Întâlnire în Liturghie. Începând cu ora 9, preoţi şi preotese au participat la Sfânta Liturghie săvârşită în biserica “Sfinţii Martiri Brâncoveni” de ÎPS Serafim, PS Macarie - Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord şi de PS Andrei Făgărăşeanul - Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, înconjuraţi de un sobor de preoţi din generaţia sărbătorită. Au asistat PF Patriarh Daniel şi, de asemenea, ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, în calitate de gazdă.
La sfârşit PF Daniel, împreună cu ierarhii prezenţi, au oficiat slujba Parastasului pentru cei 13 profesori şi 38 de colegi trecuţi la Domnul. În cuvântul pe care l-a rostit, PF Patriarh Daniel a spus printre altele: “Suntem deosebit de iubiţi de Dumnezeu, noi, cei care am fost chemaţi pentru a-I sluji, deşi totdeauna erau alţii mai buni decât noi. Dar pentru că ne-a preferat pe noi, trebuie să aducem mai multă recunoştinţă, pentru că recunoştinţa este liantul care leagă darurile între ele, face pe om să crească duhovniceşte şi creează comuniunea.”
Ora de dirigenţie. Începând cu ora 11, în sala festivă a Academiei “Mitropolit Antonie Plămădeală”, s-a desfăşurat Ora de dirigenţie. La masa oficială au luat loc ierarhii mai sus amintiţi, împreună cu doi dintre profesorii de altădată: Pr. Prof. Acad. Dr. Mircea Păcurariu şi Pr. Prof. Pr. Constantin Voicu. În sală, cu emoţie în suflete, ne aflam noi, preoţii promoţiei 1974, iar la balcon, nu cu mai puţină bucurie, doamnele preotese.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de ÎPS Laurenţiu, care a spus printre altele: ”Doresc sa vă întâmpin din partea Facultăţii de Teologie din Sibiu, pentru că am şi misiunea de Decan, şi să vă mulţumesc pentru osteneala de a veni din diferitele colţuri ale ţării, ca să va întâlniţi aici. Doresc să mulţumesc PF Patriarh Daniel pentru dragostea dânsului faţă de Mitropolia Ardealului şi faţă de dumneavoastră, foştii colegi, cărora v-a făcut onoarea să vină să vă întâlnească.”
Părintele profesor Mircea Păcurariu, fost îndrumător de an, a ţinut cursul festiv intitulat: ”Sfinţii Martiri Brâncoveni, 295 de ani de la pătimirea lor”. Lecţia a fost o încântare, întrucât domnia sa a avut în expunere verva din totdeauna, venind şi cu amănunte mai puţin cunoscute din viaţa sfinţilor.
Apoi, la strigarea catalogului de către Părintele profesor C. Voicu, fiecare coleg a răspuns “Prezent”, ca odinioară la cursuri, şi a arătat pe scurt ce a realizat în mod deosebit, de la ultima întâlnire. Am ascultat cu interes destăinuirile colegului Iustin Marchiş, stareţul Mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti, şi cuvântările celor doi colegi, Gheorghe Cârstea şi Adrian Bălescu, care locuiesc în SUA. Am urmărit apoi, cu multă atenţie, istoria întâlnirii de acum 24 de ani a părintelui coleg Iustinian Stoica cu Muntele Athos şi diferite aspecte ale vieţii călugăreşti de la Schitul românesc Prodromul, unde vieţuieşte şi de unde a venit special să-şi întâlnească colegii.
Dan Ciobotea, colegul de altădată. La strigarea numelui: Ciobotea Dan Ilie, Preafericitul nostru Patriarh a răspuns “Prezent” şi apoi ne-a încântat pe toţi cu amintirile sale din anii studenţiei. “Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a permis să găsim timp, deoarece, în funcţia aceasta de slujire a Bisericii, foarte puţin timp există pentru programări libere”, a mai spus Preafericirea Sa.
În aceste momente, multora dintre noi, colegii, ne-a apărut în faţa ochilor minţii colegul de altădată. Era mai altfel, mai ales prin preocupări. Mereu la studiu, mereu cu revistele teologice sau volumele Filocaliei în faţă, nu renunţa la citit decât pentru o plimbare prin curtea Institutului, însoţind un profesor, sau pentru participarea la sfintele slujbe din capelă, având deosebită dragoste pentru Sfânta Liturghie.
„Marea Lavră” de la Sibiu. A împărţit ani de zile cu Romul Joantă, actualul mitropolit al Germaniei, şi cu alţi colegi o cameră de trecere din căminul Institutului şi, pentru că preocupările dânşilor erau mai ales rugăciunea şi studiul, respectiva cameră purta, între noi, colegii, numele de ,,Marea Lavră” – aluzie la una din mănăstirile de la Muntele Athos. Era foarte apreciat de părinţii profesori şi notele lui, fără excepţie, au fost maxime. După cum ne destăinuia unul dintre dascălii noştri, la intrarea în Institut Dan Ciobotea avea cunoştinţele teologice ale unui student mediu de anul IV. Îşi însuşise totul ca autodidact în anii liceului, ştiind încotro merge, ce doreşte să facă în viaţă, pregătindu-se asiduu pentru întâlnirea cu Teologia. ,,Fiecare persoană umană, a mai spus Preafericirea Sa, este, ca formare, rezultatul unei înmănuncheri de daruri primite de la părinţii după trup, de la părinţii duhovniceşti, profesori şi alţi oameni care au contribuit la formarea noastră. Deci ce avem noi propriu este numai modul în care am organizat, sistematizat şi am cultivat darurile primite.”
La rândul său, ÎPS Serafim şi-a exprimat în primul rând durerea provocată de moartea tragică a Părintelui profesor Constantin Mihoc din Germania, preot paroh în eparhia dânsului, trecut la Domnul de curând. A vorbit apoi despre viaţa în studenţie, despre participarea zilnică la Sfânta Liturghie, despre pelerinajele pe care le făceam împreună. “Am fost o generaţie cu adevărat binecuvântată de Dumnezeu, mai ales prin prezenţa Preafericirii Sale, Părintele Patriarh, care ne-a depăşit pe toţi.”
O zi binecuvântată. Pe nesimţite, au trecut patru ore, timp în care fiecare coleg şi-a deschis inima şi a rostit cuvinte de suflet spre bucuria celor prezenţi. Ziua de marţi s-a încheiat cu o agapă servită la trapeza Academiei, unde au continuat destăinuirile între colegi. A doua zi ne-am despărţit, urându-ne unii altora cele mai frumoase împliniri şi promiţându-ne să fim prezenţi peste cinci ani, la o nouă întâlnire.
Pr. Marcel Dobrea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 32 - septembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu