Socializarea pe internet, între avantaje şi riscuri

Internetul devine în viaţa tinerilor o parte considerată tot mai mult ca fiind obligatorie. Numărul celor care şi-au conectat casele la imensa lume virtuală e tot mai mare, iar dacă nu îl avem acasă, internetul ne stă la dispoziţie la şcoală sau în internet cafe-uri. O parte mare (dacă nu cea mai mare) a timpului o petrecem pe site-urile de socializare: bloguri, forumuri, chaturi, Facebook, Hi5, MySpace, Netlog, Twitter, Bebo şi altele. Cunoaştem însă toate aspectele acestui mod de relaţionare?


O viaţă publică, la distanţă de un clic
Tot mai multe locuinţe sunt conectate la internet. Este foarte uşor să susţinem cauza „obligativităţii” conexiunii, doar avem atâtea motive, mai ales la adolescenţă: referate de făcut, informaţii pentru şcoală, legătură necostisitoare cu prietenii‚ ‘toţi colegi au’ şi multe altele. În realitate, cel mai mare spaţiu îl acordăm socializării prin intermediul internetului, fie că discutăm pe forumuri, chat, sau messenger, navigăm pe bloguri sau schimbăm impresii în alte moduri de a interacţiona virtual. Avantajele sunt multiple: ţinem legătura foarte uşor cu prietenii, nu ne costă nimic să vorbim cu rudele şi amicii de peste mări şi ţări, aflăm o mulţime de lucruri noi şi cunoaştem persoane pe care nu am fi avut niciodată ocazia să le întâlnim în realitate. Ca să facilităm comunicarea, completăm date de profil, postăm poze, vorbim despre noi, ne facem viaţa publică, la îndemâna unui clic. E minunat să ai prieteni, să împărtăşeşti bucurii şi tristeţi, să cunoşti oameni noi. O fi însă totul atât de roz? Aparent.

Ce e dincolo de roz?
Efectele socializării pe internet sunt vizibile: ne uităm mai puţin la televizor, ieşim mai puţin cu prietenii, lectura unei cărţi devine aproape inexistentă. În schimb, petrecem câteva ore zilnic în faţa calculatorului, viaţa reală fiind înlocuită într-o tot mai mare măsură cu viaţa virtuală. Anonimatul (aparent şi el, pentru că IP-urile pot dezvălui multe despre noi) ne ajută, mai ales pe cei puţin mai timizi, să prindem curaj. Când nu trebuie să te uiţi în ochii omului e mai uşor să spui anumite lucruri. Rareori însă ne gândim că internetul este o lume tot atât de vastă ca şi lumea reală, la care au acces tot felul de oameni, iar anonimatul este şi pentru ei de mare ajutor. Şi astfel ajungem la situaţii de genul:
- „la începutul lui 2006, în decurs de 5 săptămâni, 7 adolescente din Middletown, Connecticut, au sesizat poliţia, după ce au fost agresate sexual de către bărbaţi cunoscuţi pe MySpace”;
- „O mamă a descoperit că fiul său, de 7 luni, este de vânzare pe internet“;
- „mai mulţi părinţi au găsit poze cu copiii lor apărând la profilul unor necunoscuţi, însoţite de mesaje sexuale”.
Credeţi că vouă nu vi se poate întâmpla? Şi dacă, totuşi…? Un sociolog spunea că site-urile de socializare sunt ca un dormitor cu uşile închise, doar că este vorba despre un dormitor în care poţi să inviţi chiar şi 1000 de persoane, de ale căror intenţii nu poţi fi sigur.

Informaţiile personale
Expunerea online nu este lipsită de riscuri. Există hoţi care au declarat că înainte să atace o casă se informează de pe blogul familiei sau al unui membru în legătură cu programul, casa şi maşina lor, portrete sau situaţia economică, spaţiul virtual oferindu-le gratuit şi rapid detalii pe care altădată nu ar fi reuşit să le obţină. Copii şi adolescenţi au fost răpiţi sau abuzaţi de persoane care obţinuseră datele lor personale prin intermediul internetului – o lume în care orice îşi poate asuma orice identitate vrea.
Care este soluţia? Nu faceţi publice şi nici nu daţi unor persoane cunoscute pe internet date personale.

Fotografiile personale
Imaginile personale făcute publice pe internet pot fi folosite de persoane rău intenţionate fie pentru a culege informaţii, fie pentru a le utiliza în interes propriu. O campanie care atrage atenţia asupra pericolelor publicării fotografiilor copiilor a fost lansată de site-ul viatalatara.wordpress.com. Numită: „Mai bine NU!”, ea a avut ca scop „informarea părinţilor asupra pericolelor la care se expun atunci când postează fotografii cu copiii lor pe internet, pe orice tip de site-uri publice (Flickr, Photobucket, Webshots, Picasa, etc), pe forumuri sau la concursuri foto, mai ales atunci când oferă şi detalii personale de tip: nume, adresă, telefon, email.” Rezumatul acestei campanii: „internetul este un spaţiu în care au acces persoane de toate categoriile “mentale”: de la oameni cumsecade până la infractori, dezaxaţi, pedofili. Fotografii cu copii sunt furate şi modificate cu ajutorul unor softuri de editare foto şi puteţi avea surpriza să le găsiţi în locuri mai mult sau mai puţin deocheate. Soluţia: parolaţi-le, postaţi-le pe conturi private, accesibile doar familiei şi prietenilor.” Aceste lucruri sunt valabile nu doar pentru pozele cu copii, ci pentru orice fel de fotografii personale.

În două cuvinte…
Site-urile de socializare pot fi extrem de folositoare, iar avantajele utilizării lor le-am enumerat deja. Să ţinem însă cont şi de dezavantaje şi de riscuri:
- viaţa virtuală se trăieşte în defavoarea vieţii reale, care devine tot mai săracă; în plus, o privire plină de dragoste, o îmbrăţişare caldă, o strângere de mână, parfumul unei flori sau adierea mângâioasă a unui vânt cald nu le vom găsi pe internet.
- dincolo de aparenţele strălucitoare şi binevoitoare se poate ascunde o lume periculoasă, în care poţi intra fără să vrei; nu uita deci de precauţie. Nu tot ceea ce vezi pe internet este adevărat.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009