Pe bună dreptate, despre omul contemporan se afirmă
că este omul căutărilor. Despre orice domeniu al cunoașterii am vorbi, am putea
radiografia câtă preocupare există, câtă frământare și cât freamăt. În general,
omul caută ”ceva”, de aceea majoritatea rezultatelor lui sunt nesatisfăcătoare.
Mare parte din ceea ce explorează omul cutezător este realitate exterioară. În
urechile lui sună perpetuu chemarea:
Vino, cunoaște, explorează, sau, dacă vrei mai mult, inventează. În
mijlocul atâtor chemări, un glas discret, intim chiar, șoptește sufletului la
ureche: Oprește-te, te caută Hristos!
Lasă-te găsit! Nu te mai ascunde de El în căutările tale! Dacă ceea ce
explorează omul în exteriorul lui se încadrează în categoria ”ceva”, epuizat de
căutări neroditoare omul constată că acel ”ceva” nu îl mulțumește. Fiecare succes,
în loc să îi astâmpere setea, i-o adâncește. Așa realizează că, de fapt, el nu
are nevoie de ”ceva”, ci de ”Cineva”.
Este modern să testăm, să etichetăm și să comparam
totul, inclusiv pe noi înșine, evaluându-ne IQ-ul și validându-ne poziția
potrivit acestuia. În psihologie se dezvoltă tot mai amplu conceptul de
inteligență emoțională, iar în Biserică se vorbește tot mai mult despre un alt
fel, atipic, de inteligență, inteligența duhovnicească. Ceea ce frapează dintru
început este faptul că inteligența duhovnicească nu se construiește pe
coeficientul IQ, ci pe inteligența spirituală de a te lăsa condus de Hristos,
în Duhul Sfânt, indiferent de scorul tău IQ .
În înțeles general, așa cum precizează Maica
Siluana Vlad, inteligența duhovnicească (ID) este ”capacitatea
omului de a se converti permanent la condiția sa de fiu” și este dublată
de aceea de a păstra neîntrerupt, prin mijlocirea lui Hristos, pe Duhul Sfânt.
Rusaliile ni-l fac cunoscut pe Duhul Sfânt, Mângâietorul promis, care dă sens
căutărilor și IQ-ului. Ele transformă raționalitatea în spiritualitate și
inversează polii, așezând în prim plan inteligența duhovnicească, în fața celei
raționale. Ea învață creierul să gândească cu inima, îl oprește pe om din căutare
și-l determină să se lase găsit de Hristos. Căutarea lui Dumnezeu în exteriorul
persoanei umane înseamnă fugă de El, de aceea Hristos grăiește: oprește-te şi
lasă-te găsit.
Impulsionat de constatarea aceasta, Sfântul
Apostol Pavel exclamă, indignat de refuzul galatenilor de a se dărui integral și
permanent lui Dumnezeu: ”Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai
degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la
înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca
înainte?” (Galateni 4, 9).
Tocmai această stare smerită a omului, care se restituie
pe sine lui Dumnezeu, smulgându-se din neantul neparticipării la viața lui
Hristos și nepermițându-și retrogradarea de a-L privi pe Hristos pe youtube,
după ce l-a atins cu degetul, ca Toma, sau și-a odihnit capul pe pieptul Lui, precum
Ioan, este inteligența duhovnicească.
Ea pare absurdă și riscantă, în comparație cu cea
intelectuală. De aceea, creștinul inteligent duhovnicește are curajul să riște
pierderea unei ore din planningul său de business și să facă ”afaceri
inteligente” cu sine, lăsându-se cucerit de Hristos.
Pr. Adrian Magda
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu