Imediat după miezul nopţii, la primele ore ale zilei de 29 august 2009, în spitalul din Târgu-Mureş, părintele Gheorghe-Vasile Găitănaru, parohul comunităţii ortodoxe din Feldioara – Protopopiatul Făgăraş, s-a stins din viaţa aceasta pământească. Părintele a fost răpus de cancer, una din bolile nemiloase ale vremurilor noastre, la vârsta de doar 39 de ani. Viaţa. Părintele Gheorghe s-a născut în 9 octombrie 1969, în oraşul Brezoi, din judeţul Vâlcea. Rămânând orfan de ambii părinţi, părintele a fost luat în grija doamnei Georgeta Cosma, mătuşa sa după mamă, care s-a ocupat de creşterea şi educarea lui, îndrumându-i paşii pe calea Teologiei.
Se căsătoreşte cu doamna preoteasă Elena-Simona Macarie, apoi este hirotonit de către Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, pe seama parohiei Feldioara, din protopopiatul nostru, unde a slujit 10 ani. Aici munceşte cu timp şi fără timp pentru mântuirea sufletească a enoriaşilor săi, dar şi pentru binele lor vremelnic: a împodobit sfântul lăcaş cu pictură nouă, a acoperit biserica cu ţiglă metalică, a pus geamuri de tip termopan, a cumpărat o nouă casă parohială. Chiar bolnav fiind, se îngrijeşte şi de încălzirea centrală şi înlocuirea iconostasului existent cu unul nou, lucrări rămase însă neterminate.
Slujba de înmormântare. Slujba de înmormântare a avut loc în data de 31 august, la Sibiu, în biserica cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ din cartierul Lazaret, unde este paroh părintele profesor Vasile Mihoc.
După săvârşirea Liturghiei arhiereşti, a început slujba de înmormântare, cu un impresionant sobor de preoţi, la sfârşitul căreia Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a rostit cuvânt de îmbărbătare şi mângâiere sufletească pentru cei îndureraţi, subliniind măreţia slujirii preoţeşti, slujire ce are continuitate nu numai pe pământ, ci şi în cer.
Părintele protopop Ioan Ciocan, însoţit de un grup de preoţi din Protopopiatul Făgăraş, a rostit necrologul, aducând mărturie despre vrednicia părintelui Gheorghe.
Mai multe despre părintele ne-a mărturisit Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, în special cu referire la ultimele sale săptămâni de viaţă, când a vorbit de mai multe ori cu el. Am aflat astfel că părintele Gheorghe a înţeles şi a acceptat că aceasta este rânduiala lui Dumnezeu şi că, dacă Dumnezeu l-a chemat acum, El se va îngriji şi de cei rămân în urma sa. Părintele Gheorghe a fost chemat să slujească la altarul ceresc al lui Dumnezeu, unde continuă să se roage pentru cei dragi, aşa cum a făcut-o şi la altarul bisericii pământeşti. Întristarea şi lacrimile vărsate de cei îndureraţi primesc acum puterea de a se transforma în ofrandă, în dar, în rugăciune pentru părintele plecat la Domnul. Această putere o dă rugăciunea Bisericii din cadrul slujbei de înmormântare a preoţilor, care este una dintre creaţiile liturgice cele mai frumoase. Ea reprezintă ultima predică a preotului înaintea credincioşilor săi, ca unul care şi-a împlinit lucrarea preoţiei pe care i-a rânduit-o Dumnezeu prin darul Lui.
Înhumarea. La dorinţa pe care părintele Gheorghe şi-a exprimat-o înainte de a pleca dintre noi, trupul său neînsufleţit a fost aşezat în ţărâna strămoşilor săi din satul Văratica, judeţul Vâlcea, fiind înmormântat alături de mama sa.
Aici, părintele profesor Vasile Mihoc s-a adresat credincioşilor parohiei Văratica, arătând că înainte de moarte părintele Gheorghe a trecut prin mari suferinţe, care l-au pregătit duhovniceşte pentru plecarea dintre noi, prin ele părintele reuşind să ardă etapele vieţii mai repede, aşa cum Sfântul Ioan Botezătorul a sfârşit de tânăr prin moarte mucenicească, sau aşa cum Cuvioasa Parascheva a murit la vârsta de numai 25 ani. A plecat devreme dintre noi, după socotinţele noastre, însă Dumnezeu a ştiut că acum este mai pregătit pentru Veşnicie.
Purtat pe umerii preoţilor, părintele Gheorghe a înconjurat pentru ultima dată biserica, apoi a fost dus la locul de veci, unde părintele Octavian Smădu, parohul bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul Victoria, a adus un omagiu prin cuvânt, vorbind despre părintele aşa cum l-a cunoscut în cercul misionar al preoţilor din jurul oraşului Victoria.
Cu zâmbetul pe buze. Cu două săptămâni înainte de a muri, părintele Gheorghe a trimis mesaje mai multor preoţi şi colegi: „Simt cum mă topesc ca ceara clipă de clipă. E groaznic! Dumnezeu şi Maica Domnului să mă întărească! Iertaţi-mă, vă rog!“ Împăcat cu toţi şi nădăjduind în mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, cu sufletul purificat de suferinţele cumplite din ultimul an şi mângâiat de lumina cerească ce i s-a arătat de mai multe ori in ultimele zile ale vieţii sale, Părintele Gheorghe s-a mutat acolo „unde nu mai este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit“, zâmbind pentru Veşnicie, căci a adormit cu zâmbetul pe buze.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să mângâie cu harul său dumnezeiesc familia îndurerată, pe doamna preoteasă Elena-Simona, pe fiica lor, Elena-Bianca, şi pe toţi cei apropiaţi: credincioşi ai Parohiei Feldioara, rude, colegi şi prieteni.
Hristos Domnul, Cel mort şi înviat, să-l ierte de cele ce a greşit în viaţă, să-l odihnească cu drepţii şi de fericire veşnică să-i facă parte în Împărăţia cea cerească!
Pr. Ion Tărcuţă
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu