Rugăciunea acţionează asupra sufletului şi asupra
trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de
frecvenţa ei. E uşor de recunoscut care este frecvenţa rugăciunii şi, într-o
anumită măsură, intensitatea acesteia. Calitatea ei rămâne însă necunoscută,
căci noi nu avem mijloace de măsurare a credinţei şi a capacităţii de dragoste
a aproapelui nostru. Cu toate acestea, felul în care trăieşte cel ce se roagă
poate să ne lămurească asupra calităţii invocaţiilor pe care le adresează lui
Dumnezeu.
Caracter şi valoare morală
Chiar şi atunci când constă mai cu seamă în
recitarea automată a unor formule, ea exercită un efect asupra
comportamentului, întăreşte în acelaşi timp simţul spiritual şi moral. Mediile
în care rugăciunea este practicată se caracterizează printr-o persistenţă a
sentimentului datoriei şi a răspunderii, printr-un nivel mai scăzut al
egoismului şi al urii, prin mai marea bunătate arătată celorlalţi. Pare să fie
demonstrat faptul că, la indivizi cu o dezvoltare intelectuală egală,
caracterul şi valoarea morală sunt superioare în rândul celor care se roagă,
prin comparaţie cu cei care nu se roagă.
O glandă spirituală care aduce vindecare şi putere
Atunci când rugăciunea este rostită cu
regularitate, influenţa ei devine evidentă şi este comparabilă cu influenţa
binefăcătoare a unor glande cu o funcţionalitate normală. Ea determină un fel
de transformare mentală şi organică, care se produce progresiv. S-ar putea
spune că în conştiinţă se aprinde ceva ca o flacără. Omul îşi vede atunci
adevăratul chip. El îşi descoperă egoismul, lăcomia, greşelile de judecată şi
orgoliul, care stăteau ascunse în umbră. Omul ajunge să se supună îndatoririlor
morale, să caute să dobândească smerenie; în faţa lui deschizându-se, astfel,
Împărăţia Milei. Încetul cu încetul, se instalează o linişte interioară, o
armonie spirituală şi morală, o mai mare putere de a îndura sărăcia, bârfa,
calomnia, grijile, de a suporta mai uşor pierderea celor dragi, durerea, boala
şi moartea. Astfel, medicul care vede un bolnav rugându-se ar trebui să se
bucure. Liniştea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic.
O mai bună activitate mentală
Cu toate acestea, rugăciunea nu trebuie să fie
asemuită morfinei, căci, odată cu calmul, ea aduce şi o integrare mai bună a
activităţilor mentale, un fel de regenerare a personalităţii. Uneori ea
generează curajul, imprimă credincioşilor o influenţă deosebită. Seninătatea
privirii, liniştea atitudinii, seninătatea comportamentului şi, când este
necesar, acceptarea cu seninătate a morţii, pun în evidenţă prezenţa comorii
ascunse în adâncul sufletului. Sub această influenţă binefăcătoare, până şi
ignoranţii, retardaţii, îşi folosesc mai bine forţele intelectuale şi morale.
Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual, dobândit
prin ereditate şi prin educaţie.
Această legătură spirituală cu Dumnezeu îi umple
de pace sufletească, ce iradiază din ei şi le însoţeşte paşii peste tot. Din
păcate, în prezent numărul celor care se roagă corect este foarte redus.
Dr. Alexis Carrel
Rugăciunea lui Iisus
Ideea e să
petreci zilnic măcar puţin timp rostind Rugăciunea. O rosteşti de cincizeci, de
o sută de ori, mai mult sau mai puţin; nu o zici ca un robot, ci cu
sinceritate, vorbindu-I lui Hristos în timp ce încerci pe cât de mult poţi
să-ţi concentrezi atenţia. Poţi să rosteşti oricând Rugăciunea, fie că aştepţi
autobuzul, fie că te speli pe dinţi. Această rugăciune scurtă,
atotcuprinzătoare şi foarte la îndemână, prinde rădăcină şi creşte în sufletul
omului.
În timpul
procesului, îţi asculţi capacitatea de a desluşi prezenţa lui Dumnezeu. El
este, desigur, deja prezent; problema e că noi nu suntem foarte pricepuţi în
a-L simţi. Rostirea Rugăciunii lui Iisus te ajută să-ţi găseşti această
capacitate de a te „acorda” la prezenţa Sa, aşa cum înveţi gama pentru a-ţi
dezvolta capacitatea de a identifica notele muzicale.
Frederica
Mathewes-Green, Rugăciunea lui Iisus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu