Un bătrân sărac lipit pământului, lihnit de foame, s-a dus la vecinul bogat şi l-a rugat să-i împrumute un galben. Bogatul, zgârcit din fire, tremurând să nu-şi risipească averea, cum află pricina vizitei îi spuse:
- Cât timp o să-ţi ajungă un galben? Vino la mine peste o lună şi-ţi voi da treizeci de galbeni, nu unul. Cu banii aceştia vei trăi mult şi bine, fără nici o grijă. Vezi cât sunt de bun? Tu îmi ceri un ban iar eu îţi propun 30!
Bătrânul răspunse:
- Când am venit încoace, am văzut într-un pârâiaş secat un peşte. El răsufla din greu şi mă ruga să-l stropesc cu 2-3 găleţi de apă din fântâna care se afla la câţiva paşi. Eu l-am întrebat: „Pe cât timp o să-ţi ajungă 2-3 găleţi de apă? Mai aşteaptă o săptămână. Atunci o să am mai multă vreme şi o să-ţi umplu pârâiaşul cu apă rece şi limpede”. Atunci peştele îmi zise: „Acum mă vei scăpa de la moarte cu cele 2-3 găleţi de apă, însă peste o săptămână nu mă vor învia nici toate apele oceanelor”.
- Şi de ce îmi spui mie această întâmplare? se răsti bogatul.
- Ca să îţi dai seama că trebuie să-l ajuţi pe cel viu, nu pe cel mort, răspunse bătrânul.
Manuela Găbureanu
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu