Sfântul Ierarh Spiridon din insula Corfu – făcătorul de minuni

Popasul nostru duhovnicesc în Marea Ionică se va încheia în acest număr cu prezentarea vieţii şi a personalităţii impresionante a altui ierarh făcător de minuni: Sfântul Spiridon. Împreună cu Sfinţii Ierarhi Dionisie din insula Zachintos şi Gherasim din insula Kefalonia, el este ocrotitorul spaţiului ortodox care este cuprins în această zonă maritimă a Greciei. Ziua de prăznuire este 12 decembrie.

Viaţa
Nu se ştie care este data exactă a naşterii acestui sfânt. Se cunoaşte doar faptul că s-a născut în insula Cipru şi a vieţuit foarte simplu. A fost păstor de oi, s-a căsătorit şi a avut o fiică – Irina – care a trăit în feciorie întreaga viaţă. După ce i-a murit soţia, datorită vieţii sfinte pe care a trăit-o, a fost ales episcop în cetatea Trimitundei, situată în apropierea cetăţii Salamina. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, printre primele sale minuni fiind cea a prefacerii unui şarpe în aur, pentru a ajuta un om sărac în nevoile sale. Apoi, a adus din nou aurul în starea iniţială şi l-a făcut şarpe.
În timpul persecuţiilor din vremea împăratului roman Maximilian-Galeriu, Sfântul Spiridon a fost prins şi a suferit mucenicia, deoarece l-a mărturisit pe Hristos: i-au scos ochiul drept, i-au tăiat pulpa stângă şi a fost întemniţat.

Explicarea Sfintei Treimi cu ajutorul unei cărămizi
Chiar dacă Sfântul Spiridon nu avea studii teologice, el a trăit teologia ca stare de existenţă, aşa cum definea părintele Sofronie Saharov cunoaşterea lui Dumnezeu. De aceea, a putut explica cu atâta simplitate şi claritate – în acelaşi timp – unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi. Astfel, el a demonstrat cu ajutorul unei bucăţi de cărămidă că aceasta este compusă din trei elemente: apă, foc şi pământ. La fel, Sfânta Treime este o fiinţă în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În momentul în care Sfântul explica această dogmă (credinţă) ortodoxă, s-a întâmplat o minune: pe partea de deasupra cărămizii s-a aprins focul, iar din partea de dedesubt a început să curgă apă.

Sfânt “călător”
Sfântul a adormit întru Domnul în anul 348 şi a fost îngropat în biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. Ca urmare a ocupării insulei Cipru de saracini, trupul Sfântului a fost descoperit întreg şi binemirositor. El a fost dus la Constantinopol, iar de acolo, în 1453 a fost mutat în Serbia şi în apoi în insula Corfu. În acest loc se găseşte şi astăzi.
Moaştele Sfântului Spiridon sunt făcătoare de minuni. La fel ca şi ceilalţi sfinţi din Marea Ionică, Sfântul Spiridon este un Sfânt viu, el umblă şi îi ajută pe cei care îi cer ajutorul. Există mai multe dovezi care demonstrează că este un sfânt „călător”:
- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă;
- când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit;
- în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă. Este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon a fost ales patronul cizmarilor;
În timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare.

Eufemia Toma

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 34 - noiembrie 2009