Cum trăim Sfânta Liturghie?

Ce înseamnă plecarea înainte de sfârşitul slujbei

Ai venit aşadar la biserică şi te-ai învrednicit să te întâlneşti cu Hristos? Nu pleca până nu se termină slujba. Dacă pleci înainte de otpust [binecuvântarea de încheiere] eşti întocmai ca un dezertor. De la teatru nu pleci până nu se termină spectacolul. Dar atunci când intri în biserică, în casa Domnului, întorci spatele Preacuratelor Taine? Înfricoşează-te cel puţin de cel ce zice: "Cel ce nu ia în seamă cuvântul Lui Dumnezeu este dat pierzării" (Pilde 13, 13).
Ce faci, omule? În vreme ce Hristos este prezent, îngerii stau de faţă, fraţii tăi se împărtăşesc, tu îi părăseşti şi pleci? Hristos îţi dăruieşte Trupul Său cel sfânt şi tu nu aştepţi puţin ca să Îi mulţumeşti cel puţin prin cuvinte? Când cinezi nu îndrăzneşti să pleci, chiar dacă te-ai saturat, atâta timp cât prietenii tăi stau încă la masă. Iar acum, când se săvârşesc înfricoşatele Taine ale lui Hristos, le laşi pe toate şi pleci?
Vreţi să vă spun cui se aseamănă cei ce pleacă înainte de a se termina Sfânta Liturghie şi nu participă la ultimele rugăciuni de mulţumire? Poate este greu ceea ce voi spune, dar trebuie să o spun. Când Iuda a luat parte la Cina cea de Taina a lui Hristos, pe când ceilalţi stăteau la masă, el s-a sculat înaintea celorlalţi şi a plecat. Aşadar cu Iuda se aseamănă aceştia. Dacă nu ar fi plecat atunci nu s-ar fi făcut trădător, nu s-ar fi pierdut. Dacă nu s-ar fi despărţit de turmă, nu l-ar fi găsit lupul şi nu l-ar fi mâncat.

Sf. Ioan Gură de Aur

Comportamentul, nu vorbele, trebuie să ne arate că venim de la biserică

Să plecăm de la Sfânta Liturghie ca nişte lei care scot flăcări, făcându-ne înfricoşători chiar şi diavolului. Asta pentru că Sfântul Sânge al Domnului, cu care ne împărtăşim, adapă sufletul nostru şi îi dă multă putere. Când îl primim cu vrednicie, Acesta îi alungă pe diavoli şi îi aduce aproape de noi pe îngeri şi pe Domnul îngerilor. Acest Sânge este mântuirea sufletelor noastre, cu El se spală sufletul, cu el se şi împodobeşte. Acest sânge face mintea noastră mai strălucitoare decât focul şi sufletul nostru mai strălucitor decât aurul.
Apropierea fraţilor noştri către biserică se face şi prin fapte, nu numai prin cuvinte. Chiar dacă nu spui nimic, dar pleci de la sfânta slujbă arătând celor care au lipsit – prin înfăţişare, prin felul cum priveşti, vorbeşti şi mergi şi prin toata bunăcuviinţa ta – câştigul pe care l-ai dobândit la biserică, acesta este destul pentru povăţuirea celorlalţi. Pentru că din biserică aşa trebuie să ieşim, ca din Sfintele Sfintelor, ca şi cum am coborî din ceruri.
Celor care nu merg la biserică spune-le că ai cântat împreună cu serafimii, că eşti cetăţean al patriei cereşti, că te-ai întâlnit cu Hristos şi ai vorbit cu El. Dacă trăim în felul acesta Sfânta Liturghie nu va mai fi nevoie să spunem nimic celor ce nu merg la biserică, ci văzând ei folosul nostru vor simţi paguba lor şi vor alerga repede la biserică, ca să se desfăteze şi ei de aceleaşi bunătăţi.

Sf. Ioan Gură de Aur

Ce trebuie să facem pe parcursul celor 2-3 ore pe care le petrecem în biserică?

Cum ar trebui să ne comportăm la Sfânta Liturghie? Ce trebuie să facem pe parcursul celor 2-3 ore pe care le petrecem în biserică? Eu personal încerc să zic tot felul de rugăciuni, altfel mă plictisesc, şi mă uit cu durere la feţele creştinilor plictisite de slujbă şi asta din cauză că noi, cei neiniţiaţi, nu prea ştim ce să facem. Sper că mi-aţi înţeles întrebarea, Domnul să fie lăudat!

Daniel

Amin!
Dragă Daniel,
Ce să facem? Să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu şi să strigăm la Domnul: "Doamne, iată, am intrat în Împărăţia Ta şi mă plictisesc! Ajută-mă! Nu mă lăsa să mor uitându-mă la ceea ce mi se pare că văd pe feţele celorlalţi, că acolo nu e decât ce e în mine! Oare, ce caut eu aici? Tu m-ai chemat? Atunci fă ceva cu mine! Iată, eu sunt un sac de piele de om în care nu mă simt bine deloc şi caut o ieşire! Am auzit şi cred că Tu eşti Uşa! Te rog, ajută-mă!"
Sau: "Şi dacă tot ce se spune şi se face AICI este adevărat? Doamne, miluieşte-mă!"
Sau: "Doamne, ştiu că voi muri şi mi-e frică de moarte, dar iată, acum deja sunt mort de plictiseală! Acesta să fie darul Tău? Pentru asta ai murit Tu pe Cruce?"
Şi: "Doamne, ai răbdare cu mine, că sufletul meu e spart şi risipit în mii şi mii de bucăţele şi greu mă mai adun. Dar Îţi mulţumesc, Domnul meu şi Dumnezeul meu, că nu m-ai lăsat în colbul drumului, ci m-ai adus Aici şi iată, stau şi aştept cu încredere să mă aduni şi să mă faci din nou! Şi tot Tu să faci ca noi toţi, care ne-am adunat aici, să nu fim o adunătură, ci o Adunare Sfântă în Tine. Că numai Tu poţi să ne faci să ne iubim unii pe alţi şi să fim şi noi, egoiştii şi individualiştii, "una" în Tine cum Tu eşti Una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt! Că eu atâta ştiu: că Tu eşti Iubire şi nu lepezi pe nimeni din cei ce vin la Tine! Iată, sunt aici! Îţi mulţumesc!"
Şi, mai ales, să participi cu tot ce ai tu disponibil prin voinţă şi bunăvoinţă: cu trupul, făcând gesturile cerute de Sfânta slujbă, şi cu mintea, fiind atent la cele ce se fac şi se spun, pentru că numai pe ele le poţi controla. Şi lasă sentimentele, asupra cărora nu ai nici o putere, să se convertească şi ele încet, încet, luminate de duhul tău hrănit, în ciuda lor, a sentimentelor, cu Duhul Sfânt lucrător Aici! Îndrăzneşte! Sfânta Liturghie nu e un film palpitant de aventuri, ci cea mai Mare Aventură divino-umană din cer şi de pe pământ! Şi nu uita: Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila! Sileşte-te! Şi adună-i în rugăciunea ta şi pe cei la care te gândeai când mi-ai scris!

Cu dragoste,
M. Siluana

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 30 - iulie 2009