Învierea morţilor cu trupuri duhovniceşti. Odată cu moartea, sufletul omului iese din trup. Trupul rămâne neînsufleţit şi este lăsat în pământul din care a fost alcătuit, pentru a se descompune, iar sufletul omului merge la Dumnezeu. Atunci când Domnul nostru Iisus Hristos va veni pentru a doua oară pe pământ, de această dată cu slavă şi cu putere, va avea loc învierea morţilor. La înviere, trupurile celor răposaţi se vor uni din nou cu sufletele lor şi vor deveni duhovniceşti (imateriale) şi nemuritoare. În legătură cu trupurile noastre de după Înviere, Sfântul Efrem Sirul zice: La Înviere toţi vor lua un trup ce corespunde faptelor pe care le-au făcut în viaţă. Trupurile drepţilor vor străluci de şapte ori mai puternic decât soarele iar trupurile păcătoşilor vor fi negre şi vor răspândi în jurul lor un miros neplăcut. Astfel trupul fiecăruia va arăta ce fapte a făcut în viaţă, căci faptele pe care le-am făcut au rămas imprimate pe trupurile noastre şi le purtăm cu noi în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare.
Hristos a Înviat, noi toţi vom învia. Temelia credinţei noastre în învierea morţilor este însăşi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia. (I Cor: 15, 20-22). Fără credinţa în învierea morţilor creştinismul ar fi nimic mai mult decât o regulă de conduită morală. Sfântul Apostol Pavel spune: dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră...
Cer nou şi pământ nou. Odată cu învierea se va schimba şi natura. Natura a fost creată pentru a fi veşnică. Însă căderea omului a însemnat şi căderea naturi. Blestemul asupra oamenilor s-a răsfrânt şi asupra naturii. Păcatele oamenilor au făcut ca şi natura să sufere şi să fie supusă morţii şi stricăciunii. Învierea va însemna sfârşitul morţii nu doar pentru fiinţa umană ci şi pentru natură. Ultima zi din istoria omenirii va fi şi ultima zi pentru întreaga creaţie. Soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui (Mt. 24,29) şi toate se vor înnoi, căci noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea (II Pt. 3, 13).
Domnul Hristos va judeca viii şi morţii. La cea de a doua Venire, Domnul va face judecata universală şi definitivă. Aceasta va cuprinde toţi oamenii din toate timpurile. Nici un om nu va putea scăpa de ea. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (II Cor. 5, 10). La judecată Domnul va răsplăti fiecăruia după faptele făcute. El ştie inimile oamenilor şi se va lua în consideraţie totul, până la cele mai mici amănunte. Toţi vom da răspuns nu numai pentru faptele făcute ci şi pentru gândurile ascunse. De asemenea, vor fi judecate şi consecinţele faptelor noastre asupra celorlalţi.
Viaţa veşnică. Pentru drepţi va fi o veşnicie fericită, iar pentru cei păcătoşi o veşnicie în chinuri, determinate de lipsa iubirii şi durerea mustrărilor de conştiinţă, care va fi cel mai aspru judecător. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii (In. 5, 28-29). Fericirea veşnică constă în faptul că veşnic vom fi cu Domnul în Bucuria Lui, va fi o Liturghie şi o împărtăşire veşnică cu Dumnezeu, o împărtăşire continuă de Viaţă.
Pr. Ovidiu Bostan
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 36 - ianuarie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu