Copilul Sfântului Ioan Botezătorul. Cuviosul David s-a născut în 1519 în localitatea numită astăzi Kiparisi. Părinţii lui, Hristodul şi Teodora, formau o familie de preot împodobită cu darul evlaviei. Încă de mic îşi însoţea tatăl la biserică şi stătea timp îndelungat să se roage în faţa icoanei Sfântului Ioan Botezătorul. Spunea că în Sfânta Biserică îi place cel mai mult “tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului şi aripile Sfântului Ioan Botezătorul.”
La vârsta de 3 ani, David a dispărut de acasă. Părinţii l-au căutat îndelung, dar nu l-au găsit. Singura lor nădejde s-a îndreptat către rugăciune şi au hotărât să meargă la biserică. Nu mică le-a fost mirarea când l-au zărit pe copil în faţa iconostasului. Tatăl l-a întrebat:
- Ce faci aici, copilul meu? Cum ai ajuns aici? Unde ai fost atâtea zile? Nu te-ai temut?
- Cum să mă tem, când Sfântul Ioan era lângă mine şi mă ţinea de mână? Era viu, aşa cum este în icoană. El m-a adus aici şi când am ajuns în faţa icoanei lui, a intrat în ea. Apoi mi-a spus: sâmbătă va veni tatăl tău şi va săvârşi aici Sfânta Liturghie. De aceea, nu m-am întors acasă, pentru că vă aşteptam pe voi. Are un chip atât de dulce şi de dragostea lui mi s-a umplut inima.
Plecarea de acasă. Copilăria şi-a petrecut-o învăţând Scrierile Sfinte şi ajutându-şi părinţii la treburile câmpului. La vârsta de 15 ani, a plecat de acasă deoarece “glasul pe care îl aşteptam s-a auzit înlăuntrul meu ieri seară în vremea Vecerniei. L-am întrebat şi pe Sfântul Ioan Botezătorul şi nu mi-a răspuns în clipa aceea, dar am văzut în ochii lui că este de acord. Şi nu mă mai îndoiesc deloc acum, deoarece în noaptea care a urmat mi s-a arătat în vis, spunându-mi: David, să pleci mâine după Sfânta Liturghie ca să apuci să-l întâlneşti pe viitorul tău povăţuitor.“
Întâlnirea cu părintele Acachie. Primul lui duhovnic, părintele Acachie, l-a povăţuit întru credinţă, ascultare şi dragoste, dar cu multă asprime duhovnicească. Pentru că fratele David era foarte serios şi avea autoritate, monahii din obşte l-au numit la vârsta de 20 de ani stareţ (în înţelesul de părinte duhovnicesc) şi bătrân. De aceea, i-a rămas numele de David cel bătrân.
Vieţuirea în Athos şi sihăstria din Arta. Duhovnicul Acachie a hotărât să îl ducă pe ucenicul iubit în Muntele Athos. Cuviosul David a vieţuit mai mulţi ani în Mănăstirea Marea Lavră, unde a fost supus la mai multe încercări şi la mare invidie din partea fraţilor împreună vieţuitori. În această vreme, părintele Acachie a plecat la Constantinopol pentru a lua blagoslovenie de la Părintele patriarh. Datorită severităţii, culturii şi sfinţeniei sale, părintele Acachie a fost numit mitropolit de Navpact şi Arta. Acesta l-a chemat pe cuviosul David la reşedinţa mitropolitană din Arta, unde cuviosul a început să se nevoiască într-un colţ din subsolul mitropoliei, colţ pe care l-a prefăcut în sihăstrie. În localitatea Arta, cuviosul a fost hirotonit preot, a devenit sfătuitorul mitropolitului şi duhovnicul celor care erau propuşi pentru hirotonie.
Mănăstirea Vernicova. Pentru că părintele David dorea să-i trezească din amorţirea sufletească pe preoţi şi pentru că îi mustra deseori, mitropolitul Acachie a hotărât să îl trimită egumen la mănăstirea Vernicova. Aici părintele David a devenit foarte cunoscut, iar în momentul în care slujea Sfânta Liturghie, faţa i se lumina şi i se umplea de lacrimile smereniei. Aici a cunoscut şi mucenicia. În acea vreme, turcii stăpâneau Grecia Centrală şi copiii grecilor ortodocşi erau luaţi de către aceştia şi educaţi în credinţa islamică. Câţiva copii, ce se aflau în grija unui turc din localitatea Livadia, au evadat, iar cel care a fost găsit vinovat a fost stareţul David. A îndurat timp de mai multe zile chinuri îngrozitoare, cu mâinile ridicate în sus de către turci; câţiva creştini au auzit de chinurile lui şi au dat mulţi bani guvernatorului pentru ca acest cuvios să fie eliberat. În drumul de întoarcere către mănăstire, i-a venit gândul de a nu mai merge acolo, aşa încât a plecat spre nord şi a ajuns în Evia, ţinutul lui natal.
Mănăstirea Schimbarea la Faţă. Lângă Robies, cuviosul a aflat un loc potrivit pentru pustnicie, aproape de o biserică veche a Schimbării la Faţă a Mântuitorului, adăpostindu-se într-o peşteră. A devenit cunoscut şi a ajutat prin poveţe şi rugăciune pe mulţi dintre creştini. În cinci ani de vieţuire, cuviosul David a strâns în jurul lui 6 tineri şi, astfel, a închegat o obşte. Dorinţa lui era aceea de a zidi o mănăstire. De aceea, le-a spus fraţilor că au nevoie de 2 lucruri - de apă şi de bani, dar că banii vor veni mai uşor, pentru că mulţi credincioşi vor ajuta, deoarece mănăstirea va fi loc de scăpare în vremuri grele. Apa, însă, era o problemă. Sfântul David s-a rugat: “Doamne, fă o minune! Dacă aici, în acest munte, va izvorî apă, vom face o mănăstire. Pe lângă toate minunile pe care Le-ai făcut, mai poţi face o minune mică, ca să Te lăudăm şi prin asta, zidind aici sus o mănăstire”. A doua zi, când s-a urcat pe munte, exact în locul unde cu o zi mai înainte arătase cu toiagul lui, dintr-o dată a izvorât apă. Bătrânul David a plecat cu unul dintre fraţi să adune bani pentru ridicarea mănăstirii, au găsit înţelegere în multe locuri şi au ajuns până în Rusia. Această peregrinare a durat 2 ani, timp în care monahii din ţară au strâns şi ei o parte din banii necesari.În câţiva ani, mănăstirea a fost zidită, obştea formată şi vestea despre dragostea, mângâierea, învăţătura Cuviosului David şi a obştii sale s-a răspândit peste tot, iar minunile acestui sfânt sunt nenumărate. Toţi pelerinii ortodocşi care se bucură de întâlnirea cu bătrânul David, ale cărui sfinte moaşte se află în mănăstirea pe care a ctitorit-o, primesc în inimi blagoslovenie, lumină şi credinţă puternică în Dumnezeu. Prăznuirea Sfântului Cuvios David se face în data de 1 noiembrie, ziua adormirii sale, şi reprezintă al doilea hram al Mănăstirii Schimbarea la Faţă din insula Evia.
Eufemia Toma
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu