Postul Crăciunului, postul bucuriei

În înţelepciunea sa, Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători câte o perioadă de post, mai scurtă sau mai lungă, în funcţie de importanţa sărbătorii, prin care creştinul are posibilitatea să se pregătească duhovniceşte pentru aceasta. Sărbătoarea pentru care Biserica ne pregăteşte acum este cea a Naşterii Domnului sau a Crăciunului.

Postul iernii
Cele patru perioade de post ale Bisericii noastre corespund cu cele patru anotimpuri ale anului calendaristic, făcând începutul acestora. Nu cred că această situaţie este întâmplătoare. La fiecare început de anotimp suntem îndemnaţi să ne îndreptăm gândurile noastre spre Dumnezeu, să ne concentrăm atenţia spre Acela în mâinile căruia sunt toate, cerându-I ajutorul pentru cealaltă vreme a vieţii noastre. De altfel, aşezarea postului la începutul anotimpului reflectă ierarhia de valori care caracterizează creştinismul în general: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă“ (Matei 6,33). Aşa se face că la începutul celui de-al patrulea anotimp ne este aşezat înainte Postul Crăciunului, care poate fi socotit pe drept cuvânt postul iernii.

Semnificaţia duhovnicească
Postul Crăciunului începe în 15 noiembrie şi ţine 40 de zile, până în 24 decembrie inclusiv, lăsându-se sec în 14 noiembrie. Dacă această zi cade miercurea, cum este anul acesta, sau vinerea, lăsăm sec pe 13 noiembrie şi începem postul pe 14 noiembrie. Acest post închipuie ajunarea de patruzeci de zile a lui Moise, pe Muntele Sinai, în aşteptarea primirii tablelor Legii, ajunările patriarhilor Legii Vechi precum şi zilele de post ale tuturor profeţilor şi drepţilor Vechiului Testament, care se pregăteau pentru venirea lui Mesia. Dacă în Postul Mare ne pregătim să-L urmăm pe Hristos pe drumul Golgotei, să murim şi să înviem împreună cu El, în timpul Postului Crăciunului ne pregătim asemenea patriarhilor, profeţilor şi drepţilor Vechiului Testament, să-L primim în sufletele noastre pe Mesia „cel mult dorit“, ne pregătim să poposim în noaptea sfântă a Crăciunului lângă staulul unde Dumnezeu S-a făcut om şi să-I aducem împreună cu magii, cu păstorii, dar şi cu îngerii, prinosul nostru de recunoştinţă, inima noastră curată, cântarea noastră de laudă, aurul credinţei noastre, smirna dragostei şi tămâia rugăciunii stăruitoare.

Îndepărtarea de la obiceiurile lumeşti
În mod obişnuit, cuvântul „sec“, din sintagme precum „lăsatul secului” sau „mâncare de sec", este înţeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. „Lăsatul secului” înseamnă, deci, începutul vremii de sec, lăsatul postului. Secul pe care îl lasă postul ortodox este seculum (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, modă, obiceiuri lumeşti. De aceea, lăsatul secului este mai întâi de toate un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieţii prin lăsarea păcatelor şi a preocupărilor deşarte, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, prin întoarcerea spre Dumnezeu. Aşa se spune în frumoasele cântări bisericeşti de post: "Ziua postului părăsire de păcate să-ţi fie, suflete, şi către Dumnezeu plecare şi apropiere". Postul este prin excelenţă timp de rugăciune, de căinţă şi mărturisire a pacatelor, de înfrânare, de răbdare şi mai ales de iertare.

Post uşor
În comparaţie cu celelalte posturi, Postul Crăciunului este un post mai uşor, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin. Astfel, se mănâncă peşte şi preparate din peşte:

• în toate zilele de sâmbătă şi duminică, cuprinse între 21 noiembrie şi 20 decembrie inclusiv;
• pe 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului;
• în zilele de prăznuire a unor sfinţi cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă:

30 noiembrie - Sf. Ap. Andrei;
4 decembrie - Sf. Varvara;
5 decembrie - Sf. Sava;
6 decembrie - Sf. Nicolae;
9 decembrie - Zămislirea Sfintei Fecioare Maria;
18 decembrie - Sf. Cuvios Daniil Sihastrul;
20 decembrie - Sf. Ignatie Teoforul,
dacă aceste sărbători cad marţea sau joia;

• în orice zi din post, dacă în acea zi avem hramul bisericii din parohia noastră.

Este un post uşor şi datorită faptului că sunt accesibile mai multe alimente, având în vedere că abia a trecut toamna şi cele mai multe gospodine au umplut cămările cu zacuscă sau alte alimente de acest gen. „Dezlegările“ care fac postul mai uşor au în vedere evenimentul pentru care ne pregătim, Naşterea Domnului, respectiv venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, eveniment aşteptat cu multă bucurie.

Postul bucuriei
Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, este făgăduinţa Tatălui care străbate întreg Vechiul Testament. În acest sens, gândul venirii lui Mesia era însoţit de emoţii şi stări sufleteşti de bucurie. În creştinism, acestea sunt foarte bine redate de colindele noastre strămoşeşti, care se aud în biserici chiar din prima zi a Postului Crăciunului. La auzirea colindelor ne bucurăm întru Domnul, Cel care vine la noi, Cel ce Se naşte în ieslea Bethleemului, şi Se înfăşoară în scutece, Cel cântat de îngeri, Căruia i se închină păstorii, magii şi toată făptura. Cântând colinde, bucuria noastră se intensifică pentru că prin ele ne alăturăm îngerilor şi împreună „cu strămoşii cântăm în cor“, preamărind astfel naşterea Fiului lui Dumnezeu şi vestind tuturor mântuirea, aşa cum au făcut şi sfinţii apostoli.

Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 10 - noiembrie 2007