Simbolul de credinţă (III)

Învăţătura dogmatică despre Dumnezeu-Fiul ne pune în vedere realitatea că, deşi El S-a făcut om adevărat, nu a încetat să fie Dumnezeu şi nici nu i-a scăzut ceva din dumnezeire prin întrupare. El a rămas Dumnezeu adevărat şi S-a făcut - prin naşterea din Fecioara Maria - şi Om adevărat.

Articolul al III-lea
„Care pentru noi şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om”.

Motivul întrupării
Cuvintele „pentru noi şi pentru a noastră mântuire” exprimă însuşi motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a îmbrăcat trup uman. Cu alte cuvinte, S-a întrupat de dragul omului, de dragul nostru. Întruparea lui Hristos este declaraţia de dragoste pe care Dumnezeu o face omului. Şi poate că, privind sub acest aspect relaţia om-Dumnezeu, nu vom mai rămâne străini chemărilor lui Hristos, nu vom mai putea spune „nu” unei iubiri dezinteresate.

S-a pogorât din ceruri
La Seminarul Teologic am auzit pentru prima dată că termenul „pogorâre” nu este un cuvânt arhaic, o noţiune retrogadă folosită de Biserică pentru că nu doreşte să-şi înnoiască vocabularul liturgic, ci este cuvântul dedicat special pentru a exprima coborârea lui Dumnezeu din înălţimea sfinţeniei Lui pe pământul locuit de omul care abia răzbeşte să mai privească spre Cer. Despre oameni spunem că se coboară, despre Dumnezeu spunem că Se pogoară. Este o nuanţă foarte fină care face diferenţa între lucrarea specifică omului şi lucrarea lui Dumnezeu.

S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria
Prin afirmaţia „S-a întrupat”, Sfinţii Părinţi au ţinut să precizeze că Hristos a luat trup omenesc, pentru a desfiinţa ereziile în legătură cu persoana Mântuitorului care spuneau că Hristos a avut un trup aparent, nu real.
Întruparea Mântuitorului nu a fost o lucrare firească, aşa cum este zămislirea unui om. Hristos S-a întrupat în chip minunat din Maria, care înainte de naştere a fost fecioară, în timpul naşterii a rămas fecioară, iar după naştere tot fecioară a rămas, deoarece concepţia a fost lucrarea Duhului Sfânt, nu a omului. Aici e minunea: Mântuitorul Hristos nu S-a născut pe calea reproductivă umană, ci prin umbrirea de către Duhul Sfânt a Fecioarei Maria, lucru uşor de remarcat din dialogul ei cu îngerul: „Şi a zis Maria către înger: Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând îngerul a zis: Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri...” (Luca 1, 34-35)

Şi S-a făcut om
Subliniem prin cuvintele „S-a făcut om” că Mântuitorul nu a luat un trup fără suflet, cum afirmau unii eretici, ci a fost om deplin, cu suflet şi trup. S-a jucat cu ceilalţi copii, a crescut, a mâncat la masă cu apostolii, cu vameşii şi cu păcătoşii, a postit, a plâns, a pătimit, a murit.

Şase motive pentru a o cinsti pe Maica Domnului

1. A fost cinstită de însuşi Dumnezeu, învrednicind-o să-L nască pe Fiul Său.
2. A cinstit-o Arhanghelul Gavriil aducându-i vestea cea bună a întrupării lui Mesia din ea.
3. A cinstit-o Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „binecuvântată între femei” şi „Maica Domnului”.
4. A cinstit-o însuşi Hristos, care „le era supus” părinţilor Lui (Luca 2,51) şi care pe cruce a încredinţat-o spre îngrijire Apostolului Ioan.
5. Au cinstit-o oamenii, care au numit-o fericită pentru că L-a născut pe Hristos.
6. Ea însăşi a recunoscut că a fost binecuvântată de Dumnezeu care „i-a făcut mărire” şi că pentru aceasta o „vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48-49).

Răspunsul nostru la cinstea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o prin întruparea din iubire pentru noi a Fiului Său este împlinirea poruncilor Lui şi cinstirea Maicii Sale.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 26 - martie 2009