Din păcate astăzi oamenii, prin modul lor de
viaţă, se înstrăinează de învăţătura evanghelică. Astăzi oamenii dau importanţă
mai mult maşinilor şi civilizaţiei tehnice, amăgindu-se cu gândul că progresul
civilizaţiei tehnice şi electronice le va rezolva problemele. Dezvoltarea
aceasta nu numai că nu a rezolvat problemele omului, ci mai degrabă le-a înmulţit.
Nu suntem, iubiţii mei, împotriva promovării civilizaţiei industriale, tehnice
şi electronice, dar suntem categoric împotriva absolutizării preocupărilor
umane în direcţia aceasta.
Din nefericire, omul contemporan, influenţat
în mod deosebit de spiritul european — iar spiritul Europei este unul
antropocentric, raţionalist, umanist — uită că este prin excelenţă o existenţă
duhovnicească. Iubiţii mei, nu va reuşi să se împlinească în viaţa aceasta acel
om care se îndeletniceşte numai de înaintarea sa profesională, economică sau
socială, ci va reuşi în viaţa aceasta acela care va deveni tron al harului
dumnezeiesc. Omul se împlineşte în viaţa aceasta dacă devine părtaş al
energiilor necreate, dumnezeieşti, după cum ne spune Sfântul Grigorie Palama.
De aceea, omul trebuie să se îngrijească de ipostasul său spiritual, pentru că
astăzi oricine poate face tot ce vrea, poate spune tot ce doreşte, poate merge
oriunde doreşte, poate împlini tot ce doreşte. Însă nu poate fi fericit, nu
este bucuros.
Cât de tragic este însă când omul caută
această bucurie păşind pe drumuri greşite şi, în loc să afle bucurie, găseşte o
tristeţe insuportabilă! De aceea, aşa cum subliniază cu claritate Sfântul
Apostol Pavel, bucuria este rod al Sfântului Duh (Galateni 5:22). Pentru ca omul
să găsească bucuria şi harul, Sfinţii Părinţi spun că trebuie să-şi pună în
lucrare ipostasul său duhovnicesc; iar tronul ipostasului duhovnicesc este
mintea omului. De aceea mintea este într-o permanentă mişcare, atât când omul
este treaz, dar şi când doarme. Dumnezeu a făcut mintea omului într-o
permanentă mişcare tocmai pentru a avea posibilitatea unei neîncetate
împărtăşiri de dumnezeire. De aceea monahii, Sfinţii Părinţi mişcaţi de
Dumnezeu, au descoperit rugăciunea minţii, care este efortul permanent al minţii
de a comunica cu Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Palama spune că una este a se
gândi cineva la Dumnezeu şi altceva — foarte diferit şi foarte substanţial —
este a avea permanentă comuniune cu Dumnezeu. Omul, spre a-şi atinge ţelul său
spiritual, trebuie să aibă neîntrerupt această lucrare a minţii. Această
învăţătură nu înseamnă că Evanghelia dispreţuieşte preocupările omului în lumea
materială — pentru că şi noi, cei care vieţuim la Sfântul Munte, cei care am
plecat din lume pentru a ne ocupa cu o viaţă curată, duhovnicească, ne
îndeletnicim şi noi cu lucruri materiale: clădim, zidim şi renovăm — şi trebuie
să vă spun că, din fericire, astăzi Sfântul Munte este populat de tineri,
îndeosebi monahi cu studii. Dar, cu toate că ne ocupăm şi cu aceste lucruri
materiale, cea dintâi lucrare a noastră este cea duhovnicească.
De aceea mesajul pe care vi-l aducem de la
Sfântul Munte este: pe cât puteţi, îndeletniciţi-vă cu rugăciunea lui Iisus!
Din nefericire, astăzi oamenii risipesc mult timp cu nimicuri. Cei mai mulţi se
vaită în permanenţă că nu au timp. Şi totuşi, dacă am face un control al
felului în care îşi petrec timpul, vom vedea că pierd multă vreme cu lucruri
fără valoare. De aceea, fraţii mei, atât cât puteţi, atât cât aveţi putere, să
iubiţi rugăciunea, căci rugăciunea este mijlocul prin care vine dumnezeiescul
har şi se înscăunează în inimă.
Stareţul Efrem de la Mănăstirea Vatoped,
fragmente dintr-un cuvânt ţinut la Bucureşti, mai 2000
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 62 – martie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu