Apostolat nr. 42

Din cuprins:

• Editorial: De partea cui suntem?

• Îi certăm mereu pe politicieni, dar ei sunt chipul nostru

• Cuvântul care loveşte e mai tare ca pumnul

• Problema şi Rezolvarea: Nu mai căutaţi „portiţele”, căutaţi „Uşa”

• Întrebări încălţate cu bocanci (2)

• Sfinţii români, ocrotitori ai schitului de la Şinca Nouă

Jurnal de pelerin:

• Pelerini la Mărcuş

• Catehism: Rugăciunea obştească

Fii tânăr cu Hristos:

• Libertatea ca o crimă perfectă
• Am intrat la liceu şi mi-e frică

Psihoterapie ortodoxă:

• Frica, între virtute şi patimă (2) Vindecarea fricii. Redarea rostului ei adevărat

Pas în doi:

• Pas în doi: Privirea celuilalt

Educaţie creştină:

• Cum aş putea să-l atrag spre biserică?
• „Să fii exemplu, acesta este cel mai mare lucru!“
• Învaţă să-ţi asculţi copilul. Limbajele copilăriei

• Căsuţa copiilor: Un cadou pentru Maica Domnului

Cu Dumnezeu în casă:

• Femeia şi organizarea casei creştine
• ... Rugăciune...
• Farmacia Domnului: coacăzele negre
• Chec cu mere şi morcovi

Îi certăm mereu pe politicieni, dar ei sunt chipul nostru

Dacă privim istoria poporului Israel, vedem că duşmanii îi biruiau de fiecare dată când se lepădau de Domnul, dar El îi ajuta întotdeauna când aceştia trăiau o pocăinţă neprefăcută. Domnul este întotdeauna cu noi. Îi certăm mereu pe politicienii care sunt la putere, dar ei sunt copiii noştri. Noi, cei bătrâni, suntem vinovaţi, şi nu ei, căci noi le-am dat pilda pe care să o urmeze în viaţă. Suntem chip al părinţilor noştri, imagine a celor bătrâni, şi nu am putut vedea multe la ei. Noi, cei bătrâni, suntem vinovaţi că nu ne-am îndrumat copiii pe calea cea dreaptă.


Să pornim de la noi înşine
Noi, bătrânii, se cuvine să o luăm de la început, să pornim de la noi înşine, nu să-i îndreptăm din afară pe ceilalţi. Sfinţii Părinţi spun că trebuie să ne îndreptăm pe noi înşine, să ne mântuim, şi mulţi se vor mântui şi în jurul nostru. Trebuie să ne ostenim să fim buni, întotdeauna plini de pace, liniştiţi, ca pretutindeni oamenii să simtă pacea şi liniştea ce izvorăsc din noi. Însumi am văzut cum prin gândurile pe care le am, pot să atrag sau să îndepărtez pe cineva. Trebuie să ne schimbăm, e nevoie să ne întărim în credinţă şi apoi să ne ostenim. Sfinţii Părinţi au dat multe desluşiri despre rugăciunea minţii, despre cum trebuie să ne stăpânim inima şi mintea. Ei spun că se cuvine să căutăm ca fiecare lucrare, gând şi muncă a noastră – toate să izvorască din inimă, căci cu inima simţim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetăm, iar când totul izvorăşte din inimă, se adună acolo puterile minţii.

Dacă politicienii ar fi uniţi, nu am mai avea duşmani
Când ne rugăm, să o facem din inimă, căci Dumnezeu este Domnul inimii. El este miezul vieţii fiecărei fiinţe vii. El este Cel ce sprijină viaţa şi nu trebuie să-L căutăm în alt loc. El se află aici, şi aşteaptă să-L primim şi să credem în El. Avem prea puţină credinţă şi încredere în Domnul. Când vom avea atâta încredere în El cât avem în prietenii noştri, atunci când îi rugăm să facă ceva pentru noi – când vom avea atâta încredere, nici noi şi nici ţara noastră nu vom mai suferi atâta.

Vălmăşagul gândurilor din noi şi din ţara noastră îşi are obârşia în gândurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de rânduială a gândurilor, iar dacă politicienii noştri ar fi toţi într-un cuget, nu am mai fi în starea aceasta. Suntem conştienţi că în noi se află o putere şi o viaţă dumnezeiască. Fiecare persoană, ca putere dumnezeiască, când se uneşte cu celelalte, făureşte o putere uriaşă, şi vrăjmaşul fuge de asta; într-însa sălăşluieşte înţelegerea, iar în el, acolo, dezbinare. Dacă politicienii noştri ar fi uniţi, nu am mai avea duşmani; atunci vrăjmaşului nu i-ar mai fi de folos nici armele, nici oastea, nimic.

Noi facem iad şi în noi, şi în jurul nostru
Noi suntem fiinţe dăruite de Dumnezeu, dar nu ştim să trăim cum se cuvine – şi facem iad şi în noi, şi în jurul nostru. Vlădica Nicolae (Velimirovici) istorisea cum un preot cerea mereu să fie mutat într-alt loc. Vlădica a răspuns astfel cererii sale: „Părinte, cu dragă inimă te-aş schimba unde doreşti, dacă nu te-ai strămuta tu singur acolo”; şi a adăugat: „Nici măcar diavolul nu poate face atât rău omului cât îşi face el singur.”

Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însuşirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pacea şi pocăinţă. De ce Domnul porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ţinem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmaşii, prietenii, rudele, apropiaţii noştri, nu avem pace şi linişte, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca şi cum n-ar fi nimic, să iertăm totul.

Stareţul Tadei – Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010

Editorial: De partea cui suntem?

Ne aflăm într-o situaţie delicată. Ne lamentăm şi aruncăm vina unii pe alţii pentru starea de criză în care ne afundăm cu fiecare zi ce trece. Unii suntem uimiţi, alţii speriaţi, alţii intrigaţi şi furioşi. Cred că majoritatea românilor priveau cu entuziasm intrarea noastră în această mare familie economică europeană, acest gigant U.E. Acest „mamut” devorator de conştiinţe. Acest vampir care şi-a pregătit prada hipnotizându-o prin plăcerile lumii acesteia pe care le oferea pe tavă tuturor celor ce doreau să guste din ele.

Aceasta miere s-a dovedit a fi însă un imens ocean de fiere, căci toţi simţim acum gustul amar. Un gust pe care noi nu l-am cunoscut până acum. Este gustul amar al pierderii libertăţii noastre, al haosului social, al pierderii demnităţii umane, al cerşetoriei noastre la poarta acestui împărat tiran care se uită sfidător la neputinţa noastră de a ne ridica fruntea cu demnitate, deşi înainte eram mai bogaţi decât el.

Am greşit pentru că nu am ştiut cu cine să ne aliem. Suntem responsabili de urmările acestei greşeli, pentru că am ştiut ce ne aşteaptă. Da. Am ştiut de la început unde vom ajunge. Şi acesta este păcatul nostru. Păcat responsabil care este urmat de consecinţe. Hristos spune: „Dacă n-ar fi ştiut păcat n-ar fi avut, dar de vreme ce ştiu, păcatul este întru ei”. De ce spun că am ştiut? Latinii aveau o vorbă: „Nimic nu este nou sub soare” – o sintagmă care ar fi trebuit să ne atenţioneze. Tind să cred că poporul nostru român, cu conştiinţa lui creştină curată, angrenat în planul lucrării lui Dumnezeu de sfinţire a acestei lumi, a fost într-adevăr un partener loial al lui Dumnezeu. Deşi am fost încercaţi prin tot felul de ispite, încă nu L-am părăsit oficial pe Dumnezeu, aşa cum a făcut-o Occidentul începând cu perioada iluministă şi umanistă.

Noi ştiam că Occidentul nu numai că nu mai este partener al lui Dumnezeu, ci este duşman, chiar „contra candidat” la postul de conducere al lumii, nu numai sfidându-L, ci chiar cerându-I lui Dumnezeu să părăsească scena lumii acesteia. Şi, cu toate acestea, noi doream din tot sufletul să ne aliem cu el: U.E. - marele duşman al lui Dumnezeu.

Spuneam că nu e nimic nou sub soare. Aşa au păţit şi evreii. Popor pe care Dumnezeu l-a ales să-I fie credincios. Când evreii au făcut alianţe neloiale faţă de Dumnezeu, au fost pedepsiţi pentru a nu uita care este rostul lor în lume. Să nu pierdem din vedere că istoria Turnului Babel se repetă. Şi acum popoarele s-au strâns împreună ca şi atunci, încercând să ridice acest turn al nebuniei prin care să-I arate lui Dumnezeu că ei sunt stăpânii şi nu El, Creatorul.

Dumnezeu a început deja să amestece limbile. Să fim atenţi să nu urcăm prea sus în turn, pentru ca nu cumva căderea să fie fatală.

Pr. Iosif Ciolan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010

Căsuţa copiilor: Un cadou pentru Maica Domnului

Dragi copii,
Luna care urmează, luna august, începe cu două săptămâni în care o cinstim în mod deosebit pe Maica Domnului. Pe 15 august este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cea mai mare sărbătoare închinată ei. De aceea, înainte de ea avem 14 zile de post, în care cei care o iubesc pe Maica Domnului ţin post, se roagă mai mult şi participă la slujbele deosebite închinate Născătoarei de Dumnezeu în această perioadă.

Ştiţi că Maica Domnului este şi mama noastră? Ea ne iubeşte mult, aşa cum Îl iubeşte pe Domnul Hristos, Fiul ei, şi se roagă mereu lui Dumnezeu pentru noi. De asemenea, ori de câte ori suntem în necazuri şi o chemăm în ajutor, ea este grabnic ajutătoare. Vă spun doar una din nenumăratele minuni pe care Maica Domnului le-a făcut, răspunzând la rugăciunile celor care au chemat-o să-i ajute:

O familie din America avea un copilaş de doar 7 luni. Într-o zi l-au dus la spital, pentru că era bolnav. Dar aici doctorii le-au spus că nu mai are nicio şansă, că va muri în scurt timp. Părinţii, disperaţi, i-au chemat pe cei doi preoţi parohi de la biserica unde mergeau ei şi i-au rugat să aducă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pe care o aveau în biserică, numită „Portăriţa”.

Părinţii au venit cât au putut de repede şi au aşezat icoana lângă patul copilaşului. Apoi au cântat cu toţii Paraclisul Maicii Domnului. În timp ce cântau, pruncul îşi revenea încet-încet, sângele care-i ieşea pe gură s-a oprit, iar copilul a început să se mişte. Curând după aceea, a putut fi hrănit. Medicilor nu le venea să creadă, cum acest copil, pentru care nu mai era nicio speranţă să fie salvat, s-a făcut sănătos. Părinţii lui ştiau însă că Maica Domnului şi-a arătat dragostea de mamă şi a făcut o minune.



Să nu uitaţi deci, dragi copii, că Maica Domnului are grijă de noi ca şi mama noastră, şi Îl roagă mereu pe Dumnezeu să ne dea toate cele de care avem nevoie. Acum, înainte de ziua ei, aţi vrea să îi faceţi şi voi un cadou Maicii Domnului, pentru că ne iubeşte atât de mult? Să vă dau câteva idei:

• - încercaţi să ţineţi măcar câteva zile de post. Dacă sunteţi prea mici, puteţi renunţa pentru o perioadă la ceva care vă place, de exemplu să nu mai mâncaţi ciocolată sau îngheţată, ori să nu vă mai uitaţi la televizor;
• - în timpul postului adăugaţi la rugăciunile voastre şi o mică rugăciune specială către Maica Domnului.
• - Repetaţi (sau, dacă nu ştiţi, învăţaţi) o cântare în cinstea Maicii Domnului, de exemplu „Cuvine-se cu adevărat”;
• - Învăţaţi rugăciunea de sub icoana pe care o aveţi de colorat;
• - Maica Domnului se bucură mult dacă sărbătoriţi ziua ei cu sufletul curat, curăţit prin Spovedanie, şi Îl primiţi pe Domnul Hristos prin Împărtăşanie;
• - de ziua Maicii Domnului mergeţi la biserică cu flori; şi acasă puteţi împodobi icoana ei cu floricele;

Ce ziceţi, v-aţi hotărât?

Pagină realizată de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010

Cuvântul care loveşte e mai tare ca pumnul

Atunci când spui cuiva un cuvânt greu, jignitor, batjocoritor, ironic, zeflemitor eşti un om crud. Eşti un tiran sadea. Provoci Celuilalt suferinţe de nedescris. Cuvântul care loveşte răneşte şi e mai tare, mai dur, mai terifiant decât pumnul, palma, piroanele, biciul cu care îţi „persecuţi” adversarul.

Cred că Iisus a suferit mai mult atunci când I s-au aruncat cuvinte de hulă, închipuite şi neadevărate, blasfematoare, neruşinate şi batjocoritoare şi a suferit mai puţin atunci când a fost pur şi simplu biciuit, torturat şi răstignit… în orice caz, răbdând, a depăşit suferinţa fizică şi El prin cuvânt (dar ce Cuvânt!), cuvântul bun, salvator, mântuitor, de IERTARE ABSOLUTĂ: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” Nu întâmplător Iisus Domnul a primit cu atâta bucurie şi satisfacţie dumnezeiască intervenţia – prin cuvânt – a tâlharului celui bun, căruia drept răsplată i-a şi promis, dăruindu-i pe loc, Raiul: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Tâlharul I-a spus Domnului cuvânt de mângâiere, cuvânt bun. Ferice de el!

Pr. Ioan Pintea – Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010