Bisericile din Hârseni

Satul Hârseni este aşezat în centrul depresiunii Ţării Oltului, la 10 kilometri de Făgăraş, într-o poziţie din cele mai pitoreşti. Spre nord se văd în zare dealurile „Ardealului”, cu înclinări blânde şi în mare parte pleşuve, iar spre sud-vest şi vest ne încântă privirea culmile cărunte ale bătrânilor Carpaţi ai Făgăraşului. Despre cele două biserici ale satului ne vorbeşte părintele Răzvan Timofte, preot paroh din septembrie 2005:



Satul cu două biserici
Satul Hârseni, ale cărui origini se pierd în adâncurile istoriei, are două lăcaşuri de cult, unul în partea „de jos” şi celălalt în partea „de sus”.
Biserica cu hramul “Sfântul Gheorghe” a fost zidită în anul 1856 în locul unei bisericuţe de lemn, care fusese sfinţită la 4 iunie 1793 de episcopul Gherasim Adamovici, cu ocazia unei vizite canonice. Zidirea a avut loc în timpul preotului Bucur Herciogea, iar pictarea lui s-a făcut de către domnul Ioan Căzilă, în 1955.
Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” este datată din anul 1759, turnul fiind însă adăugat mai târziu, în anii 1872-1873. Istoricul Valeriu Literat cercetează monumentul în anul 1927, când remarcă faptul că lăcaşul de cult are neapărată nevoie de reparaţii, dar şi că intenţia celor 55 de familii greco-catolice este de a o dărâma şi de a zidi o altă biserică din temelie, deşi cea veche este suficient de încăpătoare pentru numărul credincioşilor uniţi. Acest lucru s-a şi întâmplat la puţin timp după vizita istoricului, în locul bisericii monument fiind ridicat un locaş de cult nou.
În 1948 credincioşii greco-catolici s-au întors, după mai bine de două veacuri, la Biserica Ortodoxă, ambele biserici intrând în grija comunităţii satului, care a rămas ortodoxă, comunitate prin grija căreia a fost pictat şi noua biserică, în 1973, de către pictorul Nicolae Plămădeală.

Slujitori de-a lungul veacurilor
Cea mai veche pomenire despre un preot din Hârseni datează din 14 aprilie 1657, când se prezintă înaintea Scaunului Superior al Făgăraşului parohul satului, consemnat ca „popa Petraş”. În anul următor, în februarie 1658, cu ocazia examenului făcut de inspectorii calvini ai principesei Suzana Lorantffy, preotul din Hârseni era „popa Neagoe”, despre care este consemnat faptul că era un om cu învăţătură, viaţă şi purtare bună faţă de credincioşi.
Preoţii care au slujit de-a lungul veacurilor parohia din Hârseni au fost: Bucur Herciogea, Iosif Herciogea, Ioan Pop, Teodor Rânea, Dumitru Ciulei, Victor Boboc, Gheorghe Itu, Nicolae Ţeposu, Ioan Câmpeanu şi Radu Petraşcu.

Enoriaşi credincioşi şi inimoşi
Prin binecuvântarea lui Dumnezeu şi sprijinul oamenilor extraordinar de inimoşi şi credincioşi ai aceste parohii, cu suportul consiliului parohial, în ultimii ani s-au realizat foarte multe lucrări la cele două biserici ale parohiei: înzestrarea bisericii „Sfântul Nicolae” cu un iconostas nou, montarea de geamuri tip termopan pentru ambele biserici, dotarea lor cu străni noi, împodobirea cu icoane bizantine aduse din Grecia, alei pavate în jurul bisericilor, acoperirea celor două lăcaşuri de cult cu ţiglă metalică, izolare şi renovare în exterior.
La finalul acestor eforturi am avut onoarea de a-l avea în mijlocul nostru pe Î.P.S. Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care a binecuvântat lucrările efectuate şi a acordat întregii comunităţi un act de cinstire. Această zi a fost una deosebit de importantă în viaţa sătenilor din Hârseni, pentru care, ca şi pentru toţi românii ardeleni, Biserica a fost candela care a ţinut aprinse în sufletele locuitorilor sentimentul naţional şi dragostea faţă de credinţă şi tradiţiile strămoşeşti.

Pr. paroh Răzvan Petru Timofte

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 29 - iunie 2009