vineri, 24 februarie 2012

Căsuţa copiilor: Ce facem în Post?

Dragi copii, în luna februarie începe Postul Mare. După cum îi spune numele, e cel mai lung şi poate cel mai important dintre cele patru posturi ale anului pentru că ne pregăteşte de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Haideţi să vedem ce înseamnă postul şi ce facem pentru a simţi bucuria din noaptea cea mare a Paştilor.
Trebuie să ştim că postul nu e un regim alimentar şi scopul postului nu e să flămânzim. E adevărat că în timpul postului renunţăm la carne, ouă, brânză – dar nu asta e cea mai importantă parte. Mulţi oameni uită adevăratul rost al postirii şi ţin doar o dietă; poate fi sănătos, dar nu îi apropie de Dumnezeu. Şi încă ceva: postul nu e un chin pe care ni l-a trimis Dumnezeu. El nu are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie să postim pentru că postul e o călătorie spre Domnul, e o pregătire pentru întâlnirea cu El; nouă ne foloseşte să postim, nu Lui.

Înainte de întâlnire
Gândiţi-vă cum ne pregătim înainte de întâlnirea cu un prieten drag pe care nu l-am văzut de mult: facem curat în casă, ne luăm hainele cele mai bune, ne gândim ce îi vom spune, cu ce îl vom servi, aşteptăm cu emoţie, poate adormim cu gândul că în curând îl vom îmbrăţişa... Tot aşa, postul e o pregătire pentru o sărbătoare. Pentru a simţi bucuria, trebuie să o dorim, să mergem spre ea, să fim pregătiţi. Cum ar fi dacă în loc să ne aşteptăm prietenul pregătiţi, am pleca de acasă? E clar că am rata întâlnirea. Ar suna la uşă degeaba şi apoi ar pleca. Dar cum ar fi dacă ne-ar găsi cu casa deranjată sau adormiţi? Ne-am simţi ruşinaţi, iar el s-ar grăbi să plece.
Deci postul există pentru ca noi să ne amintim că trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu Domnul. Trebuie să ne pregătim trupul, sufletul, gândurile.

Cum ne pregătim
În post, renunţăm la unele plăceri, cum ar fi mâncarea de dulce, sau încercăm să mâncăm mai puţin. Părinţii voştri şi duhovnicul vă pot sfătui cum e mai bine să mâncaţi în post. Ne putem gândi acum la cei care nu au ce să mănânce, la cei care suferă de foame, oferindu-le şi lor din mâncarea noastră. Pregătirea sufletească e poate cea mai importantă. Ea cuprinde în primul rând spovedania şi împărtăşania. Ele ne ajută să recunoaştem ce am greşit şi să ne îndreptăm, cu ajutorul Domnului, prin sfatul preotului. Apoi, e rugăciunea – adică dialogul nostru cu Dumnezeu. Nu putem avea o relaţie cu cineva dacă nu comunicăm. Cum să fii prieten cu cineva cu care nu ai vorbit niciodată, cu cineva pe care nu-l cunoşti? Oricât ne-ar iubi acel cineva, oricât ar fi de bun, dacă noi nu vrem să îl cunoaştem, nu ne putem bucura de el. În rugăciune, vorbim cu Domnul, îi spunem tot ce avem pe suflet. Rugăciunea e şi gândul către Dumnezeu când suntem la şcoală sau pe stradă şi vrem să îi cerem ajutorul sau vrem să îi mulţumim pentru ceva sau doar să fim cu El, să ne bucurăm cu El de un lucru mărunt din viaţa noastră.

Concluzii
Să recapitulăm: postul înseamnă mai puţină preocupare pentru mâncare, ca să nu uităm că mâncarea nu e cel mai important lucru în viaţă, că putem trăi şi cu mai puţin; apoi, postul înseamnă să ne gândim la cei de lângă noi, adică la toţi oamenii (şi subliniez: toţi, fără deosebire, căci toţi sunt copii ai Domnului şi fraţi ai noştri) – asta pentru că cea mai mare poruncă a Domnului e iubirea şi nu vom ajunge să îi iubim pe toţi decât dacă ne gândim la ei, dacă îi acceptăm cu toate greşelile lor, chiar şi atunci când ne enervează; celelalte aspecte foarte importante din post sunt spovedania, împărtăşania, participarea la slujbele Bisericii şi nu în ultimul rând rugăciunea.
Toate sunt importante. Nu e destul dacă ne spovedim, dar uităm de cei de lângă noi. Nu e suficient să mâncăm de post, dacă nu ne rugăm. Nici chiar rugăciunea singură fără strădania de a-i iubi pe cei din jurul nostru nu ne pregăteşte pentru întâlnirea cu Domnul.
Dacă nu ne pregătim, vom rata o întânire importantă, o mare bucurie.
Iar pregătirea nu e un chin, e o bucurie care ne ajută să primim o bucurie şi mai mare.


Activitate:
Până în 30 martie aşteptăm scrisori în care să ne povestiţi cum vă pregătiţi pentru Înviere, cum e postul vostru, care sunt bucuriile şi greutăţile postului. Cele mai frumoase scrisori vor fi publicate în numărul de Paşti.

Caietul cu versete:
Dedicaţi acestui post o pagină din caietul vostru cu versete. Lipiţi o iconiţă cu Domnul Hristos, Cel cu care ne pregătim să ne întâlnim. Căutaţi apoi în Biblie la Isaia, capitolul 58, versetele 6-7, care încep cu: „Nu ştiţi voi postul care Îmi place?...” Copiaţi cele două versete în caiet. Puteţi adăuga şi o rugăciune care vă ajută în pregătirea pentru Înviere, de exemplu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Un exerciţiu bun ar fi să învăţaţi pe de rost în acest post această rugăciune.

Pagină realizată de Asociaţia Teofilia

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 - februarie 2012

Niciun comentariu: