marți, 11 noiembrie 2008

Te-ai simţit vreodată alungat din biserică?

Acum două zile mă aflam în Iaşi; şi pentru că mai erau două ore până la trenul care avea să mă ducă acasă, am hotărât să intru într-o bisericuţă să mă rog. Voiam să vorbesc cu Dumnezeu.
În biserică nu mai era nimeni. Zgomotul oraşului rămăsese în urmă. Păşeam uşor spre icoana Învierii care se afla în partea dreaptă a bisericii. Am sărutat-o şi apoi m-am îndreptat către icoana Maicii Domnului. Privirea blândă a Născătoarei de Dumnezeu m-a îndemnat să îngenunchez. Când genunchii mei au atins podeaua am auzit o voce în spatele meu: ‘‘Hai, domnişoară, că e 12 şi de dimineaţă sunt aici!” Ruşinată, m-am ridicat, am sărutat-o pe Măicuţa care mă privea blând şi… am ieşit. M-am simţit alungată. Omul de la pangarul bisericii mă alungase. Mă aştepta la uşă ca să încuie biserica în urma mea. Pentru câteva clipe am simţit revoltă în inima mea, apoi am încercat să înţeleg că i se terminase “programul’ şi L-am rugat pe Dumnezeu să-l ierte pe omul acela pentru cuvintele lui şi pe mine că m-am supărat pe el.
Mergând înspre gară, mă gândeam ce-ar fi fost dacă în locul meu ar fi fost un tânăr care intra pentru prima dată într-o biserică, ori un tânăr doborât de vreun necaz care dorea să ceară mângâiere de la Dumnezeu? Ce-ar fi fost dacă era vreun fiu risipitor întors la Tatăl Ceresc? S-ar fi simţit alungat, bietul suflet!
Şi mă gândesc că de multe ori unii oamenii îi alungă pe cei tineri din biserică. Dumnezeu se străduieşte să-i aducă în casa Lui, iar oamenii “evlavioşi” îi alungă. De câte ori nu am văzut câte o bătrână mustrând cu asprime vreun tânăr că nu a venit îmbrăcat cuviincios ori s-a închinat într-un anumit fel. De câte ori tinerele nu sunt trase de mânecuţă pe motiv că nu au basma pe cap. Şi acestea se întâmplă mai cu seamă în bisericile de la sate. De multe ori tinerii nu merg la biserică pentru că ştiu că acolo vor fi comentaţi.
Mi-aduc aminte de o tânără mustrată de un grup de bătrâne că se aşezase în genunchi în ziua Învierii. Dacă fata a îngenunchiat, înseamnă că aşa a simţit sufletul ei că trebuie să facă. Sunt sigură că nu a făcut-o de ochii lumii, ci pentru că aşa a îndemnat-o inima ei. Oare Dumnezeu s-a supărat pe ea pentru îngenuncherea ei? Oare bunul nostru Dumnezeu îşi întoarce faţa de la vreun tânăr care vine cu inima sinceră acasă la El, la biserică? Oare haina poate nu tocmai potrivită pentru biserică, Îl poate determina pe Hristos să nu primească rugăciunea vreunui tânăr care rar I se roagă? Oare Dumnezeu, Cel care ne aşteaptă cu atâta dor să venim la El, să-I spunem o vorbă, ar putea să alunge vreun tânăr care I se închină stângaci şi cu nepricepere, dar I se închină?
Nu spun că este bine să venim la biserică îmbrăcaţi necuviincios, dar mă gândesc că am putea să-i învăţăm cu blândeţe pe tinerii care nu ştiu, ori dacă nouă ne lipseşte dragostea adevărată, mai bine L-am lăsa pe Dumnezeu să-i înveţe pe copiii Lui.
Aşadar, tinerilor care poate încă nu ştiţi cum să veniţi înaintea lui Dumnezeu, nu vă uitaţi la cei ce vă comentează îmbrăcămintea pe la spate, ori la cei ce vă bruschează că aţi îndrăznit să nu ştiţi că nu se trece prin faţa altarului. Voi, atunci când simţiţi nevoia, veniţi cu inima sinceră la biserică, înaintea lui Dumnezeu, şi eu sunt convinsă că Cel ce a spus: pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară (Ioan 6, 37), va avea grijă să vă înveţe cu blândeţe rugăciunea şi buna-cuviinţă. Că pe voi, cei ce veniţi rar la El, vă preţuieşte şi vă aşteaptă Dumnezeu!
Nu vă uitaţi la oamenii care vă fac să credeţi că Dumnezeul nostru e un dumnezeu căruia îi place să împartă pedepse, un dumnezeu care îi alungă de la El pe cei ce încă nu ştiu să I se roage, dar se străduiesc. Încercaţi să-L descoperiţi voi pe Dumnezeu şi veţi vedea că e bun. Chiar dacă nu ştiţi încă să-L iubiţi pe acest Dumnezeu, veniţi la El cu sinceritate, aşa cum sunteţi voi, cu tot ce aveţi bun sau rău. Rugaţi-vă aşa cum ştiţi şi cum puteţi. El nu aşteaptă cuvinte mari ci vrea doar să-I vorbiţi aşa cum vorbiţi cu cei dragi ai voştri. Şi-apoi El va avea grijă să vă înveţe rugăciunea şi dragostea de Dumnezeu, El va şti să aducă pace în inima voastră şi să vă umple tinereţea de bucurie!
Diana Câslaru
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008

2 comentarii:

Iuliana spunea...

Aveti asa mare dreptate in ceea ce spuneti. De multe ori m-am gandit si eu la modul cum strambam din nas in fata celor ce, cu stangacie, vin in fata Domnului, in biserica, atrasi de chemarea Lui blanda:"Iubeste-ma asa cum esti!". Domnul va sti sa-i indrepte pe ai Sai. Pacat ca noi, fariseii, nu ii intelegem, ci ii judecam, de la inaltimea parerii de sine si ii indepartam.

Diana spunea...

Da, Iuliana, asa facem de multe ori. Ii alungam pe cei care vin cu stangacie inaintea Domnului. Chiar daca nu le adresam nici un cuvant, e deajuns ca ochii lor sa intalnesca privirea noastra si sa inteleaga ca-i judecam. Dar, eu sunt convinsa ca am putea sa-i intelegem, numai sa vrem. Sa ne gandim ca Mantuitorul Hristos ii primeste cu mare drag si poate asa vom fi mai ingaduitori. Poate asa ne vom rusina sa judecam pe cei pentru care se face mare bucurie in cer, cand se intorc acasa.