duminică, 19 februarie 2012

La gura sobei: Smerit, dar... !

Măsluitori de vorbe
Ghiduşi printre cuvinte
Idei vechi de când lumea
Din când în când spoite

Vorbim fără să zicem
Şi scriem pe nisip
Şoptim când e furtună
Ţipăm când e senin

De cerul este negru
Omătul cerne alb
Sicriu-i ultim leagăn
Şi pentru cel bogat

Mi-am pus durerea-n slove
Nespusul gând acum
L-am îmbrăcat în mire
Că vreau să îl mărit

Deşi sunt gângav tare
Insist acum să zic
El ne-a iertat degeaba
Noi tot aşa iubim

Avem ura ca soră
Privirile-s venin
Măreţi numai în vrere
Şi-n fapte doar pitici

Impresii de putinţă
Degrabă cârtitori
De apa este udă
Sau norii-s în eter

Ne supărăm pe aer
Că-i pentru toţi la fel
Şi munţii sunt de vină
Şi Soarele din cer

Doar eu sunt fără pată
Ceilalţi sunt vinovaţi
Că s-au născut în lume
Şi vor să-mi fie fraţi

Smerit - dar să se ştie!
Nu vreau, neapărat,
Să-mi ridicaţi statuie,
Numai din aur alb.
Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 - februarie 2012

Niciun comentariu: