Simbolul de credinţă (II)

Primul articol din simbolul de credinţă (despre care am vorbit data trecută) ne dezvăluie persoana Tatălui, Creatorul. Articolele II-VII din Crez ni-L descoperă pe Fiul (Mântuitorul Iisus Hristos), a doua Persoană a Sfintei Treimi. El rupe „distanţele” dintre Dumnezeu şi om prin întruparea Sa şi prin aceasta ne comunică marea iubire cu care ne învăluie Dumnezeu. Această iubire se reflectă în smerirea de Sine, „chip de rob luând”, în tămăduirile minunate, de dragul omului, în marea Sa dorinţă de ne face oameni cereşti prin trăirea învăţăturilor pe care le-a sădit în lume şi prin sacrificiul suprem pe cruce, trăgându-ne pe toţi după Sine, de la moarte la viaţă.

Articolul al II-lea
„(Cred) şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.”

Dumnezeu-Fiul
Dumnezeu-Fiul este a doua persoana a Sfintei Treimi, Fiul Tatălui. Acest lucru ne vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu care se revarsă necontenit spre Fiul lui şi spre toţi cei care se fac fii ai Lui şi-L recunosc de Tată. El este Domnul nostru şi unicul Stăpân al vieţii noastre, iar noi nu mai suntem ai noştri, ci ai lui Hristos. „De acum, zice Sf. Ap. Pavel, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”(Gal. 2,20)

Iisus Hristos
Numele „Iisus” a fost vestit de către înger Fecioarei Maria pentru a-l pune Pruncului, nu i-a fost dat de oameni. Iisus înseamnă Mântuitor, iar El este Mântuitorul lumii. Hristos înseamnă „uns”. La evrei erau unşi preoţii, proorocii şi împăraţii, iar ungerea închipuia darul Duhului Sfânt pe care îl primeau.

Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii (...) născut, iar nu făcut
Dumnezeu îşi are existenţa din veşnicie. În Vechiul Testament, când Moise Îl întrebă pe Dumnezeu „Cine să le spun oamenilor că eşti?”, Dumnezeu îi răspunde „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşire 3, 14). Deci Dumnezeu este Cel ce există (textul biblic: „cel ce este”) prin Sine însuşi, fără să fi fost creat de cineva. El există de „mai înainte de toţi vecii”, deci dinainte de a exista timpul. De fapt, timpul (veacul, veacurile sau vecii) a fost creat de Dumnezeu. De aceea spunem că El există de mai înainte de veci.
Hristos este Unicul Fiu născut al lui Dumnezeu. Prin aceasta se deosebeşte de întreaga creaţie care este „făcută” (creată). Hristos este Fiul unic al lui Dumnezeu prin naştere, noi suntem fii ai lui Dumnezeu prin creaţie şi prin har. Astfel distingem creaţia (omul, de ex.) de Creator. Mântuitorul Hristos nu este un om evoluat, nici un „superman” al Noului Testament, ci este Unul (singurul) Născut al lui Dumnezeu, este chiar Dumnezeu.

Lumină din Lumină
Mântuitorul Hristos a afirmat „Eu sunt lumina lumii”. Pentru a nu exista dubii în a înţelege că nu este vreo deosebire între fiinţa Tatălui şi cea a Fiului, formula „Lumină din Lumină” ne spune că aşa cum nu se deosebeşte lumina care se aprinde de lumina din care se aprinde, nici fiinţa Fiului nu se deosebeşte de fiinţa Tatălui.

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat
La păgâni exista o ierarhizare a zeilor, după diferite grade ale puterii lor. Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să nu fie socotit un „dumnezeu mai mic” decât Tatăl, subliniem în crez că prin naşterea din veci din Tatăl, Hristos este la aceeaşi măsură dumnezeiască cu Tatăl şi că născându-L, Dumnezeu-Tatăl n-a suferit nici o ştirbire a dumnezeirii Sale.

Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl
Prin naştere, cel care se naşte primeşte aceeaşi fiinţă a celui care l-a născut (de ex. din cal se naşte cal, din iepure, iepure, etc.) iar din Dumnezeu-Tatăl s-a născut tot Dumnezeu. Deci fiinţa Tatălui este însăşi fiinţa Fiului.

Prin Care toate s-au făcut
Aceste cuvinte ne învaţă că orice lucrare porneşte din Tatăl şi o împlineşte Fiul. Tatăl şi Fiul având aceeaşi fiinţă (fiind de o fiinţă), lucrările lor sunt comune (participă împreună), doar că în anumite lucrări iese în evidenţă mai mult una din Persoane.

Cuvintele „prin Care toate s-au făcut” realizează trecerea la articolul al III-lea, despre care o să vorbim în numărul viitor.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

NOTĂ: Simbolul de credinţă (I)