Creştinii nu susţin noua Constituţie

Luna iunie a adus în peisajul politic o serie de discuţii privind modificarea Constituţiei. Prilej cu care am avut din nou ocazia să ne lămurim – de parcă ar mai fi fost nevoie – că politicienii nu reprezintă interesele noastre, ci se închină slugarnic la toate tendinţele occidentale, chiar şi atunci când nu sunt obligatorii. Este însă şi o ocazie să afirmăm valorile creştine, adunându-ne împreună în rugăciune pentru ţara şi neamul nostru. Patriarhia română şi alte multe asociaţii creştine au luat atitudine împotriva acestei denigrări a familiei şi a valorilor autentice.

Biserica apără şi promovează familia tradiţională

În urma adoptării în şedinţa de lucru a Comisiei de revizuire a Constituţiei de marţi, 4 iunie 2013, a amendamentului la articolul 4 alin. (2) din Constituţia României în vigoare, prin care sunt completate în legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea, inclusiv culoare, orientare sexuală sau trăsătură genetică, precizăm:

Patriarhia Română speră că o astfel de prevedere constituţională nu constituie o premisă pentru o orientare defavorabilă familiei creştine tradiţionale.

În acest sens, Patriarhia Română îşi exprimă dorinţa ca, atunci când vor fi luate în discuţie amendamentele la articolul 48 alin. (1) din actuala Constituţie a României, Comisia de revizuire va ţine cont de propunerea Bisericii Ortodoxe Române, înaintată Parlamentului României (27 mai 2013) în numele majorităţii românilor (85,9%), şi anume:

„Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”.

Fragment din comunicatul de presă emis de  

Biroul de presă al Patriarhiei Române

O direcţie ce afectează demnitatea umană

În slujirea noastră de păstori ai poporului lui Dumnezeu din Moldova, nu putem tăcea și rămâne indiferenți față de perspectiva unei mari decăderi, aceea de a strica rostul ființial al omului de a se uni, bărbat și femeie, în sfânta taină a căsătoriei. Totodată, îndemnăm la veghe, în duh de rugăciune și de mărturisire, față de un proces mereu crescând de păgânizare a societății, având ca reper valori zis a fi moderne, superioare. (…)

Considerăm că schimbarea viziunii asupra instituției familiei va conduce, prin ultimele sale consecințe, la desfigurarea acestei națiuni, prin relativizare morală și prin încurajarea promiscuității sexuale, cu efecte extrem de nocive mai ales asupra copiilor sau tinerilor. Suprimarea statutului actual al familiei și al căsătoriei ne-ar face, astfel, vinovați, în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc, de o greșeală fără precedent și ne-ar plasa pe o direcţie ce afectează demnitatea umană şi nu are nimic moral şi sfânt.

Fragment din comunicatul de presă emis de  

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

Nu ne dăm seama ce se întâmplă şi care vor fi urmările

–        Să nu vă fie teamă în a mărturisi adevărul –

De multe ori noi stăm pasivi, nesimţitori la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi această pasivitate nu vine decât din lipsa de credinţă fierbinte. Nu avem o credinţă vie, statornică, luminată de Duhul lui Hristos, luminată de Duhul Evangheliei. (…) Trebuie să fim uniţi şi să ne rugăm, căci trăim nişte vremuri foarte grele pentru întregul neam. Nu ne dăm seama cu toţii de ce se întâmplă şi de care vor fi urmările a ceea ce acum se dezbate şi urmează să se legifereze. Astăzi credinţa noastră şi familia sunt vânate. Se vrea distrugerea familiei, a familiei sănătoase, sfinte şi bune.

Legiferarea păcatului atrage consecinţe asupra întregului neam

Să se întrebe parlamentarii noştri şi toţi cei pe care i-am votat şi i-am ales ca să ne reprezinte: oare tatăl şi mama lor, strămoşii lor, ce spun? Bunicii care i-au crescut, ce spun când văd ce propun ei în Parlament?

Dragii mei, poate va spune cineva că va fi doar o lege, dar noi ne vom vedea de viaţa şi de credinţa noastră mai departe. Nu, dragii mei; va avea consecinţe mari. Legiferarea păcatelor împotriva firii, a sodomiei, a gomoriei – păcate pentru care în Vechiul Testament, vă amintiţi foarte bine, Dumnezeu a trimis foc din cer –, legiferarea acestora atrage consecinţe asupra întregului neam. (…)

Împreună, cler şi popor, trebuie să fim uniţi şi să ne păstrăm identitatea. Să păstrăm acest pământ sfânt şi curat. De câte ori n-aţi mărturisit, cei care aţi fost plecaţi în afară, când v-aţi întors în ţară, că nu este un pământ mai sfânt şi mai frumos ca acesta al patriei noastre? De ce? Pentru că a fost sfinţit cu sudoarea strămoşilor noştri, cu genunchii pe care şi i-au plecat, cu viaţa lor sfântă şi curată, demnă, pe care au dus-o în frică de Dumnezeu. (…)

Aceasta nu e civilizaţie, ci abuz

De aceea, să nu vă fie teamă în a mărturisi adevărul. Dascălii, profesorii, primarii, şi absolut toţi cei care aveţi o funcţie de conducere undeva, luaţi atitudine împotriva a ceea ce se întâmplă, a imoralităţii care ni se impune, pentru că iarăşi spun: e vânată fiinţa, identitatea noastră naţională. E un atentat la cultura noastră şi la spiritualitatea noastră. Noi avem o cultură şi o spiritualitate, un neam, un popor bine întemeiat, bine aşezat pe nişte valori şi nu trebuie să le pervertim, nu trebuie să le schimbăm. (…)

S-a ridicat cineva şi a spus că trebuie să recunoaştem meritele Bisericii Ortodoxe şi a celorlalte minorităţi şi culte din ţară, contribuţia lor la istoria neamului. Şi altcineva s-a ridicat şi a spus: „Iarăşi Biserica? Când vom deveni un stat civilizat?”

Aceasta e civilizaţie? Pardon! Dacă trebuie să fiu pervertit şi să-mi pervertesc mintea şi conştiinţa, aceasta nu-i civilizaţie. Acesta este un abuz. Ceea ce fac ei este un abuz împotriva fiinţei şi a identităţii naţionale…

Este cel mai mare atentat care se face asupra fiinţei noastre, asupra culturii şi a spiritualităţii noastre naţionale: să pui non-valoarea în locul valorii, să pui păcatul în locul cel sfânt, la loc de cinste. Aceştia grăbesc sfârşitul, dragii mei. Îl silesc pe Dumnezeu să se comporte altfel decât ar vrea. De aceea noi, cu atitudinea noastră, cu bunătatea, cu dragostea, cu rugăciunea fierbinte să-i cerem lui Dumnezeu să le schimbe mintea, să le dea cunoştinţa Adevărului, tăria mărturisirii Adevărului, a dreptei credinţe.

Părintele Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna

Fragmente din cuvântul la Duminica Sfinţilor Părinţi, 16 iunie 2013

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013