Prea Cuvioase Părinte,
Adunăm în zâmbete pline de candoare şi seninătate nenumăratele bucurii trăite alături de odihnitoarea Dumneavoastră persoană. Aţi răspândit din lumina ce vă binecuvântează sufletul şi chipul raze binefăcătoare peste fiinţele noastre, încălzindu-le şi ajutându-le să se înalţe spre soare, precum florile mângâiate de razele soarelui. Vom fi mereu copiii Dumneavoastră, iar cuvintele par atât de sărace pentru a vă exprima şi astăzi recunoştinţa şi preţuirea noastră pentru partea de suflet şi de viaţă ce ne-aţi dăruit-o. Preţuirea şi iubirea Prea Cuvioşiei Voastre vor însoţi mereu cărările vieţii noastre. Cu alese simţăminte de stimă şi respect, dragoste şi recunoştinţă, vă mulţumim pentru prietenia Dumneavoastră! De atâta drag şi de frumos, sufletul dă peste marginea lacrimii!
Cine este acest “călugăr frumos”? Unul de la care, la cei 80 de ani, putem învăţa că, dacă vei pricepe că bătrâneţea se hrăneşte din înţelepciune, te vei strădui în anii tinereţii ca anii bătrâneţii să nu ducă lipsă de hrană. I-am admirat întotdeauna cultura şi târziu am aflat că, de fapt, ea nu este altceva decât contactul permanent cu misterele. Îngerii sunt lumină pentru călugări, iar viaţa monahală este lumină pentru oameni. Să învăţăm cu toţii de la dânsul că viaţa, aşa cum este, nu se explică, ci se trăieşte!
Ce-i dorim Părintelui Teofil? “Inimă senină şi bucurie divină”, să-i ţină Dumnezeu “mintea şi sănătatea”. Va fi veşnic în noi, căci dacă lumea aceasta nu-i rămâne nimănui, atunci trebuie să-ţi păstrezi măcar inima prietenilor.
“Iubitule, mă rog să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum mergi bine cu sufletul” (3 Ioan 1,2 ).
Pr. Cornel Ursu, parohia Făgăraş-Galaţi
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 26 - martie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu