A scrie un
articol despre post este puţin, dacă se are în vedere că a posti înseamnă mai
mult decât a nu mânca şi mai puţin decât a-ţi chinui trupul. Cine se hotărăşte
să postească se înscrie într-un război amplu dus pe mai multe fronturi:
trupesc, duhovnicesc, culinar, psihologic şi social, scopul acestui efort fiind
apropierea de Dumnezeu. Este un război a cărui complexitate ne poate dezarma,
dacă se ia în considerare doar efortul investit, în detrimentul beneficiilor pe
care ni le aduce postul. De aceea este nevoie de îndrumarea unui duhovnic.
Interpretări diabolice
Ca duhovnici
observăm, totuşi, că sunt puţini cei care postesc, că puţini creştini iau
hotărârea de a posti. Mulţi dintre ei sunt convinşi că postul este inutil, fără
să fi încercat vreodată să postească. Şi ne dăm seama că prima luptă a postului
s-a consumat în plan raţional, iar argumentele contra postului au câştigat. Ba
mai mult, s-au găsit şi citate biblice care să argumenteze că „nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din
gură, aceea spurcă pe om” (Matei 15,11).
Asupra acestei
lupte din plan raţional aş vrea să ne oprim în acest articol, deoarece doar
câştigând-o putem ajunge să postim. Aşadar, hotărârea de a posti este precedată
în plan mintal de o confruntare a argumentelor pro şi contra post. Am numit-o
„luptă” deoarece consider că diavolul, duşmanul mântuirii noastre, are o
implicare mare în această confruntare a gândurilor. Să luăm ca exemplu citatul
biblic amintit mai sus.
Ştim că
diavolul spune jumătăţi de adevăr. Cuvintele „nu ceea
ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om”
aparţin, într-adevăr, Mântuitorului Hristos, dar ele nu se referă la mâncarea
de post sau de dulce. Dacă vom citi în continuare textul evanghelic vom vedea
că prin cuvintele respective Mântuitorul se referă la a mânca cu mâinile
nespălate: „Gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule, acestea sunt care
spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om” (Matei 15,
19). Legătura făcută între cuvintele respective şi post nu aparţin Domnului
Hristos, ci diavolului. De altfel, Mântuitorul nu ar fi putut să desfiinţeze
postul, cât timp El postea.
Să tăiem gândurile cu sabia Scripturii
Este
un şiretlic specific diavolului, care a folosit aceeaşi metodă şi când L-a
ispitit pe Domnul Hristos pe Muntele Carantaniei, acolo unde a postit patruzeci
de zile, fiind ispitit de diavolul. Confruntarea este relatată de evangheliştii
Matei (cap. 4) şi Luca (cap. 4). Observăm că Mântuitorul nu discută cu diavolul
care Îl ispiteşte, ci îi răspunde cu citate din Sfânta Scriptură, în felul
acesta câştigând lupta. Este o metodă potrivită şi pentru noi atunci când
luptăm cu gândurile strecurate de diavolul, care încearcă să ne convingă să nu
postim: gândurilor să le punem înainte un citat din Sfânta Scriptură.
Să
pornim, aşadar, o scurtă călătorie printre gânduri şi citate biblice[1],
fără a avea pretenţia că le-am epuizat.
·
Gândului care ne spune că nu este nici o legătură între mâncare şi relaţia
noastră cu Dumnezeu să-i spunem: „Când vei mânca şi te vei sătura, atunci
păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să nu uiţi pe Domnul.” (Deuteronom
6, 11-12);
·
Gândului care pofteşte să se sature de mâncare şi băutură şi crede că din
acestea nu va veni nici un rău pentru suflet: „A mâncat Iacov, s-a îngrăşat
Israel şi s-a făcut îndărătnic; îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a şi s-a umplut de
grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut şi a dispreţuit cetatea
mântuirii sale.” (Deuteronom 32,15);
·
Gândului care ne sperie de mâncarea săracă să-i spunem: „Mai bună este o
bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu
vrajbă.” (Pilde 17,1);
·
Gândului care ne spune că din cauza postului vom slăbi, ne vom îmbolnăvi
sau ne vom urâţi să-i spunem: „Iar Daniel a zis către supraveghetorul pe care
căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misael şi Azaria: Încearcă
o dată cu servii tăi timp de zece zile şi dă-ne să mâncăm bucate din
zarzavaturi şi să bem apă! Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul
tinerilor care mănâncă din bucatele regelui şi cum ţi se va părea, aşa fă cu
supuşii tăi! Atunci el le-a ascultat această rugăminte şi a încercat timp de
zece zile. Şi după un răstimp de zece zile, ei arătau mai arătoşi şi mai graşi
la trup decât toţi tinerii care mâncau din bucatele regelui.” (Daniel 1,
11-16);
·
Gândului care ne spune că este de ajuns credinţa şi nu mai trebuie să
postim: „Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au
îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici... Atunci Dumnezeu
a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile cele rele.”
(Iona 3, 5…10);
·
Gândului care ne spune că ne vom face de ruşine înaintea prietenilor dacă
postim: „Pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina, căci este ruşine care
aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har.” (Înţelepciunea lui Isus
Sirah 4, 22,23);
·
Gândului care ne spune că Domnul Hristos nu ne-a îndemnat să postim: „Tu
însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală” (Matei 6,17);
·
Gândului care ne arată că postul este inutil: „El le-a zis: Acest neam de
demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post” (Marcu
9,29);
·
Gândului care încearcă să ne convingă să ne îngrijim de trupul nostru prin
mâncăruri şi băutură: „Grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13,14);
·
Gândului care ne spune că vinul este de post şi putem bea când şi cât vrem:
„Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.” (Efeseni
5,18).
Astăzi
sunt Paştile şi scriu aceste rânduri cu nostalgia şi bucuria postului care s-a
încheiat.
Pr. Ioan Paroş, Parohia
ortodoxă Boholţ
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 96, martie-aprilie 2017
