Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa
La Facere 2,24, imediat după ce se menţionează că femeia i-a fost dăruită bărbatului, citim: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Acest pasaj este foarte important. Copiii cresc într-un mediu conturat aproape în totalitate de către părinţii lor. Marea majoritate a ceea ce asimilează în anii de formare ai vieţii lor, ei învaţă direct de la părinţi. Vieţile lor sunt centrate pe părinţi şi controlate de către aceştia. Ceea ce fac sau nu fac se învârte foarte mult în jurul a ceea ce sunt părinţii şi al aşteptărilor acestora.
Familia proprie trebuie să devină prioritară
Când un cuplu se căsătoreşte, trebuie să lase în urmă această viaţă centrată şi controlată de părinţi. Aceasta nu presupune, cu siguranţă, abandonarea sau părăsirea propriu-zisă a părinţilor. Relaţia cu ei va fi întotdeauna importantă şi ar trebui să fie mereu plină de o dragoste adâncă şi răbdătoare.
Dar ea implică faptul că trebuie să stabiliţi o relaţie adultă cu ei şi aceasta înseamnă grijile, ideile şi dorinţele lor nu vor mai fi principala grijă în luarea deciziilor dumneavoastră şi nici dragostea şi acceptul lor nu ar mai trebui să primeze. Pe scurt, trebuie să vă străduiţi ca relaţia cu partenerul/a dumneavoastră să devină prioritară în viaţa dumneavoastră. Pentru că „începerea unei noi existenţe alături de cel pe care îl iubim presupune înfruntarea vieţii aşa cum e ea, împărtăşirea cu celălalt atât a bucuriilor, cât şi a tristeţilor. Acum nu ar mai trebui să existe întoarceri, priviri spre copilărie sau adolescenţă.” (Dr. Kallelis).
Este cu deosebire important să stabiliţi o asemenea relaţie atunci când întâmpinaţi probleme în căsnicia voastră. Dacă obişnuiţi să apelaţi la mami sau la tati cu rănile şi supărările voastre atunci când lucrurile sunt dificile, pentru binele căsniciei voastre, este bine să rezistaţi acestei tentaţii.
Pentru „a fi una” schimbarea este necesară
O căsnicie fericită cere ca în cuplu să existe o legătură, o interdependenţă. Când vă căsătoriţi, Dumnezeu doreşte ca voi doi să împărtăşiţi toate unul cu celălalt. Din perspectivă ortodoxă, căsătoria înseamnă împărtăşirea a tot ce sunt eu cu tot ce este soţia mea. Căsătoria nu este doar unire a două trupuri în timpul actului sexual, ci şi unirea a două voinţe, a două inimi şi a două vieţi. Doi indivizi de formaţie şi personalităţi diferite, trăiesc împreună o nouă viaţă şi devin, astfel, o singură fiinţă.
Remarcaţi că am spus o „nouă” viaţă împreună. Pentru a fi cu totul legaţi unul de celălalt este necesar ca amândoi să fiţi dispuşi să vă schimbaţi – să găsiţi noi modalităţi de a face anumite lucruri. Este foarte important să vă înţelegeţi unul altuia trecutul – educaţia şi stilul de viaţă familial în care v-aţi format – pentru a înţelege aşteptările neexprimate ale fiecăruia, referitoare la căsătorie şi la viaţa de familie.
Aceasta reprezintă atât provocarea, cât şi miracolul căsătoriei. Nunta voastră poate fi asemănată cu vinul cel nou. Asiguraţi-vă că îl puneţi în butoaie noi! Căci, dacă nu, vechi fiind, butoaiele vor plesni şi vinul se va vărsa (Mc. 2, 22). Dar dacă veţi pune vinul cel nou în butoaie noi, cu trecerea anilor el se va rafina şi se va maturiza şi fiecare an va spori bogatele arome ale acestui amestec de neegalat!
Pr. John Mack
Exerciţiu
Multe din problemele pe care le veţi descoperi nu fac parte din categoria „BUN / RĂU”. Faptul că ceva e altfel nu înseamnă întotdeauna că este greşit. Uneori înseamnă doar că este diferit. Iar înţelegerea diferenţelor fără a te simţi ameninţat de ele sau a cere ca celălalt să se schimbe pentru a se potrivi aşteptărilor tale (sau invers) este un aspect important al unei căsnicii împlinite. Pentru a medita asupra influenţei familiei în care v-aţi născut asupra familiei pe care v-aţi întemeiat-o, răspundeţi la întrebările de mai jos.- - Ai probleme nerezolvate cu părinţii? Există răni nevindecate ale trecutului? Ai nevoie să le mărturiseşti anumite nereuşite?
- - Cât de mult îţi era viaţa controlată şi influenţată de părinţi în timpul adolescenţei? Cum s-a schimbat relaţia cu ei de când ai devenit adult? În ce măsură viaţa ta mai este influenţată de ei?
- - Cum ai califica mariajul părinţilor tăi? Cum au relaţionat părinţii tăi unul cu celălalt, care erau ideile lor despre responsabilităţile soţilor?
- - Cum se certau părinţii tăi, cum îşi rezolvau conflictele?
- - Care erau valorile fundamentale ale familiei tale (de genul „curăţenia e sfântă”, „pe copii trebuie să-i vezi, nu să-i auzi etc.) şi regulile ei?
- - Cum erau gestionaţi banii în familia ta, după ce concepţii?
- - Cum îşi exprimau părinţii tăi afecţiunea fizică?
După ce aţi discutat aceste probleme, rezumaţi-vă concluziile, răspunzând la următoarele întrebări:
- - Prin ce se aseamănă şi se deosebesc familiile din care proveniţi?
- - În ce fel a fost afectată căsnicia voastră de aceste diferenţe de mediu familial?
Pentru părinţi
După căsătoria copiilor, încurajaţi-i să se desprindă de dumneavoastră! Fiţi alături de ei, dar nu interveniţi în problemele lor familiale.Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 41 - iunie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu