Copii fericiţi în „Ţara minunată”

37 de copii s-au întors vineri, 23 august, din Tabăra de vară „Ţara minunată”. Această a doua ediţie, organizată de Protopopiatul ortodox Făgăraş II, i-a ţinut pe participanţi departe de telefoane, televizoare, calculatoare şi de aglomeraţia oraşelor. Timp de cinci zile, ne-am bucurat împreună de comuniune şi prietenie, participând la jocuri şi diverse ateliere de creaţie, făcând sport, cântând sau pur şi simplu povestind .

Într-un cadru de poveste, cu dealuri pline de flori şi plante de leac, departe de poluarea şi agitaţia urbană, copiii au avut parte de workshop-uri pe tematici din cele mai diverse. Cele cinci zile, marcate de rugăciuni la care copiii au fost implicaţi activ, au fost bogate în ateliere de creaţie (pictură pe ghips, colaje cu burete, felicitări, pictură pe sticlă, atelier foto etc.) dar şi de lecţii interactive. Seminarul „Ţara bunicilor”, realizat de Ioana Haşu – jurnalist şi cercetător CNSAS –, le-a prezentat copiilor istoria recentă (instaurarea comunismului şi rezistenţa împotriva regimului), implicându-i activ prin metode adaptate vârstei şi jocuri. Această incursiune într-un trecut cu care copiii nu se întâlnesc în lecţiile de istorie de la şcoală, dar face parte din viaţa părinţilor şi bunicilor lor, i-a ajutat să înţeleagă prezentul şi să preţuiască valoarea libertăţii.

În cadrul activităţilor organizate de o echipă a Organizaţiei „Let’s do it, Romania!”,  copiii au învăţat să se bucure de natură fără să o distrugă şi să fie chibzuiţi în folosirea resurselor naturale primite de la Dumnezeu. Jocurile, concursurile şi „vânătoarea de comori“ au fost modalităţi active şi distractive folosite în învăţare.

Steagul taberei "Ţara minunată" 2013

Tot din seria atelierelor interactive, educative şi creative au făcut parte şi atelierul foto, atelierul de gătit şi cursul „Fii pe fază!” (acordarea primului ajutor), dar şi o prezentare istorico-geografică a zonei – „Unde suntem?”. Iar pentru dezvoltarea creativităţii şi a abilităţii de a lucra în echipă, copiii au fost încurajaţi să compună versurile unui imn al taberei şi să realizeze un steag al Ţării Minunate.

Responsabilitatea pentru cei din jur şi generozitatea unor oameni calzi au făcut posibilă împlinirea visului unor copii care nu au ieşit niciodată din satul lor. O treime dintre copiii participanţi au avut biletul pentru Ţara Minunată plătit de binefăcători din umbră, care au dorit să le facă o bucurie fără să îşi dezvăluie identitatea.

Găzduirea Taberei „Ţara minunată” a fost asigurată de Centrul de Tineret din Seliştat, iar activităţile au fost oferite de voluntari, care au ales să dăruiască din timpul şi dragostea lor pentru cei mici. În echipa de anul acesta i-am avut pe: pr. protopop Ion Tărcuţă, pr. Marius Demeter, diac. Claudiu Păun, pr. Florin Donose, pr. Ionuţ şi Alina Paroş, Ioana Haşu, înv. Elena Ferendino, asist. med. Dana Lupea şi prietenii de la organizaţia „Let’s do it, Romania!”: Iulia Vilău, Ioana Daia şi Bogdan Muşat.

Natalia Corlean

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013

 

Când am aflat că vom petrece o săptămână fără televizor, calculator şi semnal la telefon, am fost uşor speriaţi. Dezamăgirea a fost uitată repede, când am găsit o minge şi un fileu de volei.

 

Să te pansezi când eşti sănătos, e foarte distractiv! Cursul de "prim ajutor" a lăsat în urmă mulţi "răniţi" bucuroşi.

Reciclarea e un subiect despre care mai avem de învăţat cu toţii. Când o facem prin joc şi suntem premiaţi pentru asta, e şi mai interesant. Mulţumim noilor noştri prieteni, Let's do it Romania!

 

Pizza de casă, coaptă pe vatră - o experienţă amuzantă şi mai ales gustoasă!

 

În Ţara Minunată am descoperit că toţi suntem artişti: colaje, decupaje, picturi pe sticlă şi ghips - amintiri care ne vor aduce aminte de bucuria acestor zile!

Din Ţara Minunată, am intrat în Ţara Bunicilor - ateliere despre viaţa bunicilor şi părinţilor noştri în comunism. Prin joc, poveşti şi experimente, am aflat despre instaurarea unui regim criminal, despre persecuţiile şi teroarea aşa-numitei Epoci de Aur, dar mai ales despre rezistenţa împotriva comunismului.

Ne-am amenajat propria capelă şi am început fiecare zi cerând binecuvântarea lui Dumnezeu. Seara, am mulţumit împreună pentru fiecare bucurie şi experienţă din Ţara Minunată. La finalul taberei, ne-am împărtăşit, pentru ca bucuria acestei săptămâni să fie deplină

Echipa de voluntari:

• -          Pr. protopop Ion Tărcuţă
• -          Pr. Marius Demeter
• -          Diac. Claudiu Păun
• -          Pr. Florin Donose
• -          Pr. Ionuţ şi Alina Paroş
• -          Ioana Haşu
• -          Înv. Elena Ferendino
• -          Asist. med. Dana Lupea
• -         Let’s do it, Romania!: Iulia Vilău, Ioana Daia, Bogdan Muşat
• -          Natalia Corlean

Despre pravilă

„Împlinindu-vă pravila voastră, să nu aveţi în gând să citiţi toate cele rânduite, ci să deşteptaţi şi să întăriţi în suflet pornirea de rugăciune pentru a dobândi următoarele lucruri:

a) niciodată să nu rostiţi în grabă, ci să rostiţi oarecum psalmodiind; în vechime toate rugăciunile rostite erau alese din psalmi, dar nicăieri nu întâlnesc cuvântul „a rosti”, ci pretutindeni întâlnesc „a cânta”;

b) în fiecare cuvânt să pătrundeţi şi nu numai ideea celor rostite să ia naştere în conştiinţă, ci şi simţământul corespunzător să-l deşteptaţi;

c) pentru a tăia îndemnul la rostirea grăbită, rânduiţi-vă să nu citiţi una după alta, ci să stăruiţi în rugăciunea citită un sfert de ceas, o jumătate de ceas, un ceas – cât stăruiţi de obicei – şi apoi să nu vă uitaţi câte rugăciuni aveţi de rostit, ci, cum a venit momentul, dacă nu mai aveţi dorinţa să stăruiţi mai departe, încetaţi să vă mai rugaţi citind;

d) după ce v-aţi rânduit acest lucru, totuşi nu vă uitaţi la ceas, ci rămâneţi aşa, liniştiţi, şi staţi la nesfârşit, gândul nici nu o va lua înainte;

e) pentru ajuta la mişcarea simţămintelor de rugăciune în timpul liber, recitiţi şi chibzuiţi toate rugăciunile care fac parte din pravila voastră şi resimţiţi-le ca, atunci când veţi începe să le citiţi în cadrul pravilei, să ştiţi dinainte ce simţământ trebuie deşteptat în inimă;

f) niciodată să nu citiţi rugăciunile fără întrerupere, ci întotdeauna să le întrerupeţi printr-o rugăciune personală, prin metanii, fie că faceţi acest lucru la mijlocul rugăciunilor, fie că-l faceţi la sfârşit. Imediat ce pătrunde ceva în inimă, să vă opriţi din citit şi să faceţi metanii. Această ultimă regulă este cea mai necesară şi cea mai folositoare pentru educarea duhului de rugăciune... Dacă vreun simţământ se prinde foarte tare, rămâneţi cu el şi faceţi metanii, iar cititul lăsaţi-l, şi procedaţi aşa chiar până la sfârşitul timpului rânduit.”

Unei persoane căsătorite sfântul îi scrie:

„- În anumite cazuri trebuie să ştiţi să scurtaţi pravila. Şi nu sunt puţine asemenea cazuri în viaţa de familie.”

- „Când treburile nu vă îngăduie să săvârşiţi pe deplin pravila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiţi.”

- „Pravila nu este partea esenţială a rugăciunii, ci este numai partea ei exterioară. Principalul lucru este rugăciunea minţii şi  a inimii căte Dumnezeu, înălţată cu slavoslovie, mulţumire şi cerere şi, în cele din urmă, cu lăsarea în întregime în voia Domnului. Când există asemenea mişcări în inimă, există şi rugăciune în inimă, iar când ele nu există, nu există nici rugăciune, chiar dacă aţi stărui zile întregi la pravilă.”

- „Cu privire la pravilă, eu gândesc aşa: orice pravilă şi-ar alege cineva, toată este bună atâta timp cât ţine sufletul în evlavie înaintea lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu inima Îi trebuie şi, atâta timp cât ea stă cu evlavie înaintea Lui este de ajuns. Iar în acest timp pravila este numai o uşoară încălzire sau aprindere a sobei.”

Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Sfaturi înţelepte”

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013

Despre rostul necazurilor în viaţă

          De obicei calea cea strâmtă nu ne place... Noi vrem lărgime şi spaţiu. Nu aude Domnul, oare, aceste strigăte? Le aude, însă nu voieşte să schimbe orânduirea vieţii noastre, deoarece lucrul acesta nu ar fi spre binele nostru. Aşa a fost orânduită starea noastră, încât numai strâmtorarea ne ţine în adevărata alcătuire. Îndată ce păşim în lărgime ne împrăştiem şi pierim. De aceea domneşte pe pământ strâmtorarea, ca fiind mediul cel mai bun pentru noi. Raţiunea apostolică vede în general în strâmtorare şi în situaţii deosebit de grele dragostea părintească a lui Dumnezeu faţă de noi şi pe cei ce se află în strâmtorare îi socoteşte fii apropiaţi ai lui Dumnezeu...

          Punctul de plecare al întunecării este faptul că ţelul nostru final se află pe pământ. Însă el nu este pe pământ. Pe pământ este începutul vieţii – perioada ei de pregătire, iar viaţa cea adevărată începe după moarte... Şi mijlocul deosebit al pregătirii este răbdarea cu blândeţe a strâmtorărilor, a lipsurilor şi a necazurilor. Cine aruncă o privire sau se uită la viaţa pământească cu asemenea ochi nu va începe să-şi zdrobească inima dacă nu va vedea în viaţa sa lărgime şi spaţiu, ci va râvni la un singur lucru: cum să facă pentru ca strâmtorarea să-i aducă cel mai bun rod, a cărui gustare să dureze până la viaţa viitoare.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Sfaturi înţelepte”

 

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013

Etapele păcatului

Vă voi spune când începe păcătoşenia. Iată cum vine ispita:

1) ni se înfăţişează în minte ceva rău sau ochiul vede ceva şi ceea ce a văzut stârneşte gânduri rele! Aceasta este provocarea. Aici nu este nici un păcat, căci şi una şi alta se năpustesc fără să vrem. Dacă voi, îndată ce simţiţi ceva rău, vă împotriviţi lui şi vă îndreptaţi spre Domnul, faceţi ceea ce se cuvine – nevoinţă duhovnicească. Dar, dacă voi nu vă împotriviţi lui, ci începeţi să vă gândiţi şi iarăşi vă gândiţi, fără să vă împotriviţi şi fără să-l urâţi, fără să vă îndepărtaţi, atunci nu mai este bine. Sufletul vi s-a zdruncinat. Nici aici încă nu este nici un păcat, dar pasul spre păcat este făcut...

Însă, dacă cineva este prins de lucrul acela rău şi începe să se gândească la el şi se tot gândeşte, săvârşeşte al doilea act al căderii în păcat:

2) convorbirea cu gândul rău sau atenţia la el. Nici aici încă nu este nici nu păcat, precum am spus, ci i se pune început.

3) Al treilea moment al căderii în păcat – consimţirea la gândul cel rău; omului îi place să se gândească la rău şi chiar şi fapta îi place. Aici este mai mult din păcat, dar încă nu este păcatul. Este necurăţie. Şi se întâmplă – consimţirea să izbucnească dintr-o dată, involuntar.

4) Al patrulea moment al căderii în păcat este dorinţa cea rea, înclinarea voinţei,  chiar dacă nu este încă hotărâtoare. Aici este păcat, căci este un lucru voit. Sentimentele nu le poate omul întotdeauna stăpâni, însă dorinţele sunt în puterea noastră. Toate acestea, totuşi, nu sunt adevăratul păcat, ci numai prefaţa lui.

5) Al cincilea moment este hotărârea de a păcătui sau acordul la păcat. Aici este adevăratul păcat, dar numai lăuntric. După aceasta nu întârzie să apară nici

6) păcatul cu fapta... şi aceasta este adevărata cădere, vătămarea sufletului, pierderea harului, căderea sub puterea vrăjmaşului.

Aşadar, alungaţi gândurile, fără să intraţi în discuţie cu ele, înăbuşiţi imediat consimţirea şi nimiciţi dorinţele. Aici este toată lupta. Şi se întâmplă ca gândul, consimţirea şi dorinţa – toate să se producă în acelaşi timp. Nu-i nimic. În cazul acesta toate sunt ca o provocare. Şi lupta pe toate le va alunga uşor.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Sfaturi înţelepte”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013