul rău. Nu el trebuie să conducă viaţa noastră, ci sufletul. Dacă trupul e stăpân peste suflet, atunci e stăpân peste viaţa noastră. Şi, ca orice stăpân, el se va conduce după poftele sale. Astfel, cel care are trupul stăpân, o să trăiască după poftele trupului, dar cel care are trupul ca slugă – ca orice slugă ce împlineşte voia stăpânului – o să trăiască împlinind cele ale sufletului.
Şi, aşa cum ulciorul a fost făcut pentru apă şi nu apa pentru ulcior, tot aşa este şi în cazul trupului şi al sufletului: nu sufletul a fost făcut pentru trup, ci trupul a fost făcut pentru suflet. La fel cum pomul care nu are rod nu este doar incomplet, ci este zadarnic (după cum ne spune Octavian Paler), tot aşa şi în cazul nostru ulciorul fără apă este zadarnic, nu incomplet. Nu ne rămâne decât să luptăm ca sufletul nostru să se păstreze viu, astfel ca trupul să nu ajungă să fie zadarnic.
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Țara Făgărașului nr. 52 - mai 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu