Confortul casei creştine

Ce înseamnă, din punct de vedere creştin, confortul din casă?

Comunitatea oamenilor Bisericii se împarte, în general, în două categorii diferite din punct de vedere cantitativ, iar uneori şi calitativ. Unii sunt cei care lasă toate cele din lumea aceasta (familie, case, bunuri) şi urmează lui Hristos, iar alţii sunt cei care, pe parcursul veacurilor, au primit în casele lor pe cei care merg pe calea cea strâmtă a lepădării de sine, începând cu Hristos şi ucenicii Lui. Aceste case sunt încălzite de căldura sufletească şi de rugăciunea săvârşită în ele. Ele sunt frumoase şi curate. Din aceste case lipseşte opulenţa şi luxul, dar ele sugerează că dacă familia este Biserica mică, atunci şi locuinţa acesteia este casa care, într-o oarecare măsură, reprezintă o reflecţie a Bisericii cereşti.
În aceste case este frumuseţe, dar şi măsură. Simţul estetic este de la Dumnezeu, şi de aceea acesta este binevenit şi în familiile creştine. Cunosc familii de oameni îmbisericiţi care trăiesc fără se gândi ce fel de mese şi de scaune au, chiar dacă la ei în casă este ordine. Nici chiar scurgerile din tavanul acestor case nu le fac mai puţin atractive pentru prietenii care se simt atraşi de acele cămine. Aşa că, tinzând spre frumuseţea casei, să ţinem minte că pentru creştin cel mai important este interiorul, acolo unde este căldura autentică; acolo unde nu există aceasta, poţi aşeza şi frescele lui Rafael pe pereţi, că tot nu te vei putea simţi confortabil.

Pr. Maxim Kozlov, „Familia, ultimul bastion”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 43 - august 2010