La 24 de ani de la mutarea la Domnul, Părintele Arsenie Boca e mai viu ca niciodată

Numărul celor care îl caută pe Părintele Arsenie este tot mai mare. La Prislop, la Sâmbăta, la Drăgănescu, pelerinajul nu mai ţine de aniversări şi anotimp, ci a devenit neîntrerupt. Iată un buchet de cuvinte ale Părintelui, ca merinde pentru 28 noiembrie, ziua în care l-am pierdut pe Părintele din viaţa pământească, dar am câştigat rugător puternic în Ceruri.

ACASĂ

Toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. ^{(„Cărarea Împărăţiei”)}

APROAPELE

Când trăim zilele noastre pământeşti conduşi de porunca iubirii de Dumnezeu, altfel vedem pe aproapele; îl vedem cu ochiul lui Dumnezeu: nu-l judecăm, nu-l osândim, nu-l blestemăm, nu-l urâm, nu-l despărţim de noi, îl răbdăm, îl aşteptăm – mai ales îl înţelegem. Ca să ne putem purta cu el aşa, trebuie să ştim în mod reflex, adică dintru adânc şi mai înainte de orice luare prin surprindere, că el (oricine ar fi el), e – şi el – fiu al lui Dumnezeu, şi că noi toţi suntem fraţi, fiii Aceluiaşi Părinte. ^{(„Omul în haină de in…”)}

ASCULTARE

Pe calea mântuirii nu poţi merge singur, ci dus de mâna nevăzută a lui Dumnezeu, prin mâna văzută a slujitorilor Săi: preoţii Bisericii = ascultarea din dragoste = smerenie. De îndată ce umbli de capul tău, te faci bucurie dracilor, orice ai face. „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească” – că altfel tu nu poţi deschilni (discerne) între cele ce-s: 1) de la Dumnezeu; 2) de la fire şi 3) de la diavol. Că diavolul umblă să ţi le bage în minte şi să te facă să le crezi ca ale tale sau chiar ale lui Dumnezeu, ori ele erau ale lui şi tu nu ştiai şi nici pe cine ştie nu te lasă să întrebi; că bagă bucurie necurată în tine şi mândrie cum că tu eşti mai deştept ca alţii, şi aşa să nu întrebi pe cine ştie şi să prinzi tâlharul. ^{(„Omul în haină de in…”)}

BOALĂ

De unde începe slăbănogirea? - De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului cum ai da cu oiştea-n gard. Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând... Lasă-te frate condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă odată se sparge şi n-are cine-1 lega. ⁽„Cuvinte vii”⁾

NATURĂ

Dacă omul ar fi cine se crede, ar da ordin naturii şi ea ar trebui să îl asculte. Dar ea n-ascultă decât de Făcătorul ei. De aceea noi, cunoscându-L pe El stăpânul ei, noi ne rugăm, şi, deşi nevrednici, Dumnezeu ne ascultă rugăciunea.

Natura nu ascultă de autoritatea omului, ci ascultă de autoritatea lui morală, de sfinţenia lui. Ascultă de acea înrudire a omului cu Tatăl său şi făcătorul naturii. Natura nu se impresionează de frumuseţea omului, prea puţin de ştiinţa lui, şi deloc de autoritatea lui. Ascultă însă de smerenia lui. („Cuvinte vii”)

NECAZURI

Nouă toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep, că ispăşirea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. ^{(„Despre îndumnezeirea omului”)}

OMUL MODERN

Omul modern, din punct de vedere structuralist, e om vechi, foarte vechi. În el mintea, raţiunea, e total supusă simţurilor, în loc să fie invers. Poftele lui iraţionale înconvoaie mintea în serviciul lor şi al justificării lor. De aci conflictul între generaţii şi conflictele sociale. Asta-i structura omului căzut în păcat. Mintea nu mai vede mai departe, nu mai vede prin lucruri, ci numai lucrurile şi interesele – pragmatismul. ^{(„Omul în haină de in…”)}

JUDECARE

•  Zace în noi o tainică răutate, căreia îi place să descopere nedesăvârşirile fraţilor noştri şi iată de ce, gata, stăm să-i judecăm, uitând că judecata inimilor numai dreptul lui Dumnezeu este. În loc de a cerceta cu atâta pornire ispititoare cugetul altuia, să ne coborâm în al nostru: găsi-vom destule temeiuri să fim îngăduitori faţă de aproapele nostru şi să tremurăm pentru noi înşine. Nu ai decât sarcina ta însăţi şi nu vei răspunde decât de tine. Nu judeca, ca să nu fii judecat. ^{(„Despre îndumnezeirea omului”)}

• Din osândirea aproapelui îţi vor veni peste cap o mulţime de primejdii, şi anume să vă spun numai două:

- Vei cădea şi tu în toate păcatele pe care le-ai osândit la alţii – ca drept învăţătură de la Dumnezeu, că erai dator să te milostiveşti, iar nu să osândeşti. Drept aceea, când vezi vreun păcat la fratele tău, fă lucrul lui Dumnezeu, roagă-te pentru el să-l ierte Dumnezeu şi să te ierte şi pe tine; şi adu-ţi aminte: oare nu-l vei fi făcut şi tu? Dumnezeu îndeamnă la milostivire, diavolul la osândire. Puteţi vedea care-i mai aproape de voi!

- A doua primejdie: în osândirea aproapelui alunecă:

1. toţi cei ce nu iartă

2. toţi iubitorii de sine

3. toţi cei ce se îndreptăţesc pe sine înaintea lui Dumnezeu.

Aceştia nu se pot pocăi de păcatele lor şi se îndrăcesc la minte şi cad din Duhul lui Dumnezeu într-un duh potrivnic, despre care scrie că nu vor avea iertare în veacul veacului. „Dracii n-au iertare, iar cine dintre oameni nu iartă va avea plată cu dânşii.” ^{(„Omul în haină de in…”)}

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 76, noiembrie-decembrie 2013 

Editorial: Darurile din vistieria inimii tale

Motto: „Dragostea e singura care nu îmbătrâneşte și nu ne îmbătrânește. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi?” (Octavian Paler)

Un om sărman lucra ca grădinar la vila unui mare bogătaş. Într-o zi, bogătaşul vru să îl batjocorească de faţă cu câţiva musafiri şi îi dărui un coş plin cu gunoaie:

- Uite un cadou pentru tine! – spuse bogătaşul mândru de gluma lui.

Omul a luat coşul cu gunoaie, a mulţumit şi a plecat acasă, în timp ce bogătaşul şi musafirii lui au rămas râzând în urmă. Ajuns acasă, grădinarul a spălat coşul, l-a vopsit frumos, iar a doua zi l-a umplut cu flori proaspete şi i l-a dus bogătaşului la care lucra.

- Păi cum, eu ţi l-am dat plin cu gunoaie şi tu mi-l aduci plin cu flori? Ce glumă e asta?

- Nu este o glumă... dar fiecare dăruieşte ceea ce are în inimă.

S-a aşternut o nouă toamnă şi, Doamne, e atâta ceaţă între oameni! E atâta gheaţă în privirile lor, iar iubirea de sine, iubirea de arginţi, iubirea de slava deşartă şi mai ales de dominare i-a adus pe mulţi la ură, dezbinare şi război... Am ajuns să respirăm cu “da” sau “nu”, fără a le mai dărui celor din jur zâmbete, emoţii sau compasiune. Nu le mai dăruim şi nu ne mai dăruim nici măcar timp. Acel timp de clădit caractere, de a reflecta, de a ne delecta, şi mai ales de a ne ruga sau de a merge la biserică. Trăim pe fugă, între fast food şi coffee to go, iar secundele se cern şi rămân în urma noastră, fără să le mai putem aduna.

Vine însă o zi în viaţa fiecăruia în care nu mai avem timp nici măcar să ne cerem iertare... De aceea, să încercăm să iubim tot ce ne înconjoară, să-i mulţumim zilnic lui Dumnezeu pentru tot şi să nu-i judecăm pe ceilalţi, pentru că nu ştim căile ascunse ale sufletului şi nici ale vieţii.

