Când lucrul nu vă permite să vă
săvârşiţi pe deplin pravila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar
niciodată nu trebuie să vă grăbiţi. Dumnezeu este pretutindeni. Dimineaţa să-I
daţi mulţumire şi să-I cereţi binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva
metanii şi este de ajuns! Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtaţi la
întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de
metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă
scurt şi puternic iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers!
Prin urmare, puteţi să vă rugaţi neîncetat. De aceasta să vă îngrijiţi şi în
această direcţie să îndreptaţi tot ce faceţi.
Sfântul Epifanie a fost
întrebat: „Cum să împărţim timpul?" Timpul?! Pentru rugăciune nu
există un timp aparte: ea trebuie săvârşită tot timpul, în tot ceasul şi în
orice clipă. Sfântul Vasile cel Mare a fost întrebat: „Ce înseamnă a
ne ruga neîncetat?" Iar el a răspuns: „Să ai în inimă starea de
rugăciune şi te vei ruga neîncetat. Cu mâinile să lucrezi, iar mintea sâ o
înalţi la Dumnezeu". Apostolii au înconjurat tot pământul şi câte
osteneli au săvârşit?! Dar în acelaşi timp s-au rugat neîncetat. Şi porunca
aceasta ei au scris-o. Duhul credinţei, al nădejdii şi al lăsării în voia lui
Dumnezeu iată ce trebuie să aprindem în inimă.
Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu