Zacusca de morcovi

Dacă nu vă place să coaceţi tone de vinete şi de ardei pentru zacuscă, vă recomand această reţetă, extrem de simplă şi de rapidă. Şi foarte ieftină. Pentru o porţie aveţi nevoie de:

• • 2 kg de ceapă
• • 2 kg de morcov
• • 2 kg de ardei (de preferat să fie roşii)
• • 1 borcan mare de bulion (eu folosesc Olimpia)
• • 1/2 kg de ulei
• • sare după gust (cam 3 linguri, din aceea pentru murături)
• • piper boabe, foi de dafin

Se curăţă legumele şi se mărunţesc la robot, sau se dau pe răzătoarea mică, ori prin maşina de tocat. Se pune într-o cratiţă uleiul şi se pune ceapa un pic la călit, apoi se adăuga restul ingredientelor. Se amestecă bine şi se lasă la fiert până iese uleiul deasupra. Ca să nu se prindă de fundul oalei, eu am fiert-o în cuptor. Când e gata se pune fierbinte în borcane şi se căpăceşte. Se lasă la răcit într-o pătură.

Reţetă oferită de doamna Irina Constantinescu, Bucureşti

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009

Simbolul de credinta (IX)

După ce am aflat din primele 8 articole ale crezului care este învăţătura ortodoxă în legătură cu Persoanele Sfintei Treimi, din cel de-al IX-lea articol învăţăm despre organismul viu instituit de către Însuşi Mântuitorul Hristos ca prin el să se lucreze în lume mântuirea oamenilor: Biserica.

Articolul al IX-lea
„[Cred ] Şi într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”.

Două sensuri ale Bisericii
Prin acest termen noi desemnăm două noţiuni: biserica = lăcaşul de cult (clădirea bisericii) şi Biserica = comunitatea credincioşilor aflaţi în comuniune sacramentală între ei şi cu Hristos. În clădirea bisericii, pe sfântul Altar, se păstrează Sfânta Cuminecătură (Împărtăşania).

Prima comunitate creştină
Biserica (comunitatea credincioşilor) a fost întemeiată în mod nevăzut de către Domnul Hristos prin jertfa Sa de pe Cruce, iar văzut s-a constituit în a cincizecea zi după Înviere, la Rusalii, când în urma pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli, s-au botezat „ca la trei mii de suflete” (Fapte 2,41), întemeindu-se astfel prima comunitate creştină.

Cerul cel de pe pământ
Părintele Teofil Părăian numeşte biserica „Cerul cel de pe pământ”, deoarece, fiind un lăcaş închinat lui Dumnezeu, ea este locul de pe pământ în care se săvârşesc lucruri cereşti. Sfintele slujbe şi în special Sfânta Liturghie, sunt rânduieli liturgice în cadrul cărora Cerul este coborât pe pământ prin lucrările dumnezeieşti care se săvârşesc acolo şi mai ales prin pogorârea Duhului Sfânt la chemarea preotului.

Biserica văzută şi Biserica nevăzută
Sub aspectul ei văzut, Biserica este o instituţie condusă de o ierarhie (cu trei trepte ierarhice: episcop, preot şi diacon), care are un scop bine definit: păstrarea şi transmiterea învăţăturilor mântuitoare ale Domnului Hristos şi săvârşirea lucrărilor de sfinţire a credincioşilor pentru realizarea unirii lor cu Dumnezeu (îndumnezeire). Întrucât Biserica este „trupul tainic al Domnului Hristos”, iar Hristos este Însuşi Capul (conducătorul) ei, spunem că Biserica are şi un aspect nevăzut, pentru că Dumnezeu este nevăzut.

Biserica luptătoare şi biserica biruitoare
Pe pământ, Biserica este într-o permanentă strădanie (luptă) de ridicare a credincioşilor ei pe trepte superioare de trăire duhovnicească, fapt care i-a adus şi denumirea de Biserică Luptătoare. Dar, Biserica nu este formată numai din credincioşii ei vii, ci îi cuprinde şi pe creştinii cu viaţă sfântă, care s-au mutat la viaţa veşnică prin moarte, şi pe sfinţii îngeri. Biserica celor vii (luptătoare) adresează rugăciuni de mijlocire sfinţilor şi îngerilor, iar Biserica Biruitoare (a sfinţilor şi a îngerilor) este într-o permanentă împreună-rugăciune cu Biserica Luptătoare.

Biserica este UNA
Când afirmăm că Biserica este una (şi unică), ne gândim că Dumnezeu este Unul - Sfânta Treime fiind deofiinţă şi nedespărţită. Ea are un singur cap (conducător), pe Mântuitorul Iisus Hristos şi mărturiseşte dintotdeauna şi pretutindeni aceleaşi adevăruri de credinţă. Dacă este vorba despre comunităţi creştine din locuri diferite, folosim pluralul „Biserici”, fără, însă, a atenta la unitatea Bisericii, deoarece Biserica Ortodoxă se conduce peste tot după aceleaşi reguli doctrinare (de învăţătură), liturgice (de slujbă) şi canonice (disciplinare).

Biserica este SFÂNTĂ
Avem dreptul de a spune că Biserica este sfântă din patru motive: Întemeietorul ei (Mântuitorul Hristos) este Sfânt; Duhul Sfânt lucrează permanent în ea; posedă mijloacele de sfinţire a credincioşilor (Sfintele Taine); şi are un scop sfânt după care se călăuzeşte (sfinţirea şi mântuirea membrilor ei).

Biserica este SOBORNICEASCĂ
Deşi este răspândită în întreaga lume, Biserica este un tot unitar şi activ. Termenul de sobornicitate vine de la cuvântul sobor (adunare, sinod); el este sinonim cu cel de catolicitate şi universalitate, dar este preferat acestora, deoarece Biserica are organizare sinodală, adică se conduce prin soboare (sinoade). Spre deosebire, de exemplu, de Biserica Romano-Catolică, în care Papa este considerat vicarul lui Hristos pe pământ şi are drept de veto, în Biserica Ortodoxă hotărârile nu se iau de către o singură persoană, ci de către întreaga Biserică, prin conducătorii ei, uniţi în rugăciune sub inspiraţia Duhului Sfânt. Biserica Ortodoxă Română este condusă de către un sinod alcătuit din ierarhii ei (patriarh, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi, episcopi vicari, vicari patriarhali).

Biserica este APOSTOLICĂ
Numim Biserica „apostolică” întrucât ea a păstrat nealterată învăţătura primită de către Sfinţii Apostoli de la Mântuitorul şi transmisă de ei din generaţie în generaţie până la noi, şi o va perpetua aşa de la noi până la sfârşitul veacurilor. Prin faptul că Sfinţii Apostoli au avut chemarea de la însuşi Mântuitorul, şi, totodată, au primit puterea de a transmite mai departe această slujire, apostolicitatea Bisericii este concretizată prin succesiunea neîntreruptă a ierarhiei bisericeşti de la Apostoli până la noi.

Biserica nu este numai instituţie divino-umană, ci este un organism viu, dinamic, pliat pe nevoile omului din fiecare etapă de existenţă istorică şi personală, dar care nu face rabat de la normele de credinţă, ci le adaptează necesităţilor duhovniceşti ale fiecărui veac fără a le altera conţinutul.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009

• Simbolul de credinţă (I)
• Simbolul de credinţă (II)
• Simbolul de credinţă (III)
• Simbolul de credinţă (IV)
• Simbolul de credinţă (V)
• Simbolul de credinţă (VI)
• Simbolul de credinţă (VII)
• Simbolul de credinta (VIII)

Mitropolia Ardealului a inaugurat prima grădiniţă ortodoxă

La iniţiativa Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului a aprobat la începutul acestui an proiectul înfiinţării unei grădiniţe creştin ortodoxe în municipiul Sibiu. S-a avut în vedere, dintru început, necesitatea deosebită a unor astfel de unităţi de învăţământ în municipiul Sibiu, în care, copiii, de la vârsta cea mai fragedă, să se bucure de o educaţie corectă, în deplină armonie cu învăţătura şi trăirea creştină. Grădiniţa „Sf. Mare Mucenic Dimitire, Izvorâtorul de Mir” şi-a deschis porţile pentru primii copii la 15 septembrie.