Să privim dincolo de aparenţe, direct în sufletele semenilor, să risipim ceaţa care ne-a învăluit privirile şi să admirăm “mărgăritarele” – frumuseţea ascunsă dinlăuntrul lor. Să dăruim, să iubim şi iertăm. Dar nu oricum, ci din inimă. Pentru că suntem creştini şi Însuşi Hristos ne învaţă mai presus de orice iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Căci din dragoste am fost făcuţi, din dragoste am fost mântuiţi prin jertfa lui Iisus Hristos şi tot din dragoste vom renaşte mereu, ca fii buni şi iubiţi ai lui Dumnezeu.

Diac. Claudiu Păun

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 76, noiembrie-decembrie 2013 

Roşia Montană. Viitorul depinde de noi

Subiectul Roşia Montană nu este unul nou. Acum 14 ani, o companie minieră din Canada a început demersurile de exploatare cu cianuri a aurului din această zonă a Munţilor Apuseni. În ciuda sumelor mari investite, nici o guvernare nu a îndrăznit să dea toate aprobările pentru acest proiect cu riscuri şi aspecte extrem de controversate. Asta până la sfârşitul lunii august 2013, când actualul Guvern s-a hotărât să dea o lege specială pentru canadieni. Decizia a scos, la 1 septembrie, zeci de mii de români în stradă. De atunci, protestele continuă în fiecare duminică: români din ţară – oraşe şi sate – şi din lume s-au unit pentru a lua atitudine. După mai bine de două luni de proteste, mişcarea s-a transformat într-una de simbol al rezistenţei în faţa abuzurilor exploatării inconştiente a resurselor naturale.

Ce presupune proiectul minier Roşia Montană?

Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), compania care urmăreşte demararea exploatării aurului de la Roşia Montană, ne prezintă cel mai mare proiect de exploatare cu cianuri din Europa. Ce presupune el?

-    folosirea a de 13.000 de tone de cianuri pe an (de 13 ori mai mult decât în toată Europa la un loc); şi asta timp de 16 ani;

-    zona afectată are în jur de 1.300 de hectare (presupune dinamitarea a 4 munţi);

-    craterul cu substanţe toxice care va rezulta are un diametru de 8 km şi 60 de hectare;

Ce primim în schimb:

-    6% redevenţă (procent oferit în urma protestelor, căci altfel era 3%)

-    câteva sute de locuri de muncă timp de 16 ani;

-    câteva clădiri vechi restaurate – care nu folosesc nimănui, căci turismul va dispărea din zonă dacă se începe exploatarea.

Argumente împotriva proiectului

Mediu. Exploatarea cu cianuri este una ieftină, rapidă, profitabilă pentru compania minieră şi dezastruoasă pentru mediu, nerecomandată la nivel mondial. O discuţie despre interzicerea acestei metode a avut loc la nivelul Uniunii Europene, dar nu s-a luat o decizie. Lacul de cianuri rămas în urma exploatării de la Roşia Montană va rămâne permanent, iar peisajul va deveni apocaliptic. Deşi RMGC dă asigurări cu privire la standardele de securitate, geologi care au cercetat zona spun că raportul a suferit modificări, iar văile respective au caracteristici care vor duce la infiltrarea substanţelor în sol şi în pânza freatică. Nu e luată în calcul evaporarea otravei, care va polua ani în şir toată atmosfera.

În plus, eventuale calamităţi naturale sau erori umane pot avea dezastre catastrofale. Astfel de accidente ecologice, cu enorme pierderi de mediu, economice şi de vieţi umane au avut loc la Baia Mare (în anul 2000, ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu cianuri a Tisei şi a Dunării, moartea a 1200 tone de peşte şi contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni) şi Certej (în 1971, valul acid de steril a înghiţit într-un sfert de oră  89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe  individuale).

Patrimoniu. Roşia Montană are cel mai complex lanţ de mine aurifere din perioada romană din întreaga lume. Cea mai mare parte urmează să fie distrusă în urma exploatării, ca şi alte monumente istorice, biserici şi cimitire. Pentru punerea în valoare a patrimoniului de la Roşia Montană, au existat comisii şi rapoarte care au certificat validitatea includerii acestei zone în Patrimoniul Mondial UNESCO. Toate rapoartele s-au oprit însă în sertarele Ministerului Culturii. Un punct de vedere extrem de important, trecut cu vederea de autorităţi, este un raport întocmit de experţi de la Universităţile din Oxford şi Leicester, care recomandă includerea zonei Roşia Montană în patrimoniul mondial al UNESCO.

Economie. Suma pe care o primeşte Statul român în afacerea Roşia Montană este foarte mică. Tocmai de aceea cel mai important argument economic invocat de RMGC este crearea locurilor de muncă. Deşi promisiunile iniţiale au plecat de la 25.000 de locuri de muncă, cifrele au scăzut considerabil în timp. Azi proiectul vorbeşte de „800 de locuri de muncă directe în timpul exploatării”. Aceste locuri de muncă, valabile doar pe perioada exploatării (16 ani), nu salvează zona din punct de vedere economic, iar regiunea nu va mai avea o altă perspectivă de dezvoltare ulterioară.

În schimb, organizaţii şi comunităţi din zonele vecine, care protestează şi ele la Câmpeni, vorbesc de 10.000 de locuri de muncă pierdute în întreaga zonă, în domenii ca turism, agricultură şi industrie uşoară, care vor fi grav afectate din cauza exploatării.

Legislaţie. Instanţele de judecată au anulat de mai multe ori decizii ale autorităţilor care au încercat să favorizeze compania RMGC. Pentru a valida totuşi proiectul, Guvernul actual a propus Parlamentului la sfârşitul lui august o lege specială, cu dedicaţie: RMGC. Din cauza protestelor de amploare care au izbucnit imediat, s-a instituit o comisie specială, responsabilă cu analizarea proiectului de lege. După amânări şi tergiversări, diferitele grupuri politice încearcă să schimbe forma şi cuvintele legii, pentru a prezenta mai frumos exact aceeaşi exploatare.

Politicienii – interesul propriu

În ultimii 20 de ani, am văzut cum guvernanţii şi opoziţia, în toate combinaţiile politice care s-au perindat la putere, şi-au arătat dispreţul total faţă de binele comun şi interesul naţional. Criteriul decizional pare că s-a confundat foarte des cu interesul personal. Această situaţie a dus treptat, după nenumărate dezamăgiri, la un dezinteres al oamenilor oneşti faţă de politică. Roşia Montană a fost momentul în care oamenii au înţeles că atentatul nu se mai rezumă la banii publici, ci la chiar viaţa lor, că povestea nu se opreşte aici, ci este doar un început pentru multe alte concesionări, explorări şi exploatări ale resurselor naturale făcute inconştient şi neasumat. (Defrişările masive şi explorarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică sunt alte subiecte de indignare publică.) Tot mai mulţi dintre români au înţeles că politicienii sunt pregătiţi să le sacrifice chiar viaţa, de dragul interesului murdar imediat.

Având ca sprijin poziţii clare exprimate de Academia Română, Bisericile Ortodoxă şi Catolică, Institutul Geologic, Academia de Ştiinţe Economice şi Casa Regală, care au spus NU proiectului de exploatare de la Roşia Montană, oamenii au ieşit în stradă. În Bucureşti şi în alte zeci de oraşe din ţară şi din lume, unde românii de peste hotare au arătat că nu sunt indiferenţi, oameni care au înţeles ce se întâmplă au ieşit să îşi exprime indignarea şi dezacordul într-un mod paşnic, dar ferm.

De ce protestează creştinii?

Printre zecile de mii de protestatari sunt şi mulţi creştini practicanţi. De ce? Pentru că „doar rugăciunea NU repară gardul”, cum se spune într-o întâmplare de pateric, atunci când nişte maici aleseseră ca soluţie pentru un gard căzut… rugăciunea. Nu suntem chemaţi la pasivitate, la a asista ca plantele la ceea ce se întâmplă în jur, ci suntem responsabili de viaţa noastră şi a celor din jurul nostru. Pentru că am primit Pământul în dar de la Dumnezeu ca să ne bucurăm de el şi să îl folosim pentru nevoile noastre, nu pentru a ne satisface lăcomia, fără să ţinem seama de consecinţe. Pentru că vom da seama pentru ceea ce lăsăm copiilor noştri.

Da, avem conducătorii pe care îi merităm, pentru că vieţile noastre sunt departe de Chemarea la care ne invită Domnul. Da, ca să ne fie bine, trebuie să începem fiecare cu ograda lui, cu viaţa lui. Dar asta nu înseamnă să rămânem pasivi şi indiferenţi, să nu reacţionăm la răul din jur. Să nu uităm, „căldiceala”, amorţeala, este un reproş pe care ni-l face Dumnezeu, nu o virtute. Atâta timp cât nu ne-am retras în pustie şi nici măcar în mănăstire, ca să sprijinim lumea cu nevoinţa şi rugăciunea, suntem răspunzători pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi suntem datori să luăm atitudine, să le arătăm conducătorilor pe care îi merităm că nu suntem de acord cu lucrurile care încalcă legea în care trăim, chemarea dumnezeiască. Suntem datori să fim vii, să fim demni, să avem atitudine; să le atragem atenţia celor care ne conduc, în mod paşnic, dar limpede şi ferm, că nu suntem de acord cu legile abuzive, pe care le vor suporta copiii noştri.

Bazându-se pe Hotărârea Sfântului Sinod, şi preoţii din Ţara Făgăraşului s-au implicat în mişcări de protest. Astfel de luări de poziţie au avut loc la Făgăraş, Victoria, Şinca Nouă, Boholţ, Bucium, Felmer, Paltin, Ucea de Jos, Viştea de Jos.

Să profităm de crize

Unii nu ştiu încă despre ce este vorba şi nu sunt obişnuiţi să se informeze, iar alţii s-au ascuns încă de la început sub deviza comodă: „Oricum e degeaba…”. Sigur că rezultatul acestor acţiuni este important, dar nu decisiv. Nu rezultatul e miza, ci poziţia noastră. Datoria noastră nu este să câştigăm această luptă, ci să luptăm. Să fim demni, să fim verticali, să fim responsabili. Să spunem ce este bine şi ce este rău. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte fărădelegile – ale neamului şi ale noastre personale – şi, pentru rugăciunile sfinţilor români, care ne-au dat exemple vii de verticalitate şi demnitate – să se îndure de ţara aceasta şi de neamul nostru şi să ne scoată din jugul indiferenţei, al prostiei şi al lenei. Crizele sunt cele mai bune momente în care putem renaşte, putem să ne schimbăm viitorul. Cel pământesc şi cel ceresc. De noi depinde; vom da socoteală şi pentru ce nu am făcut.

Natalia Corlean

Mesaje protestatare:

Uniţi, salvăm!

Trădarea de ţară în aur se măsoară

Pământul suportă nevoile omului, nu lăcomia lui

Aurul în Canada, şpaga în Bucureşti, cianura-n Ardeal

S-a dat şpagă barosană pentru Roşia Montană

Vă rugăm să ne scuzaţi, suntem tineri educaţi

NU în numele meu!

NU beau cianură!

Otrava ucide. Sărăcia, nu.

Roşia Montană – revolta generaţiei noastre

Academia Română: NU; Biserica Ortodoxă Română: NU; Institutul Geologic: NU; Casa Regală: NU, Noi: NU; VOI CINE SUNTEŢI?

„Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor săi!”

 

Poziţia Academiei Române: NU

„Exploatarea proiectată nu este în interes naţional”

De-a lungul celor 14 ani care au trecut de la demararea proiectului Roşia Montană, Academia Română s-a pronunţat de mai multe ori. Iată câteva din argumentele pe care se bazează respingerea fermă a proiectului:

- Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu este în interesul naţional (prevedere constituţională), nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.

- Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici şi mutarea unor cimitire, este inacceptabilă.

- Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală.

- Exploatarea proiectată s-ar face în lipsa unei analize a institutelor de specialitate în domeniu (Institutul Geologic al României) pentru examinarea valabilităţii cadrului geologic invocat.

- Desfăşurarea procesului de extracţie şi procesare este dezavantajos planificat.

- Există şi alte riscuri colaterale care pot apărea pe parcursul lucrărilor de extracţie: riscul de propagare a microseismelor cauzate de procesul de extracţie, care afectează stabilitatea construcţiilor din vecinătatea carierei din Dealul Cârnic, şi riscul determinat de seismicitatea indusă pe seama volumelor imense de steril acumulate în spatele barajului proiectat la gura Văii Corna cu pericol de rupere a barajului şi efecte catastrofice asupra localităţilor din aval.

- Barajul preconizat, construit din rocă sterilă (în apropierea oraşului Abrud), nu prezintă garanţii în situaţii extreme. Geologii romani au invocat de mai multe ori proasta alegere a locului acestui baraj, permeabilitatea fundaţiei şi a unor zone ale bazinului de acumulare a reziduurilor toxice.

- Beneficiile economice directe ale Statului Român, rezultate din redevenţele de 6 % asupra exploatării şi diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele negative ale proiectului.

- Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene. Ţările vecine si-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu această exploatare, care ar putea periclita, în viziunea lor, participarea României la unul dintre programele majore ale Europei 2020, „Dunăre-Delta-Marea Neagră”.

- Academia Română consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxa Română şi Biserica Romano-Catolică), culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităţi şi oameni de ştiinţa şi cultură faţă de acest proiect.

(Fragmente din „Analiza Academiei Române privind Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană – riscuri privind mediul şi dezvoltarea durabilă a zonei”)

Poziţia Bisericii Ortodoxe Române: NU

„Tipul de exploatare propus va afecta atât ecologic, cât şi uman, zona Roşia Montană”

Patriarhia Română reafirmă poziţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptată în şedinţa din 11 noiembrie 2003, prin care s-a pronunţat în defavoarea realizării proiectului Roşia Montană, pentru ca această parte a ţării să poată conserva patrimoniul cultural şi integritatea mediului înconjurător.

Pornind de la temeiul biblic potrivit căruia pământul este creaţia lui Dumnezeu, dăruită omului spre conservare şi cultivare, precum şi de la faptul că tipul de exploatare a minereului aurifer propus astăzi va afecta atât ecologic, cât şi uman zona Roşia Montană, Biserica Ortodoxă Română reafirmă îngrijorarea faţă de efectele nocive ireversibile asupra mediului şi patrimoniului cultural pe care le-ar putea avea metoda de exploatare cu cianuri a bazinului aurifer Roşia Montană. Dar nu mineritul în sine este respins, ci doar metodele cu efecte nocive pentru mediul natural.

Privitor la aspectele ştiinţifice şi economice ale proiectului minier propus în Parlament, Biserica Ortodoxă Română urmăreşte cu atenţie în continuare concluziile specialiştilor din cadrul Academiei Române, dar şi demersurile factorilor responsabili ai statului român, în special ale Guvernului şi Parlamentului României.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Poziţia arhitecţilor şi specialiştilor în patrimoniu: NU

„Distrugerea ireversibilă a patrimoniului cultural şi mutilarea definitivă a patrimoniului natural”

Aplicarea proiectului va genera consecinţe grave asupra patrimoniului cultural

La Roşia Montană se află unul dintre cele mai importante locuri istorice ale României, care păstrează vestigii excepţionale, urme concret atestate ştiinţific ale trecerii prin istorie din Antichitate şi până în zilele noastre ale înaintaşilor noştri.

Patrimoniul cultural de la Roşia Montană este alcătuit din vestigiile celui mai complex şi extins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe întinsul întregului Imperiu Roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană, medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. al XX-lea); târgul minier, reflex al epocii pre-industriale.

Punerea în aplicare, la Roşia Montană, a proiectului minier sus-amintit implică distrugerea ireversibilă a acestor vestigii excepţionale şi, prin urmare, distrugerea ireversibilă a patrimoniului cultural - arhitectural şi arheologic - din această zonă, fără a mai vorbi de mutilarea definitivă a patrimoniului natural.

Cadrul legal naţional susţine păstrarea valorilor culturale ale Roşiei Montane

Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice (art. 7, alin.1). În baza Legii nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a III-a - Zone protejate, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este declarat de interes naţional şi de valoare naţională excepţională (art. 5, alin. 1 şi Anexa III), fiind încadrat în categoriile „ansambluri urbane" (centrul istoric), „arhitectură industrială" (galeriile romane ale exploatărilor miniere aurifere) şi „monumente de arhitectură populară" (case, secolele al XVIII-lea, al XIX-lea).

Întreaga comună Roşia Montană este declarată „unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional". Elementelor de patrimoniu construit li se adaugă cele două formaţiuni geologice rare, ce fac parte din categoria „rezervaţii şi monumente ale naturii": Piatra Despicată şi Piatra Corbului.

Proiectul RMGC contravine legislaţiei româneşti şi europene

Menţinerea pe agenda de lucru şi susţinerea proiectului RMGC de către administraţia centrală contravine prevederilor legislaţiei interne şi principiilor incluse în documente internaţionale şi continentale la care România a aderat, principiilor dezvoltării durabile, are efecte negative semnificative asupra comunităţii locale şi a patrimoniului natural şi cultural. (…) Convenţiile internaţionale privitoare la patrimoniul cultural şi natural stabilesc responsabilitatea statului în faţa comunităţii internaţionale pentru protejare patrimoniului cultural.

Patrimoniul cultural trebuie înţeles ca o resursă pentru dezvoltare

După Adunarea ONU de la Johannesburg privind dezvoltarea sustenabilă (2002) din ce în ce mai multe documente internaţionale privesc cultura ca al patrulea pilon al dezvoltării sustenabile, alături de economie, societate şi mediu.

Documentele internaţionale mai arată că orice atingere ireversibilă adusă patrimoniului cultural este incompatibilă cu ideea unei dezvoltări durabile.

Aplicarea proiectului va genera grave consecinţe asupra patrimoniului natural

Exploatarea la suprafaţă, în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a reziduurilor în spatele unui baraj de 180 metri înălţime, închizând valea Cornei, ar produce o mutilare gravă a peisajului. Contextul monumentelor naturale Piatra Corbului şi Piatra Despicată va fi iremediabil alterat. Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de biologii John Akeroyd şi Andrew Jones (Roşia Montană: a case for protection rather than destruction, 2006) a ilustrat specii endemice în raport cu caracteristicile deosebite ale solului de la Roşia Montană, numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorii au atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive.

Aplicarea proiectului va genera grave consecinţe la nivel socio-economic

Proiectul minier promite locuri de muncă pe termen scurt. Roşia Montană are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile.

Distrugerea comunităţii Roşia Montană – veche de peste 2.000 ani – prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri civile (inclusiv monumente istorice) şi biserici, mutarea unor cimitire sunt acţiuni inacceptabile.

Proiectul presupune reamplasarea populaţiei din zona propusă pentru exploatare, în condiţiile în care o parte a familiilor vizate refuză să-şi vândă proprietăţile. Aplicarea acestui proiect riscă să antreneze statul român în situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (CEDO) cu consecinţe greu de evaluat în prezent.

Fragmente din Scrisoarea deschisă pentru salvarea sitului Roşia Montană, 

semnată de Uniunea Arhitecţilor din România, Ordinul Arhitecţilor din Romania, ICOMOS Ro, Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie" şi Fundaţia Pro Patrimonio

Roşia Montană. Foto: Petru Mortu

Poziţia Academiei de Studii Economice: NU

„După închidere: şomaj total, într-o zonă distrusă pentru sute de ani”

 Pierderi pentru România:

 Pierderi sociale: Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanţă istorică şi culturală pentru România. Deci nu poate fi comparat cu majoritatea proiectelor similare din lume, care sunt localizate în zone aride, nelocuite. După închiderea minei, când resursele minerale vor fi dispărut, pierderea veniturilor potenţiale din activităţile tradiţionale – care nu vor mai putea fi făcute în zonă – trebuie numărate drept pierderi sociale continue pentru România.

 Pierderi culturale: Pierderea patrimoniului arheologic şi natural unic, care nu se va putea înlocui vreodată, trebuie măsurată ca un cost pentru România.

 Pierderi de mediu: În mineritul aurifer, resursele naturale (Pământul, Minereul, Pădurile, Aerul, Apa) sunt intrări în sistem, iar ieşirile sunt: Sterilul, Aurul, Eroziunea solului, Emisiile în aer, Poluarea apei. Folosirea şi distrugerea resurselor naturale, cât şi efectele distrugerii asupra mediului trebuie să fie cuantificate în costuri pentru economia naţională. Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriaşe.

Proiectul Roşia Montană este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local şi nu generează nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic aşadar, pretenţia RMGC că Proiectul va avea un impact pozitiv asupra economiei locale şi naţionale este nerealistă.

 Ce se va întâmpla după închiderea proiectatei mine? Şomaj total, într-o zonă distrusă pentru sute de ani, într-o comunitate distrusă. Nu numai că RMGC nu va aduce nici un beneficiu regiunii, dar va condamna o întreagă zonă la sărăcire şi aceasta pe termen lung.

Cerem Parlamentului României să oprească acest Proiect, deoarece nu există argumente privind eficienţa economică, socială, de mediu etc. pentru România.

Fragmente din raportul Academiei de Studii Economice

Revendicări:

Încă de la 1 septembrie, când s-a declanşat valul de proteste fără precedent în istoria postdecembristă a României, revendicările protestatarilor sunt clare şi fără posibilitate de negociere:

-    respingerea proiectului de lege Roşia Montană

-    anularea avizului de mediu pentru RMGC

-    interzicerea exploatărilor miniere cu cianuri în România

-    demiterea iniţiatorilor legii Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu şi şeful Autorităţii Naţionale a Resurselor Minerale, Gheorghe Duţu.

-    anchetarea celor suspectaţi de încălcare a legii în acest caz.

În ce priveşte reclama televizată agresivă făcută de compania Gold Coropation pentru proiectul de la Roşia Montană, Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis în luna octombrie (după ce a primit un număr record de sesizări, peste 2000), că este vorba de publicitate mincinoasă şi a cerut companiei să refacă reclamele, respectând legile.

Ce se întâmplă acum?

Sub presiunea protestelor de amploare, liderii partidelor politice de la putere şi din opoziţie s-au bâlbâit în diverse declaraţii contradictorii. Pe fondul marşurilor din Bucureşti, care au blocat ore în şir cele mai circulate bulevarde, decidenţii au început să tragă de timp şi să amâne votarea legii. Aşa a fost înfiinţată o comisie parlamentară, cu menirea de a analiza documentul. Premierul Victor Ponta, care a susţinut actul normativ în Guvern, a declarat că nu l-ar vota ca parlamentar, dar a refuzat să îl retragă din dezbaterea Legislativului. Preşedintele Traian Băsescu a spus că legea este neconstituţională şi că încalcă statul de drept. Chiar Ministerul Justiţiei a întocmit un referat din care reiese că legea Roşia Montană nu respectă Constituţia. Acelaşi premier Ponta a admis, la postul public de televiziune, că este posibil ca unii politicieni să fi fost cumpăraţi de RMGC pentru a susţine. De altfel, chiar Victor Ponta se declara ferm împotriva exploatării cu cianuri din Apuseni în campania electorală, dar şi-a schimbat radical poziţia după ce a ajuns la guvernare.

După mai multe tergiversări, pe 11 noiembrie Comisia parlamentară s-a pronunţat pentru respingerea proiectului de lege. În raportul final, aceasta admite posibile ilegalităţi care au avut loc în cadrul proiectului şi recomandă o nouă lege-cadru pentru exploatările aurifere. Un pas mic, dar foarte important. Firesc ar fi ca parlamentarii să ţină cont de acest aviz negativ şi să respingă legea. Dar cum nimic nu e sigur, suntem chemaţi în continuare la vigilenţă şi întărirea rugăciunii.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 76, noiembrie-decembrie 2013