Fugi cu totul de urâta mânie. Nu zice
cuvinte de mânie niciodată. Nu grăi împotrivă. Nu fi cu fruntea plină de ciudă,
ci mai bine taci când îţi vine ispita mâniei. Nu pârî, nu înfrunta, nu ocărî,
nu mustra fără milă, nu lua în râs, ci fii cu toţii blând, abţine-te de
cuvintele iuţi, fugi de oameni mânioşi, fugi de locul unde ţi se naşte mânia.
Iartă tuturor imediat ce te-au supărat, nu ţine mânie, nu supăra pe nimeni. Nu
iubi răzbunarea. Nu pomeni greşalele nimănui. Fugi, taci, linişteşte-te, fii cu
dragoste şi blând şi Domnul te va milui.
Dobândește-ți
multă răbdare, căci multe necazuri vei avea în viaţă. Crucea nu-i aşa de
uşoară, patimile sunt multe şi mari, ispitele puternice, diavolii iscusiţi,
lumea vicleană, trupul leneş. Dar tu rabdă ispitele cu tăcere şi inimă smerită.
Cere ajutorul Domnului prin fierbinţi rugăciuni ca să treci cu uşurinţă şi
răbdare marea ispitelor. Toate sunt grele, toate cer seriozitate, cer luptă,
cer dar de sus de la Dumnezeu, cer jertfă de la tine. Rabdă tot ce-ţi trimite
Dumnezeu, căci El toate le ştie. Primeşte ca o doctorie dojana şi ocara,
iubeşte pe vrăjmaşi. Roagă-te mereu pentru toţi. Luptă-te, rabdă, taci, smereşte-te,
roagă-te neîncetat şi aşa vei birui.
Pr. Ioanichie Bălan, „Mi-e dor de cer”
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu