Sistemul social formează consumatori, nu persoane umane
Părinţii buni au grijă de hrănirea fizică a copiilor lor, învăţându-i să aibă un regim alimentar bun, cu alimente proaspete şi sănătoase. Părinţii inteligenţi merg mai departe. Ei ştiu că personalitatea are nevoie de o hrană psihică excelentă şi se îngrijesc de elementele care îmbogăţesc inteligenţa şi emoţia.
Altădată o familie bine structurată era o garanţie pentru formarea unor copii cu personalitate sănătoasă. Astăzi însă societatea s-a transformat într-o fabrică de stres, iar noi nu mai avem controlul asupra formării personalităţii copiilor noştri, pentru că ei intră încă de mici într-un sistem social care ajunge să îi controleze, pentru că le oferă zilnic mii de stimuli atrăgători care se înfiltrează în matricele memoriei lor.
De exemplu părinţii îi învaţă pe copii să fie înţelepţi şi să consume numai cât le este necesar. Sistemul însă, prin publicitatea excesivă, îi învaţă individualismul şi să consume fără rost. Cine câştigă în această luptă? Sistemul social, pentru că el exercită asupra tinerilor o cantitate foarte mare de stimuli şi presiune emoţională.
Trebuie deci să fim conştienţi că faptul că avem cultură, o situaţie financiară şi familială bună, iar în plus oferim copiilor o şcoală bună, nu este suficient pentru a le oferi sănătate psihică. Noi trebuie să îi pregătim pentru a supravieţui în apele învolburate ale emoţiei şi pentru a-şi dezvolta discernământul. Numai aşa vor fi capabili să filtreze stimulii şi vor fi liberi să aleagă. Părinţii care nu îşi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii şi a ceea ce le oferă televiziunea îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator, care nu vede în noi persoane umane, ci doar potenţiali consumatori. Pregătiţi-vă copilul pentru „a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „a avea”.
Igienă emoţională
Părinţii buni îşi învaţă copiii să se spele pe dinţi, însă nu acordă atenţie igienei emoţionale. La ce foloseşte să previi cariile, dacă emoţia copiilor se transformă într-o ladă de gunoi plină de gânduri negative, mofturi, temeri, reacţii impulsive şi atracţie către capcanele sociale? Învăţaţi-i pe tineri să-şi protejeze emoţia! Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor! Problemele vor exista întotdeauna. Dacă pot fi rezolvate, trebuie să le rezolvăm. Dacă nu putem să le rezolvăm, trebuie să ne acceptăm limitele. Dar niciodată nu trebuie să gravităm pe orbita lor.
Milioane de tineri sunt ţinuţi captivi în închisoare emoţiilor lor, suferind din cauze diverse, pentru că educaţia actuală le vorbeşte despre lumea în care ne aflăm, dar nu spune nimic despre lumea din noi. Întrebaţi-vă mereu copiii: Ce se petrece cu tine? Ai nevoie de mine? Ai avut vreo dezamăgire? Acordaţi-le o protecţie emoţională, care să îi înveţe să fie stabili, să nu fugă de probleme, să nu le fie frică de critici, să nu aştepte să li se spună întotdeauna: DA.
Hrăniţi personalitatea copiilor voştri cu înţelepciune şi linişte. Vorbiţi despre peripeţiile voastre, despre momentele de ezitare, de căderile voastre emoţionale.
Pesimismul este cancerul sufletului
Puteţi să nu aveţi bani, dar dacă sunteţi dotaţi din plin cu bun-simţ veţi fi nişte părinţi străluciţi. Dacă vă veţi molipsi copiii cu visele şi entuziasmul vostru, viaţa lor va fi mai bună. Dacă sunteţi un specialist în a vă lamenta, dacă vă e frică de viaţă, de ziua de mâine, de boli, le veţi paraliza şi lor inteligenţa şi emoţia.
Arătaţi copiilor voştri că aveţi forţă şi siguranţă şi încurajaţi-i mereu. Adevăratul optimism se construieşte prin confruntarea cu problemele şi nu prin negarea lor. Pesimismul este cancerul sufletului, iar mulţi părinţi sunt vânzători de pesimism. Pe lângă gunoiul social pe care mass-media îl depozitează pe scena minţii tinerilor, mulţi părinţi le prevăd un viitor sumbru – totul este greu şi periculos. Astfel ei îşi pregătesc copiii să se teamă de viaţă, să se închidă într-un cocon, să trăiască fără poezie. Alimentaţi-vă copiii cu un optimism solid! Nu trebuie să formăm „supra-oameni”. Părinţii inteligenţi nu formează eroi, ci fiinţe umane care îşi cunosc limitele şi forţele.
A consemnat Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009
Notă: Partea I o găsiţi aici: Părinţi inteligenţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu