Masa de Crăciun

Pentru mulţi marea bucurie de Crăciun constă într-o masă îmbelşugată. Gospodinele petrec zile întregi în bucătărie pentru a pregăti meniuri bogate. Să nu uităm, Crăciunul înseamnă Naşterea Domnului, care a ales să se nască într-o peşteră săracă, nu într-un palat cu ospeţe regale. Sigur că Dumnezeu vrea să ne bucurăm şi de bunătăţurile pe care El ni le-a creat şi dăruit spre hrană, însă nu să înlocuim Bucuria Lui cu „bucuria” unui pântece îndesat de delicatese, care degenerează de multe ori în indigestii. Să fim deci cumpătaţi în aceste zile, să nu căutăm meniuri îmbelşugate, mai ales după perioada de post, ci să căutăm Bucuria sufletului, pe care o vom găsi în Vestea cea bună că Hristos se naşte pentru noi, în colinde, în Sfânta Liturghie şi în comuniunea cu aproapele nostru. În ceea ce priveşte meniul, noi vă oferim două reţete: plăcinte pentru a vă cinsti colindătorii în ziua de Ajun, care este zi de post, şi un aperitiv rapid pentru masa de Crăciun.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie

Plăcinte de Ajun

Bunica mea făcea plăcinte cu o naturaleţe ieşită din comun. Plăcintele de tot felul însoţeau sărbătorile noastre (începând cu Sf. Dimitrie când mâncam delicioasa plăcintă cu dovleac şi terminând primăvara când apăreau cireşele). Ştiu că se spune că de Crăciun în casă trebuie să miroasă a cozonac, dar în mintea mea cozonacul e mai legat de Paşti. Crăciunul şi mai ales seara de Ajun, când este încă post, sunt imposibil de conceput fără nuci, mere şi plăcinte (fie ele sărate sau dulci).

Foi pentru plăcintă (ştrudel sau trigoane):
600 g faină
300 g apă caldă (obligatoriu caldă)
un praf sare
ulei pentru uns foile
Făina se amestecă cu praful de sare şi apa caldă, se frământă până rezultă un aluat ce nu se lipeşte de mână. Se lasă să se odihnească o jumătate de oră. După o jumătate de oră aluatul devin elastic şi poate fi foarte uşor manevrat. Se împarte în 4 bucăţi care se întind întâi cu vergeaua, iar apoi cu mâna, în foi foarte subţiri. Se lasă foile să se usuce puţin.

Pentru trigoane: Foile se tăie în fâşii de 6-7 cm lăţime şi cca 40 cm lungime. La un capăt se pune o linguriţă cu vârf din umplutură. Fâşiile se îndoaie, în formă de triunghi, peste umplutură, şi se rulează în continuare, în triunghi, până la sfârşit. Se aşează apoi în tava unsă puţin (sau în care am pus hârtie de copt) şi se ung şi deasupra cu ulei. Tava se introduce în cuptorul bine încălzit la foc mijlociu, unde se lasă 10-15 min, până când trigoanele se rumenesc. După ce tavă s-a scos din cuptor, se iau cu o spatulă şi se ung cu apă caldă dacă umplutura este sărată şi cu apă caldă îndulcită dacă trigoanele sunt desert.

Pentru ştrudel: Foile se ung cu ulei iar pe o margine se aşează umplutura. Se rulează şi se aşează în tavă. Se ung şi la suprafaţă şi se pune tava în cuptor la foc mediu cca 20 minute. După ce se scot din cuptor, rulourile se ung cu apă caldă. Asta ajută foaia să rămână proaspătă. Se acoperă cu un şervet.

Umplutură cu ciuperci:
500 g ciuperci
1 ceapă
2 linguri ulei
sare, piper
zeama de la o jumătate de lămâie
câteva măsline
Ciupercile se taie cuburi, se stropesc cu zeamă de lămâie şi sare şi se călesc în ulei împreună cu ceapa tăiată mărunt. La final se adaugă măsline tocate (fără sâmburi).

Umplutură cu varză:
1/2 varză albă (de preferat murată)
1 ceapă
2 linguri ulei
piper, seminţe de mărar
sare, zeama de la 1/2 lămâie
Varza se toacă mărunt, se sărează şi se stropeşte cu zeamă de lămâie, apoi se condimentează cu seminţe de mărar şi piper şi se căleşte uşor în ulei împreună cu ceapa tocată mărunt.

Umplutură de nuci:
200 g miez de nucă
coaja de la 1/2 lămâie
1 plic zahar vanilat
zahăr tos (după gust)
2 linguri pesmet
Miezul de nucă se sfarmă cu sucitorul, se amestecă cu zahărul şi aromele.

Umplutură cu mere:
1 kg mere dulci
1 linguriţă scorţişoară
2 linguri pesmet
câteva stafide care au stat în rom
zahăr tos după gust
Merele se tăie cubuleţe, se stropesc cu zeamă de lămâie, se adaugă scorţişoara, stafidele şi pesmetul. Când foile sunt pregătite pentru a fi umplute se adaugă în compoziţie şi zahărul.

Reţetă oferită de doamna Nicoleta Cintar – Craiova

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie

Rozete cu carne şi brânză

Ingrediente pentru circa 10 bucăţi:

• - 1 ceapă mijlocie
• - 150 g caşcaval
• - 1/2 linguriţă de cimbru uscat
• - 1/2 linguriţă de pătrunjel
• - 1 ou
• - 500 g de carne de porc tocată şi condimentată
• - 2 linguri de pastă de roşii
• - piper
• - 150 g de brânză de vaci
• - 7 linguri de lapte
• - 6 linguri de ulei
• - 1 linguriţă de sare
• - 300 g de făină
• - 1 pliculeţ de praf de copt
• - unt pentru tavă

Se curăţă ceapa şi se taie mărunt, se taie cubuleţe caşcavalul, se spală şi se toacă mărunt pătrunjelul. Se separă albuşul de gălbenuş, se amestecă albuşul, carnea tocată, cimbrul, ceapa, pătrunjelul (se păstrează puţin pentru ornat), pasta de roşii, piperul şi caşcavalul.
Se amestecă brânza de vaci cu laptele, uleiul şi sarea. Făina se amestecă cu praful de copt şi se adaugă la compoziţia de brânză, formând un aluat, care se întinde pe o suprafaţă presărată cu făină şi se formează un dreptunghi de circa 50/27 cm. Se întinde carnea tocată peste aluat, se rulează pe lung şi se taie în 10 felii cu o grosime de 5 cm. Se aşează bucăţile într-o formă specială de tort, unsă cu unt, cu partea secţionată în sus. Se amestecă gălbenuşul cu 1 lingură de lapte şi se ung marginile aluatului.
Se introduce la cuptor şi se coace circa 40 de minute la foc potrivit.
La sfârşit se presară pătrunjel şi cimbru deasupra, dacă vă place.
Se fac foarte uşor şi sunt delicioase!

Reţetă oferită de doamna Laura Sava – Timişoara

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie

Remediu naturist pentru creşterea imunităţii şi lupta împotriva bolilor sezonului rece

• - 500 g miere de salcâm;
• - 6 lămâi
• - o cană de măceşe (sau cătină) proaspete bine spălate (pentru un efect maxim) sau măceşe uscate mărunţite, sau pudră de măceşe.

Se zdrobesc măceşele la robot, cu maşina de tocat sau cu ciocanul de bătut carne (puse în tifon), cât de bine se poate. Lămâile se spăla foarte bine (dacă sunt din recolta proprie); cele cumpărate se curăţă de coaja care este tratată cu chimicale. Se mărunţesc lămâile la robot sau cu maşina de tocat şi se pun împreună cu măceşele într-un borcan de sticlă încăpător. Se adaugă mierea şi se amestecă bine cu o lingură din lemn. Nu se foloseşte nimic metalic la prepararea acestui remediu, pentru a împiedica oxidarea. Se aşează borcanul în bucătărie pe dulap şi se agită de câteva ori pe zi. După 10 zile se poate consuma din preparat câte o lingură dimineaţă, pe stomacul gol, sau înaintea meselor, în caz de răceli sau gripă. Este foarte eficient iarna, în tratarea răcelilor, în cazul copiilor slăbuţi care nu au poftă de mâncare, în convalescenţă, avitaminoză şi infecţii.
În paralel este indicat să se consume fructe şi legume proaspete sau sub formă de suc, precum şi infuzii călduţe din plante (mentă, pătlagină, sunătoare, cimbrişor de munte, muşeţel, tei, coada şoricelului, lavandă etc.).

Reţetă oferită de doamna Marilena Vlădoianu, Craiova

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie

Biserica „Sf. Nicolae” din Cincu

Aflată la 21 de kilometri de Făgăraş, comuna Cincu se află pe un teritoriu deluros, cu multe păduri. Aici, cultura săsească îmbinată cu tradiţiile românilor au dat un aer aparte zonei. Localitatea, care şi-a păstrat până astăzi aspectul de mic oraş, a fost întemeiată de coloniştii saşi la mijlocul secolului al XII-lea. În anul 1927 număra cu puţin sub 2500 de suflete, jumătate saşi, jumătate români, dar şi alte confesiuni, în localitate existând şi azi patru biserici – urme ale convieţuirii pe aceste plaiuri a diferitelor confesiuni. Astăzi, după plecarea unei mari părţi din populaţia de naţionalitate germană, numărul locuitorilor nu mai atinge faima de altădată şi doar comunitatea ortodoxă are un preot paroh stabil. Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” a înflorit în ultimii doi ani, după venirea părintelui Florin Butum la cârma parohiei, la începutul lui 2007. Părintele este cel care ne povesteşte pe scurt istoria locului.

Comuna Cincu este aşezată la jumătatea drumului principal Făgăraş - Agnita, aproape de defileul Oltului. În trecut a avut în proporţie egală locuitorii, saşi şi români, coloniştii saşi fiind aduşi aici în secolul al XII-lea, cu scopul de a apăra sudul Transilvaniei de invazii. Cu timpul, localitatea s-a dezvoltat foarte mult, devenind unul din cele şapte Scaune săseşti ale provinciei Sibiului. Datorită statutului lor juridic superior, saşii provinciei au dobândit de timpuriu o poziţie privilegiată.
Războaiele de tot felul care au urmat au redus numărul românilor foarte mult. În anul 1698, Cincu număra numai 28 de familii, cu circa 140 de suflete, iar anul 1733 doar 90 de suflete, conform statisticii episcopului unit Inochentie Micu.
În anul 1750, Cincu e scaun protopopesc cu câteva parohii dependente, având 83 de familii ortodoxe fără preot, număr care se va păstra şi în anii următori. Peste patru decenii şi mai bine, respectiv în anul 1805, o nouă statistică arată că în Cincu erau 260 de familii, o biserică ortodoxă şi doi preoţi ortodocşi: Vasile Paicu şi Vasile Nicu, hirotoniţi în Transilvania, primul în 1761, al doilea în 1791. Creşterea populaţiei româneşti s-a datorat faptului că saşii au avut nevoie tot mai accentuată de braţe de muncă, pentru lucrarea întinselor domenii, braţe pe care le-au găsit în satele din Ţara Făgăraşului.
Biserică ortodoxă, cu hramul „Sfantul Nicolae”, a fost construită în anul 1815. Este aşezată la intrarea în cimitir, în sudul localităţii, parte în care locuiau în trecut românii, saşilor revenindu-le partea de nord. Ctitorii lăcaşului de cult au fost obştea satului. Biserica a fost ridicată în stilul bizantin, cu elemente gotice. Are formă de navă, cu pereţii construiţi din piatră şi cărămidă, plafonul drept, cu grinzi de lemn, şi pardoseală din scândură de brad. Nu are pictură interioară sau inscripţii exterioare, fiind zugrăvită cu motive naţionale.
De-a lungul timpului lăcaşul de cult a cunoscut mai multe etape de restaurare. În anul 1907, sub păstorirea preotului Ioan Mihu, a fost construit turnul în forma actuală. În 1927, sub păstorirea preotului Gheorghe Coanta, s-au înnoit duşumelele şi a fost zugrăvit, iar în 1947, sub preotul Hariton Eşeanu s-a zugrăvit din nou. În anul 1954, sub păstorirea preotului Leon Moldovan, s-a reparat acoperişul, s-a zugrăvit în interior şi s-a introdus curentul electric. În 1967 s-a reparat Sfântul Altar şi s-a zugrăvit interiorul întregii biserici.
Parohia ortodoxă numără peste 450 de familii, formând o comunitate închegată cu ajutorul căreia, începând din 2007, biserica a intrat în reparaţii capitale în vederea pictării şi sfinţirii acesteia.
La altarul acestei biserici au slujit ca preoţi titulari, începând cu anul 1761: Vasile Paicu, Vasile Nicu, Eftimie Stângu, Ignatie Mandocea, Iosif Mihu, Ioan Mihu, Gheorghe Coanta, Hariton Eşeanu, Leon Moldovan, Virgil Vasu şi Florin Adrian Butum.

Pr. paroh Florin Adrian Butum

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie