Zahărul şi lanţul lui de slăbiciuni

Celor mai mulţi oameni le-ar putea părea cu totul exagerată afirmaţia multor medici şi oameni de ştiinţă din întreaga lume, conform căreia zahărul rafinat ar fi un aliment toxic, nociv pentru sănătate. Şi totuşi, datele ştiinţifice, studiile şi experimentele efectuate în ultimele decenii în foarte multe ţări, privind efectele sale nocive asupra organismului uman, sunt cât se poate de concludente şi vin încă o dată să ne confirme că rafinarea, această schimbare a alimentelor din starea în care ni le-a lăsat Dumnezeu, nu rămâne fără urmări.

Asimilat şi prelucrat cu mari eforturi
Zahărul este o substanţă de semisinteză, deci nenaturală, care se obţine în principal din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr. El a devenit aliment de bază în România abia după Primul Război Mondial. Cam tot de atunci au apărut, după care s-au răspândit la scară tot mai largă, şi problemele de sănătate generate de el. De ce generează probleme? O explicaţie pe scurt: zahărul alb este format dintr-o singură substanţă, zaharoza; administrarea unei substanţe pure, obţinută prin procedee chimice, cum este zaharoza, care pentru a fi asimilată trebuie prelucrată cu preţul unor mari eforturi de către organism, constituie un adevărat şoc pentru o serie întreagă de organe, producând dereglări în lanţ.


Boli favorizate de zahărul rafinat
Consumul de zahăr a crescut sistematic şi îşi continuă creşterea, odată cu efectele sale nocive asupra sănătăţii.

- Diabetul. Consumul de zahăr este cel mai mare duşman al pancreasului care, cu timpul, epuizat de efortul de a metaboliza cantităţi mari de zaharoză, încetează să mai funcţioneze normal.

- Caria dentară. Dacă la începutul secolului al XX-lea doar 5-10% din populaţia sub treizeci de ani era afectată de aceste probleme, pe măsură ce zahărul a fost inclus în alimentaţie s-a ajuns ca în ţările „dezvoltate” aproximativ 95% din populaţie să sufere de afecţiuni ale danturii. În acelaşi timp, popoarele care din motive de tradiţie sau dezvoltare economică slabă nu consuma acest produs, prezintă o incidenţă a cariei de 10-20 de ori mai mică.

- Obezitatea – se instalează frecvent la marii consumatori de dulciuri pe bază de zahăr.

- Osteoporoza şi problemele legate de asimilarea calciului. Una din problemele majore generate de consumul de zahăr este dereglarea metabolismului calciului. Zahărul este pe bună dreptate numit de mulţi medici "hoţ" de minerale şi vitamine.

- Scăderea imunităţii - concretizată în creşterea sensibilităţii organismului la diverse boli: viroze, candidoze, cistite, dermatoze infecţioase etc.

- Cancerul, în special cel de colon. Studii recente au evidenţiat faptul că cei care consumă multe dulciuri şi alte produse cu zahăr sunt mult mai predispuşi la cancer, localizat mai ales în tubul digestiv.

- Alte boli favorizate de consumul mare de zahăr sunt: alergiile, scleroza, cardiopatiile, gastrita, colita de fermentaţie, tulburările de ciclu menstrual la femei, reumatismul, anemia, astenia, sinuzita, rinita.

- La copii, consumul frecvent de dulciuri influenţează procesele de creştere, duce la apariţia rahitismului şi a fragilităţii osoase, declanşează pubertatea prematură, generează probleme de comportament (scăderea voinţei, predispune la violenţă, scade capacitatea de concentrare etc.)


Dulcea otravă albă
Zahărul rafinat NU este indispensabil pentru organismul uman. Michel Montignac, cunoscutul nutriţionist francez, consideră că „zahărul este otravă! Nocivitatea sa asupra omului este la fel de mare ca cea a alcoolului şi tutunului la un loc”. În mod normal, cu toţii ar trebui să renunţăm la consumul acestui aliment. Există însă şi grupe de risc ridicat, la care consumul de zahăr şi dulciuri contribuie la apariţia sau agravarea unor boli:
- toţi cei care au antecedente de diabet în familie;
- persoanele care se confruntă cu un stres accentuat;
- copiii;
- persoanele cu gastrită hiperacidă sau cei care suferă de colită de fermentaţie;
- persoanele care au anumite probleme psihologice (stări de astenie, depresii).


Cu ce să îl înlocuim?
Înlocuitorii naturali ai zahărului sunt:
- fructele proaspete – conţin o proporţie ideală a diferitelor tipuri de zaharuri; sucurile din fructe, salatele de fructe şi fructele în general sunt o adevărată relaxare pentru organism, ducând la normalizarea glicemiei, la reglarea funcţiilor pancreasului, la rafinarea gustului, precum şi a percepţiilor olfactive. Iarna, fructele uscate (stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc.) sunt un excelent înlocuitor al zahărului.
- mierea de albine – reprezintă un amestec complex de zaharuri naturale.


Câteva sfaturi
- Renunţaţi la zahărul alb rafinat, deoarece acesta suferă în procesul de fabricaţie multe transformări şi conţine aditivi pentru conservare şi albire; înlocuiţi zahărul cu miere de albine sau cu fructe proaspete şi uscate.
- Eliminaţi complet din alimentaţie băuturile răcoritoare acidulate şi dulciurile (conţin foarte, foarte mult zahăr).
- Cumpăraţi numai produse proaspete de la piaţă, evitaţi pe cât posibil produsele prelucrate industrial.
- Citiţi cu atenţie etichetele alimentelor, pentru a depista zahărul „ascuns”, care se află în produse considerate în mod obişnuit a fi sărate, cum ar fi ketch-up-ul (23% zahăr), fulgii de porumb (8% zahăr), pâinea sau majoritatea produselor conservate.
- Încercaţi să renunţaţi măcar pentru o perioadă la zahăr. Verificaţi în practică, pe propria persoană, efectul miraculos al renunţării la „otrava albă” şi veţi constata o îmbunătăţire consistentă a stării de sănătate!
În numărul viitor vom continua să vorbim despre acest subiect, cu referire la ce rezolvăm (sau nu) înlocuind zahărul rafinat cu zahăr brun sau îndulcitori artificiali.

Mihaela Walter

Bibliografie:
- cărţile doamnei Elena Niţă Ibrian
- Dr. Max Gerson - "O metoda naturală eficientă pentru tratarea cancerului şi a altor boli grave",
- Ernst Gunter “Hrana vie”
- Michel Montignac: “Mă hrănesc, deci slăbesc“
- Ilie Tudor, “Adevărul amar despre îndulcitorii artificiali” (Formula AS)
- www.hrana-vie.blogspot.com

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 43 - august 2010