În primăvara acestui an, au demarat lucrările de amenajare a noii grădiniţe ce avea să fie denumită mai apoi „Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi care avea în plan constituirea a două grupe de copii cu program prelungit, una cu predare în limba română şi una cu predare în limba germană. Prin mijlocirea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu s-a realizat un protocol educaţional cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu. Având două cadre didactice plătite de Biserică şi încă două plătite de Inspectorat, copiii urmează programa impusă de minister, dar beneficiază şi de educaţie religioasă.
Încă din vară s-au înscris la grădiniţa ortodoxă din Sibiu un număr de 45 de copii, care au putut păşi pentru prima dată în noua grădiniţă, aflată pe strada Dealului, la data de 15 septembrie, când toate lucrările de amenajare au fost încheiate. Inaugurarea oficială s-a făcut două zile mai târziu, când Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi, slujba de binecuvântare a acestui nou spaţiu de învăţământ. La serbare a participat, alături de copii şi părinţi, şi domnul profesor Constantin Catrina, inspectorul şcolar general al judeţului Sibiu.
„Anul viitor vrem să mai deschidem un spaţiu pentru încă două grupe, la etaj. Deocamdată ne-a fost prea greu să dăm drumul şi la o cantină, iar masa este oferită de o firmă de catering, asigurând calitatea pe care trebuie să o aibă o masă pentru copii. Dar pe viitor va fi şi o cantină, iar instituţia va avea tot ceea ce este necesar pentru o grădiniţă funcţionabilă” – a spus Înaltpreasfinţitul Laurenţiu.

Pr. Cristian Vaida

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009

Centru ortodox pentru tineri la Târgu Mureş

Parohia “Sfânta Ana” din Târgu-Mureş a deschis un centru cultural catehetic pentru tineri. „Un loc în care tinerii să se poată exprima, un loc în care cineva să îi asculte. De cele mai multe ori tinerii sunt văzuţi doar ca receptori ai educaţiei adulţilor şi de prea puţine ori adulţii îşi amintesc ceea ce Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fii precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”. Ascultându-i pe tineri realizăm cel puţin două lucruri foarte importante. Mai întâi putem să ne folosim de frumuseţea şi energia spirituală specifice vârstei lor. Apoi putem afla ce îşi doresc ei, ce căutări au ei înlăuntrul lor, şi astfel procesul educaţional, demersul catehetic se poate plia pe nevoile reale ale tinerilor, pe frământările uneori zbuciumate pe care le poartă şi pe care nu are cine sa le ia în seamă pentru că nimeni nu îi ascultă. Spaţiul care va găzdui acest centru se află la demisolul oficiului parohial şi este un spaţiu generos, care permite organizarea unor seri de film, a unor seri de muzică si a multor altor activităţi menite să ofere tinerilor posibilitatea petrecerii timpului liber într-un mod frumos şi constructiv”, a spus părintele Catalin Maier, coordonatorul centrului.

www.reintregirea.ro

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Făgăraş

În 1998, bisericilor din Făgăraş li s-a alăturat un nou loc unde credincioşii se puteau bucura de săvârşirea Sfintei Liturghii: capela din incinta unităţii militare. Atraşi de liniştea şi disciplina din timpul slujbelor, dar şi de cântarea tinerească şi curată de la strană, mireni şi militari se înghesuiau în cele două cămăruţe unite între ele, amenajate pentru slujire într-una din clădirile unităţii. Astăzi lăcaşul de cult din incinta Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte (U.M.01041) din Făgăraş este o biserică frumoasă, situată la DN1, care atrage atenţia trecătorilor prin frumuseţea simplităţii şi a bunului gust. Cum a fost drumul până aici ne povesteşte, în prag de sărbătorire a hramului, părintele militar Gherasim Frăţilă, slujitorul acestui lăcaş:


Începuturile. Înainte de a lua fiinţă biserica noastră de garnizoană, a existat în incinta unităţii militare o capelă amenajată într-un corp de clădire, care a funcţionat între Paştele anului 1998 şi Crăciunul anului 2003. În acest răstimp s-a lucrat cu osârdie la ridicarea sfântului lăcaş de astăzi, care are ca hram şi ocrotitori pe „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sărbătoriţi la 8 noiembrie.
Piatra de temelie s-a pus în ajunul Zilei Armatei din anul 2000, de către Preasfinţitul Visarion, pe atunci Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în prezenţa preoţilor din oraş, a personalului instituţiei şi a unor invitaţi şi credincioşi din Făgăraş. Proiectul bisericii a fost realizat la Braşov şi în scurt timp am întocmit documentele necesare, obţinând toate aprobările şi demarând apoi lucrările.
Am optat pentru stilul arhitectonic tradiţional ardelenesc, cu biserică de zid de tip navă, turn clopotniţă şi pridvor deschis la intrare. Lucrările au fost făcute de echipe de muncitori specializaţi, dar şi de către personalul calificat al formaţiunii Cazarmare, sub directa îndrumare a preotului militar.

Sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Ca sursă de finanţare am avut donaţiile benevole din partea angajaţilor unităţii militare, dar şi un ajutor substanţial acordat de către credincioşi din zona Făgăraşului, remarcându-se în mod deosebit domnul Ilie Iosu, care a suportat circa o treime din totalul lucrărilor şi plăţilor necesare. Dumnezeu a purtat mereu în grija Sa această lucrare. Deşi în toată vremea şantierului am avut puţini bani, la vremea potrivită veneau cât era necesar, prin binecuvântarea şi purtarea Lui de grijă.
După multă trudă şi jertfă s-a reuşit, începând cu sărbătoarea „Naşterii Domnului” din anul 2003, să se săvârşească, în biserică, prima sfântă slujbă. În următorul an, 2004, la sărbătoarea „Înălţării Domnului”, biserica a primit binecuvântarea arhierească din partea Preasfinţitului Visarion Răşinăreanul, prilej cu care s-au sfinţit şi cele 3 clopote aduse din Grecia. Biserica a fost împodobită cu candelabre aurite venite la Moscova, cu ajutorul credincioasei Anuţa Oltean, cu iconostas sculptat la Bacău şi icoanele pictate ale catapetesmei.
După aproape şase ani de când se slujeşte în biserică a mai rămas de înfăptuit lucrarea de pictură în tehnica frescă, după care să se pecetluiască toată strădania cu evenimentul sfinţirii sfântului lăcaş.

Ocrotitori de nădejde. În tot acest răstimp s-a văzut în chip minunat ajutorul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cărora le este închinată biserica şi sub ocrotirea cărora se săvârşesc sfintele slujbe, dar şi întreaga asistenţă religioasă din instituţia noastră militară. Alegerea Sfinţilor Arhangheli ca hram al acestei biserici nu este întâmplătoare. Dacă privim la icoana lor, vedem reprezentarea relaţiei dintotdeauna dintre Armată şi Biserică: Mihail, îmbrăcat ostăşeşte, cu chip încordat şi dârz, gata de luptă şi cu sabia în mână – simbol al Oştirii; Gavriil, luminat, cu chip blând, vesel şi plin de iubire, ajutător în mântuirea omenirii –simbol al Bisericii.
Sfinţii Arhangheli să ne acopere cu acoperământul aripilor lor îngereşti şi să desăvârşească lucrarea începută cu nădejdea în ajutorul lor!

Pr. Gherasim Frăţilă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009