Căsuţa copiilor: Dărnicia

Dragi copii,

Ne-am gândit să vă scriem în acest număr despre dărnicie, deoarece dărnicia este un lucru foarte plăcut lui Dumnezeu. Domnul ne face mereu daruri şi se bucură nespus când, asemenea Lui, şi noi ne străduim să facem daruri semenilor noştri. Mai ales creştinii trebuie să se străduiască să fie darnici. Am să vă spun o întâmplare despre dărnicie şi dragostea care ne face să nu fim egoişti, ci să ne gândim şi la binele aproapelui nostru, aşa cum ne învaţă Dumnezeu.

Odată, în vremurile de demult, mai mulţi călugări vieţuiau într-o mănăstire. Se străduiau să fie iubitori, să-L laude pe Dumnezeu şi să ducă o viaţă curată şi sfântă. Ei nu duceau o viaţă comodă şi îmbelşugată, ci se îndeletniceau cu postul şi aveau un trai modest.

Într-o zi, cineva bătu la uşa chiliei în care locuia stareţul mănăstirii. Bătrânul călugăr deschise şi în faţa lui văzu un tânăr blând, care-i zâmbea. Acesta îi întinse un chiorchine de strugure mare şi frumos, încărcat cu boabe zemoase şi parfumate, îmbiindu-l pe stareţ să-l primească. Stareţul îi mulţumi şi luă ciorchinele. Întorcându-se în chilia sa, stareţul privi ciorchinele şi îşi spuse: „Ce gustoşi trebuie să fie aceşti struguri! Ce lucruri minunate a creat Dumnezeu, şi câtă bunătate a dovedit acest tânăr, care s-a gândit să mi-i dăruiască!”

Apoi un alt gând îi veni stareţului: „Acest ciorchine îi este mai de folos părintelui care locuieşte alături, căci el este mai în vârstă, şi strugurii aceştia îi vor întări puterile.” Şi, îndată, stareţul se duse şi îi dărui ciorchinele celuilalt.

Călugărul în vârstă făcu o plecăciune şi îi mulţumi. Apoi, rămânând singur în chilia sa, el cugetă: „Ce ciorchine gustos! El i-ar ajuta, fără îndoială, fratelui meu călugăr care este bolnav. I-l voi duce lui, negreşit!” Zis şi făcut.

În acest fel, ciorchinele de strugure a poposit din chilie în chilie, căci fiecare călugăr primea darul cu mulţumire, dar găsea de cuviinţă că altul dintre fraţii săi de mănăstire s-ar bucura mai mult de el, şi fiecare l-a dăruit mai departe, până când, în cele din urmă, ciorchinele a ajuns din nou la stareţul mănăstirii...

Când îl primi din nou, stareţul exclamă în gând, plin de uimire: „Doamne, cu adevărat călugării care vieţuiesc în această mănăstire sunt plini de dragoste unii faţă de alţii, căci nici unul n-a păstrat pentru sine darul, ci a găsit de cuviinţă să-l dăruiască aproapelui său! Suflete pline de dărnicie, pe care Dumnezeu cu siguranţă le iubeşte!... Cât despre mine, smeritul, acum am înţeles marea Ta purtare de grijă! Căci, deşi am dăruit ceea ce primisem, Tu ai făcut să ajungă din nou la mine. Tu nu-i laşi niciodată în lipsuri pe cei care fac daruri, ci le dăruieşti lor încă şi mai mult!”

Cum să fiu darnic?

Dragi copii, dacă v-aţi gândit să participaţi şi voi la Postul Crăciunului, care începe foarte curând, în 15 noiembrie, să ştiţi că un mod bun prin care o puteţi face este să fiţi darnici. Toţi cei din jurul vostru pot avea nevoie de ceva, iar darurile pe care le-aţi putea face sunt nenumărate. Nu uitaţi că părinţii voştri vă iubesc foarte mult şi că le puteţi dărui bucurie prin comportamentul vostru bun, printr-un mic ajutor la treburile casei, printr-o îmbrăţişare caldă şi multe altele. Bunicii aşteaptă şi ei să-i vizitaţi. Pe ei aţi putea să-i bucuraţi recitându-le o poezie sau un cântecel nou învăţate, o rugăciune sau un psalm. Şi mai multă nevoie de ajutor şi mângâiere au copiii săraci sau oamenii bolnavi. Pentru a le oferi un dar, cereţi ajutorul părinţilor. O hăinuţă care v-a rămas mică, o pereche de ciorapi groşi, nişte alimente pot fi lucruri de care alţii au mare nevoie.

Concurs

V-am pregătit un nou concurs, la capătul căruia vă aşteaptă, desigur, un premiu minunat! Dacă aţi citit cu atenţie textele de mai sus, tot ce aveţi de făcut este să luaţi o foaie de hârtie şi să răspundeţi la următoarele întrebări:

• 1. Care este darul pe care părinţii călugări din istorioara de mai sus l-au transmis mai departe de la unul la altul?
• 2. Enumeraţi câteva daruri pe care le-aţi primit de la Dumnezeu.
• 3. Cum puteţi fi darnici? Enumeraţi alte câteva moduri, în afară de cele pe care vi le-am sugerat în caseta „Cum să fiu darnic”.

Aşteptăm cu nerăbdare răspunsurile voastre la adresa Protopopiatului (o găsiţi la pagina 16), fie prin poştă fie o trimiteţi prin cineva, până la data de 1 decembrie 2011.

Pagină realizată de Asociaţia Teofilia

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 58 - noiembrie 2011