Poţi reproşa cuiva, toată viaţa, nefericirea ta...
Poţi găsi nenumăraţi "ţapi ispăşitori" pentru ratarea ta, poţi afla motive foarte întemeiate logic, pentru eşecul tău...
Şi totuşi...
Trăim într-o lume în care toţi aruncăm vina nefericirii noastre asupra celor din jur: soţi, părinţi, rude, şefi, condiţii sociale etc.
Şi totuşi, dacă e să fim, o clipă, lucizi şi sinceri, oricât am face asta, "simţim" că VINA nu se dezlipeşte de noi, de inima noastră... Ci dimpotrivă, se lipeşte şi mai strâns, se afundă înlăuntrul nostru, se interiorizează: se retrage, tot mai mult, spre originea ei... Şi rana ivită din reculul acuzelor noastre, din VINA tot mai respinsă, mai nerecunoscută, mai neasumată, ne face din ce în ce mai agresivi cu cei din jur şi cu noi înşine...
Adevărul este că celălalt îţi poate face orice: te poate lovi, te poate tortura, te poate înşela, te poate vinde: te poate face să suferi în fel şi chip... Dar, nefericit, nu, nefericit nu te poate face nimeni! Fericirea şi nefericirea nu ţin de împrejurările exterioare: a fi sau a nu fi fericiţi ţine cu totul numai şi numai de noi înşine. În puşcăriile comuniste, au fost oameni care erau fericiţi şi în mijlocul celor mai cumplite torturi...
Pe numele ei cel mai frumos şi mai sfânt, fericirea e numită: ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR.
Dumnezeu ne spune că ea este înlăuntrul inimii noastre şi că Uşa ei este Iisus Hristos... Şi că numai de noi depinde să intrăm sau nu, că numai noi înşine suntem SINGURUL OBSTACOL în calea fericirii noastre....
Şi de ce, totuşi, în mod tragic, cei mai mulţi dintre noi refuză să fie fericiţi?
Mi s-a părut că răspunsul l-a dat un celebru cantautor, membru al faimoasei trupe de muzică pop, ABBA. Întrebat, de un reporter, despre secretul succesului pe care l-au avut compoziţiile sale, zâmbind melancolic, a răspuns:
- E... atât de plăcut... să fii... nefericit...
Marius I. www.oameni-si-demoni.blogspot.com
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 43 - august 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu