Părintele Teofil este viu

„Să ajungeţi la bucuria credinţei, pe care să o împărtăşiţi şi altora!”

La sfârşitul lunii aprilie s-au împlinit 6 luni de la plecarea Părintelui Teofil la Domnul. Cu acest prilej la Mănăstirea Brâncoveanu slujba de pomenire a fost oficiată duminică, 2 mai, de către Preasfinţitul Andrei, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi de către Preasfinţitul Sofian, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, alături de un sobor de preoţi şi peste o mie de credincioşi şi fii duhovniceşti ai Părintelui, care au venit din toate zonele ţării. După participarea la Sfânta Liturghie s-a oficiat slujba parastasului în biserica mare a mănăstirii, apoi s-a mers şi la mormânt.

Părintele bucuriei, cum era numit Părintele Teofil, a fost evocat de Preasfinţitul Andrei, dar şi de Preasfinţitul Sofian, care i-a fost Părintelui ucenic de chilie timp de mai mulţi ani. "Viaţa lui devenise o mărturisire a închinării sale pe care o aducea lui Dumnezeu. Se putea vedea, Îl puteai citi pe Dumnezeu în fiinţa sa, pe chipul său. Acest lucru a atras atâţia oameni spre mănăstire, spre părintele, pentru că ei căutau, la fel ca noi, o mărturie despre Dumnezeu", a spus PS Sofian. Părintele episcop a vorbit şi despre felul în care Părintele se întâlnea cu Dumnezeu în rugăciune şi bucuria cu care participa la slujbe: "Părintele Teofil se bucura să participe la slujbele de la biserică. Pentru el, rugăciunea nu era împlinirea unei pravile. Pentru el, rugăciunea era un prilej de a vorbi cu Dumnezeu, un prilej ca el să îi spună ceva lui Dumnezeu, să stea în faţa lui Dumnezeu, Care ne iubeşte, cum spunea, Care ne cheamă şi ne zâmbeşte, şi să îi spună şi el ceva şi chiar să îi zâmbească, aşa cum spunea în ultimii ani de viaţă. Spunea adesea: să-I zâmbim lui Dumnezeu!".

Preasfinţitul Sofian le-a adresat şi o urare celor prezenţi: "Vă doresc tuturor puterea să trăiţi prin credinţă, ca să puteţi să ajungeţi la bucuria credinţei, aşa cum a ajuns părintele Teofil, pe care să o împărtăşiţi şi altora, după cum spunea şi părintele, "Mai întâi e datoria şi apoi e bucuria".

Părintele Teofil a fost şi motivul unei întâlniri care a avut loc la Timişoara, un loc special pentru dânsul, pentru că aici a făcut liceul şi tot aici umplea sălile de ascultări de două ori pe an, începând să conferenţieze încă din 1992. Ucenicii Părintelui din Timişoara, împreună cu invitaţii lor, prieteni şi apropiaţi ai Părintelui, au petrecut două zile (27-29 aprilie) într-o atmosferă caldă şi familială, ascultând mărturii, amintiri şi evocări ale Părintelui Teofil, recitând din poeziile preferate, participând la prezentări de cărţi, fotografii şi interviuri. A fost prezentat şi site-ul www.parinteleteofil.ro, un loc care îşi propune să adune mărturiile celor care l-au cunoscut pe Părintele şi a celor a căror viaţă a fost decisiv influenţată de întâlnirea cu dânsul, de învăţăturile sale. Simpozionul de la Timişoara s-a încheiat cu oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala mitropolitană şi cu slujba parastasului de şase luni de la mutarea la Domnul a Părintelui.

Cei care îl iubesc pe Părintele Teofil mărturisesc că pentru ei Părintele nu a murit, ci este viu prin bucuria pe care ne-o transmite în continuare atunci când ne gândim la dânsul, îl ascultăm sau citim cărţile care îi cuprind cuvintele pentru noi.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 40 - mai 2010