Şi vreau să scriu pe-o coală de hârtie,
Nu ştiu gramatică însă deloc
Şi sunt sătul de întâlniri cu mine
Aşa că mă pitesc uşor la loc,
Să nu mă văd cumva într-o sclipire,
Acum de zic un lucru mă forţez să cred,
Conştiinţă am numai de stau pe vine
Că din picioare nu mai pot să scriu,
Ci doar să mă gândesc pe înserate,
Cum pot sancţiona un adevăr
Să stea la uşă măcar două şoapte
Să văd cum lupii-aşteaptă hămesiţi,
La colţ de pagină să mă înhaţe,
Că nu mai e dreptate pe pământ
Iar adevărul e clipirea unei pleoape
E o clipire ce se arhivează pe un raft
Vreo zece secole şi încă jumătate,
Aşa încât doar eu şi of-ul meu,
Să înşirăm cuminţi vorbe deşarte
Dau cinstea pe-o peniţă de stilou,
Să pot să mă înţep uşor în mână,
Să nu cumva să mă trezesc ... că dorm
Şi scap un adevăr nearhivat din gură.
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 58 - noiembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu