Păcatele întinează casa. Aşa cum prin viaţa de sfinţenie „omul sfinţeşte locul”, tot astfel prin patimi şi păcate omul întinează casa sa şi tot locul unde calcă picioarele lui, între om şi natura înconjurătoare existând o strânsă legătură încă de la creaţie. De aceea Sfântul Apostol Pavel arată în epistola către Romani că făptura, adică natura înconjurătoare, a fost supusă stricăciunii din cauza păcatelor primilor oameni, că ea suspină, suferă şi aşteaptă şi ea slobozirea din stricăciune o dată cu „slobozenia fiilor lui Dumnezeu”(8,20). Restabilirea curăţiei, frumuseţii şi armoniei iniţiale a naturii se face acum prin Iisus Hristos odată cu posibilitatea de mântuire a omului. Prin slujba sfeştaniei Domnul Hristos redă naturii înconjurătoare curăţia dintâi.
Aşadar casa mea poate fi întinată de păcatele mele, de păcatele celor care trec pragul casei mele, dar şi de invidia şi lucrarea oamenilor aflaţi în slujba răului. Vom cunoaşte aceasta din cele ce se petrec în casa noastră: neînţelegeri în familie, certuri, nereuşite în mod repetat, indispoziţie sufletească, tulburări, vise urâte, spaimă ş.a. În astfel de împrejurări e bine să ne spovedim, să iertăm şi să stăm de vorbă cu preotul parohiei noastre pentru o sfeştanie.
Când facem sfeştanie? Putem chema preotul să ne facă sfeştanie ori de câte ori simţim nevoia curăţirii şi sfinţirii casei, aşa cum ne spovedim de câte ori simţim nevoia uşurării sufleteşti de păcate. De asemenea, dacă am avut un deces în casă e bine ca la câteva zile după înmormântare să chemăm preotul pentru a binecuvânta şi a sfinţi din nou casa, nu pentru că cel decedat ar fi spurcat casa, ci pentru că locul şi casa au fost cercetate de moarte. Tot aşa trebuie procedat în casa sau în locul unde s-au petrecut fărădelegi şi întâmplări rele sau accidente, pentru că acestea se întâmplă din îndemnul şi cu lucrarea duhurilor rele.
Pregătirea pentru sfeştanie. Când chemăm preotul să săvârşească sfeştanie în casă trebuie să pregătim o masă orientată spre răsărit pe care aşezăm un vas cu apă, vasul să fie larg la gură, un mănunchi de busuioc (dacă avem), lumânări de ceară, o căţuie cu cărbune aprins, tămâie şi un pomelnic cu cei ai casei. Dacă se face şi sfinţirea casei, avem nevoie şi de un pahar mic cu ulei şi câteva beţişoare înfăşurate cu vată la capăt. Toate uşile camerelor vor fi larg deschise pentru a putea stropi preotul peste tot cu apă sfinţită, căci după cum am văzut mai sus apa sfinţită poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc.
Pr. Ion Tărcuţă
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu